Acesta este articolul 13.000 de pe blogul meu. În cei aproape 10 ani de când am început aventura mea bloggeristică. Dintre acestea, doar câteva sute nu sunt scrise de mine, ci de colaboratorii mei, pe care i-am avut în decursul timpului. Dar, pe de altă parte, am scris mai mult de 1.000 de articole pe alte bloguri, așa că ce zic în titlu cu 13.000 de articole are perfectă acoperire :)
Cei care mă citiți constant (motiv pentru care mă înclin, din nou…), vedeți că blogul arată altfel. Mai simplu. Mai la obiect. Explicația este normală, dacă vreți: am ajuns în acest moment al aventurii mele 2.0 când am decis să mă întorc la bloggingul de la începuturi. O să scriu un articol separat pe tema asta, în care voi explica ce vreau să spun.
M-am gândit mult ce să scriu la acest moment aniversar (iertați-mi clișeul, dar chiar sunt emoționat…). Și am decis că cel mai bine ar fi să vă spun niște lucruri care cred că o să vă ajute în ceea ce faceți.
Le aveți mai jos. Scrise dintr-o suflare. Cu emoție. Și cu mulțumirea adresată tuturor celor care mi-au făcut onoarea să mă citească în tot acest timp. Fără de care acest blog nu ar fi fost cea mai frumoasă realizare a vieții mele, în afara familie, alături de minunata echipă de la Kooperativa 2.0. Așa că dați-mi voie să vă mulțumesc din suflet pentru tot și să mă lăsați un pic să îmi treacă emoția…
O să vedeți cele 10 lucruri pe care le-am învățat în tot acest timp că nu se referă doar la blogging. Nu ar fi avut cum. Pentru că nu există blogging în afara vieții. Nu există blogger în afara omului. Toate se întrepătrund și aceste întrepătrunderi pot să te ducă spre succes sau spre eșec, în funcție de cum stăpânești această ”orgă” de factori.
Sper din tot sufletul să vă ajute ce zic. Și vă mulțumesc pentru tot. Da, știu, am mai zis asta :)
Mindsetul de obținut beneficii
Hai să nu îi zicem de business, căci știu că mulți strâmbați din nas când vă spun asta, pe sistem de ”dar, vai, eu scriu de plăcere, doar pentru mine” (o minciunică, evident, căci scrieți public tocmai pentru a obține un beneficiu, măcar ăla că vă citește cineva; altfel ați scrie într-un carnețel, pe care l-ați ține sub cheie). Deci hai să îi zicem mindset de obținut beneficii. Ei bine, fără acesta, nu cred că o să reușiți cu adevărat ca bloggeri. Bine, există și excepții. Doar că există extrem de puține șanse să fiți voi acea excepție.
Regula de bază (după mintea mea, desigur) este că fără acest mindset nu o să reușești cu adevărat. Și este motivul principal pentru care unii ajung unde trebuie (cei puțini), iar ceilalți se pierd pe parcurs (cei mulți). Este ceea ce eu propovăduiesc de ani de zile. Și, din fericire, unii m-au ascultat. Atunci când a trebuit. Și anii au trecut. Și acum am, din ce în ce mai des, motiv de emoție când vine câte unul la mine și îmi spune ”știi, mi-a intrat în cap ce mi-ai spus atunci despre mindsetul de business; acum e bine, e foarte bine”. Da, dragilor, e bine când se întâmplă așa, e foarte bine :)
Ce înseamnă beneficii? Faptul că cineva vă comentează pe blog, acesta este un beneficiu. Că vă citește lumea, acesta este un beneficiu. Că obțineți produse în teste, acesta este un beneficiu. Că obțineți invitații la tot felul de evenimente, acesta este una beneficiu. Și, desigur, la un moment dat, să faceți bani.
Toate acestea sunt beneficii. O să revin într-un articol separat pe tema asta, stați pe aproape (recomand să vă abonați la newsletter, ca să nu pierdeți nimic pe subiecte de genul ăsta). Later edit: am scris despre cele 5 greșeli pe care le-am făcut ca blogger în acești 10 ani.
Nu faci bani din blog, faci bani din bussinesul pe care îl construiești în jurul blogului
Vă mai spun o dată, să vă intre bine în cap: nu faci bani din blog, faci bani din businessul pe care îl construiești în jurul blogului. Care înseamnă strategie. Care înseamnă investiții. Care înseamnă perseverență. Care înseamnă încăpățânare că ce faci tu este bine. Și care mai înseamnă și impozite la stat și contabil și să cunoști legislație, adică multe altele. Nașpa, dar necesare.
Fie că vorbim despre domeniu propriu sau de temă de wordpress customizată (dacă nu ai măcar 100 de Euro să faci asta, cum de te poți gândi că o să scoți o grămadă de bani din blog, cum?!), de timpul pe care îl investești gândindu-te la ce să scrii, apoi la scris, la promovare (cu buget sau fără) toate acestea reprezintă investiții. Care, din păcate, nu sunt văzute ca investiții de cei mai mulți dintre bloggeri. De unde și urmarea firească: dacă tu nu vezi ce faci ca blogger ca pe o investiție, de ce ar vedea-o altcineva ca ceva valoros? Te rog să te gândești un pic la treaba asta.
Fă-ți o strategie
Unde vrei să ajungi. Ce vrei să obții. Cât ești dispus să investești. Să nu vă gândiți la multe pagini, scrise în cuvinte cât mai deștepte. Este de ajuns o juma de pagină, scrisă cu pixul. Dar sincer. Cinstit. Eu așa am început. Cu acea jumătate de pagină. Fără o astfel de strategie schițată, oricât de simplist, este foarte greu să reușiți.
Atenție: acea jumătate de pagină trebuie să conține obligatoriu obiectivul, intervalul de timp în care vă propuneți să atingeți acest obiect și resursele pe care le puneți la bătaie (domeniu, server, bilete la conferinte, promovare facebook ads, etc.).
Dacă le aveți pe acestea trei, pentru început este ok. Și strategia asta va funcționa permanent ca un far călăuzitor din vechime. Pentru că vei reveni mereu și mereu la ea și îți vei da seama că acolo unde ți-ai propus trebuie să ajungi, nu în altă parte.
Când mulți îți vor spune că nu merită să te zbați, tu vei reveni la strategie și vei ști că e bine ce faci și că asta trebuie să faci. Când o să vezi în prima partea a intervalului în care ți-ai propus să atingi obiectivul că nu se întâmplă mare lucru, vei reveni la strategie și o să vezi că încă nu ai atins deadlineul setat și vei merge înainte. Altfel, dragilor, mergeți în orb, fără să aveți un punct serios de referință, fără să aveți la ce vă raporta, fără să știți cu adevărat dacă este bine sau nu că faceți ce faceți.
Fă-ți un brand personal
Și promovează-l. Cu mindset de business. Cu strategie. Cu investiții. Dacă vi se pare că mă repet la faza cu mindsetul, așa este. Dacă vi se pare că nu prea are legătură brandul personal cu blogul, sunteți într-o gravă eroare.
Știu că sunt o grămadă de specialiști care contestă puterea brandului personal. Cei mai mulți sunt cei care – v-ați prins – nu au reușit să își construiască un brand personal puternic. Deși au încercat. Mult. Și asta, de fapt, îi doare cel mai tare: că și-au demonstrat neputința. Și de aceea aruncă frustrări pe interneți. Nu îi ascultați. Brandul personal contează enorm. Dacă e construit cum trebuie. Când trebuie. Cu ce trebuie. Și cu mindestul ăla, știți voi, nu repet.
Cu brand personal dar fără blog tot puteți face ceva. Doar cu blog și fără brand personal mai greu. Atât am a vă spune la acest capitol.
Creează-ți o comunitate
Mulți o dați înainte cu traficul. De ce faceți asta? Nu, reformulez: de ce faceți greșeala asta? Focusul vostru trebuie să fie comunitatea. Care se formează teribil de greu. Și care se pierde foarte ușor. Comunitatea este grupul de cititori care te apreciază pentru ce scrii, cu care ai valori comune, care se regăsesc în ce scrii și în ce faci și care – extrem de important! – acceptă faptul că tu ești blogger și că vrei să obții beneficii din acest statut.
Traficul este galeria de la Dinamo, care intră peste voi și începe să arunce cu scaune și cu petarde. De ce ai vrea așa ceva? În afară că îți poate distruge și comunitatea atât de greu construită, cum au venit așa au și plecat, adică tu nu rămâi cu nimic și lasă și oameni speriați și mizerie în urma lor.
Bine, este drept, dacă toată comunitate ta numără doar 5 membri, ai o problemă, desigur :) Cât de mare să fie comunitate din jurul blogului tău? răspuns: atât de mare încât să te ajute să îți atingi obiectivul setat în strategie. Dacă ai blogdepetunii.ro și ți-ai propus să fii leader național pe zona de petunii (ăsta este obiectivul stabilit, dacă ai 100 de oameni în comunitate din cei 150 de iubitori de petunii din întreaga țară și ei cumpără de la tine (informații, produse, servicii etc.), bingo, asta este mărimea comunității tale, care te ajută să îți atingi obiectivul. O să mai scriu pe tema asta, stați aproape.
Ai grijă la chestiile tehnice
Teme customizate, pluginuri, optimizări, widgeturi etc. etc. Sunt importante? Pentru unii da, pentru alții nu. Dar, cu cât ești mai deschis și înțelegi mai multe și din punct de vedere tehnic, cu atât îți cresc șansele să obții mai multe beneficii.
Ca să nu mai vorbim despre un lucru basic, atât de basic încât mulți îl trecu cu vederea: a scrie pe blog nu este același lucru cu a scrie. Scrisul pe blog presupune să știi să pui și linkuri, să știi să inserezi foto și video, să bagi o galerie, să așezi un pic textul să îl faci mai citibil, să ai un pic grijă la chestiunile de SEO, adică multe lucruri și mărunte. Asta înseamnă cu adevărat a scrie pe blog.
Nu te opri să te uiți în gura celorlalți
Tu ai altceva de făcut în viață. Uitatul în gura altora este una din cele mai dureroase greșeli pe care le fac mulți. Am văzut bloggeri cu un potențial enorm care nu au putut trece peste atacul unui hater neterminat (așa cum sunt toți, săracii de ei…) și a renunțat la blog. Mulți nu pot trece peste aceste atacuri. Deși ar trebui să înțelegeți o regulă de bază: înjurătura unora este unul din cele mai bune semne că ești pe drumul cel bun.
Oricât de greu v-ar fi să îi ignorați, ascultați un blogger bătrân când vă spune că asta trebuie să faceți. Spre binele vostru. Să vă mai spun câte hoarde de hateri am lăsat eu în spate în cei 10 de ani de blogging? :) Ei au dispărut între timp, eu sunt tot aici, mai bine, mai frumos, mai deștept. Ceea ce vă doresc și vouă :)
Nu-ți fie frică să greșești. Dar urăște greșeala
Mă enervează maxim zicerea aia cu ”e bine să greșești”. Nu e bine deloc! Deloc! Cum să fie bine să greșești!? Ideal ar fi să nu greșești deloc. Dar, evident, în realitate greșești în draci. Bine nu este să greșești, asta mi se pare o chestie de aia aspirațională, construită de ceva specialiști doar ca să motiveze orice rahat pe care îl trântești de gard. Bine este să fii pregătit pentru greșeală, să funcționezi cu certitudinea că, la un moment dat, o să se întâmple. Și să fii pregătit să înveți din greșeală.
Greșeli o să faci multe. Și o să treci peste ele dacă ești pregătit mental și sufletește că o să ți se întâmple. O să fie greu, uneori groaznic de greu, dar trebuie să treci peste ele. Să mergi mai departe. Și să revii la strategia aia, farul tău călăuzitor, să te uiți la ce ți-ai propus și să mergi înainte.
Nu sta foarte mult să îți analizezi greșeala. Ai timp mai încolo pentru analize profunde. Focusează pe cum rezolvi greșeala, căci asta te ajută cu adevărat, nu blocarea activității cu analize, nu oprirea mersului înainte, – înainte îți spune strategie, înainte! – , cu plângeri pe umărul celorlalți.
Repară greșeala. Și trece-o la lecții învăte. În arhivă. Dar numai după ce ți-ai jurat în barbă că o greșeală la fel nu o să mai faci. Și să te pregătești să faci altele. Și să înveți din ele. Dar numai ca să te ajute să mergi înainte. Mereu înainte.
Numără-ți prietenii adevărați
Cu prietenii adevărați o să rămâi prieten toată viața. Chiar dacă vă vedeți o dată la câțiva ani. Nu contează. Chimia este acolo. O parte din sufletul tău este în sufletul lor și invers. Aceștia sunt prietenii adevărați. O relație alimentată doar de dragul de a ști că pe lumea asta existați unul pentru celălalt. Atât. Cu ceilalți motivația de a relaționa este alimentată de alte chestiuni, pe care le-am putea însuma într-un singur cuvânt: interes.
Să nu înțelegeți că este ceva nașpa interesul ăsta. Dimpotrivă. Interesul este ceea ce face lumea să miște, cum ar spune cineva mai inteligent decât mine (oh wait, chiar a spus-o!). Nu este nimic rău în a stabili relații bazate pe interes reciproc. Ba chiar vă recomand să aveți cât mai multe stabilite. Ce zic eu este doar să înțelegeți că așa trebuie să priviți lucrurile. Credeți-mă, o să vă ajute mult :)
Dacă vi se pare că v-a crescut o pereche în plus pentru că sunteți blogger, numărați
Nu v-a crescut nimic. Tot oameni sunteți. Tot la budă mergeți și voi, nu merge nimeni în locul vostru. Am văzut, din păcate, bloggeri care au crescut și au crescut și au uitat nu de unde au plecat, ci că nu trebuiau să ajungă acolo, atât de departe, încât omul din ei a devenit sluga bloggerului din el. Rămâneți oameni indiferent de ce se întâmplă în cariera voastră sau în aventura voastră bloggeristică.
Oamenii relaționează cu oameni. Nu cu cărți de vizită (efectul funcției trece repede, o să vedeți), nu cu url-uri (diferența dintre ce vinzi pe online și ce ești în realitate este oribilă în cazul unora), ci cu oameni. Rămâneți oameni, nu altceva. Oricât de mare ar fi tentația și oricât de greu v-ar fi să rămâneți de partea cea bună a forței :)
Cam asta este, dragilor. Am scris rândurile de mai sus dintr-o suflare. Deși, știu, ar fi trebuit să las câteva zile textul să ”dospească”. Să revin asupra lui. Să îi iau la pilă. Dar am zis că e mai bine să îl las așa, proaspăt scris, cu emoțiile pe care o să le simțiți printre anumite stângăcii de limbaj, pentru care vă rog să mă iertați :)
Dacă v-a plăcut ce am scris, eu vă recomand să vă abonați la newsletter. Pentru că o să scriu multe în următoare perioada pe zona de social media, în special pe zona de blogging. Și ar fi păcat să le pierdeți!
46 thoughts on “10 lucruri pe care le înveți după ce scrii 13.000 de articole pe blog”
Merci Cristi, asta îmi aduce aminte de prima dată când ne-am văzut. La fel vorbeai și atunci, la fel și acum. Cu bun simț, răspundere, afecțiune și sinceritate. Articolul asta ar trebui să fie citit de toți care visează să scrie pe un blog. Respect!
Mulțam, chief :) Păi nu prea aveam cum să mă schimb. Credeam și atunci și cred și acum în lucrurile astea. Îmbătrânim în tactici, schimbăm strategii, dar principiile nu ai cum să le modifici decisiv, nu ai mai fi tu :)
Chinezule, te admir pentru consistenta dar si pentru limbajul frust pe care-l dezvolti. Povestea mea e mult mai simpla. Am numai sapte ani de cand intretin rugbyfactsandpeople,blogspot.com. 830 postari. 43.190 afisari de pe absolut toate continentele, 68 tari. Foarte putine comentarii, unele de-a dreptul rautacioase ori cinice. XCa in gsp,ro/fotbal. Nu am raspuns din respect pentru actul comunicarii. Mai sunt membru a doua grupuri de Fb cu aceeasi tema. Acolo like-urile nu sunt acte de comunicare ci simple acte de prezenta in virtual. Si ma intreb, dupa toti acesti ani: ma uit la rugby ca sa scriu despre sau pur si simplu scriu pentru publicul meu atat cat e, pentru ca de uitat la meciuri o sa continui sa o fac? Am oameni de buna calitate cu care comunic pe marginimile temei dar asta nu pe blog. Simt ca blogul a devenit o obligatie, o datorie personala nu fata de publicul meu. Si imi pun intrebarea daca sa mai continui ori nu sa scriu. Pe blog. Ce zici despre?
Ți-aș recomanda să începi prin a te întreba dacă blogul îți poate aduce beneficiile pe care le dorești. Și, dacă răspunsul este da, atunci intra în mindsetul de business despre care zicea. Și fă-ți o strategie de lucru. Eu nu știu să existe alte căi. Chiar nu știu. Doar cele pe care le-am scris, în mare, în text.
Doar tu poți să decizi dacă vrei să mergi înainte sau nu. Eu stau acum de vorbă cu tine câteva minute și apoi mă întorc la ale mele. Și decizia tot la tine rămâne. Așa este viața, oricât de mult am fi înconjurați de oameni, tot singurei trebuie să mergem înainte și să ne asumăm deciziile :)
Pai asa da.. uite un articol pe care il asteptam, mai ales ca am fost saptamana trecuta la SMFP si a cam trecut repede discutia de blogging. Dar inca de atunci mi+ai ridicat niste intrebari serioase, iar acum mi+ai mai raspuns la cateva dintre ele. Thanks. Dar eu tot mai am intrebari;) cine nu are? Astept cu interes urmatoarele articole pe social media. Keep up the good vibes, avem nevoie noi astia micii de cineva care sa ne dea incredere, chiar si cu vorba mai directa.
Mulțumesc! Să știi că vin articolele alea, sunt pregătit :D Bine, un pic mai lejer ritmul pe vara asta, dar din toamnă o să rup norma :D
As mai pune ceva pe lista, cu voia stapanului chinez :) Si anume: sa nu iti fie teama de concurenta si sa fii gata sa lucrezi impreuna cu ei daca trebuie. Sigur ca, pentru asta, ar trebui sa stii care iti sunt concurentii si cu ce te diferentiezi tu de ei, iar asta inseamna research, research, research.
Ma uit la blogurile de parenting, de exemplu: acolo sunt multi oameni foarte misto, care nu au greturi sa lucreze impreuna si sa scrie unii despre altii. Cred ca si-au dat seama ca nu le-a crescut nimic in plus :))) Iar asta se poarta si pe-afara mereu.
As vrea sa vad chestia asta si in alte domenii, cum ar fi design, bricolaj & similar stuff.
Si, nu in ultimul rand – 13(000) sa fie cu noroc si la mai mare! :)
Hmmm… Interesantă temă. O iau ca pe o provocare! :D Nu aș băga-o, totuși, pe lista mea. Căci, în aroganța mea, nu am considerat niciodată pe alții că sunt concurenții mei, doar oameni cu care pot să merg înainte sau, după care, repere de care să trec :D Dar tema este foarte interesantă, poate mă arunc odată să scriu despre ea :D
Exact despre tipul asta de abordare vorbesc :) Pana la urma, toti suntem in acelasi ocean si avem nevoie unii de alti. Taaare as vrea sa citesc despre asta.
Multumesc :)
Ah! si era sa uit! Acum cativa ani, prietena Bazavan imi tot zicea să-mi fac branding personal, dar eu, nu şi nu, că cine sunt eu să îmi fac branding. Intre timp cred ca lucrurile au evoluat si se cere de la sine brandingul personal. Dar ramane intre noi, sa nu ii zici ca abia dupa ce ai zis si tu i-am dat dreptate, da?:))
Colega, nu îi zic de la mine, promit! Dar, dacă mă întreabă, să știi că îi spun. Ok așa? :))
aşa facem:))
Omul cât trăiește tot învață. Multă sănătate
Așa este, dragă Zolty! Să știi că și de la tine am învățat foarte mult, motiv pentru care îți mulțumesc :)
Salutare. Sunt lucruri frumoase, umane, de viata, pe care le spui. Intr-o era in care am cam uitat sa spunem „te rog” si „multumesc” pentru ca ne grabim mereu, pentru ca nu avem timp sa mai fim oameni in sensul frumos al cuvantului, blogul tau e ca o oaza de firesc, de bine.
Felicitari pentru ceea ce faci! Si sa mai faci! :)
Of, câtă dreptate ai… Să îți dau un exemplu din ce fac eu. Zilele trecute m-a întrebat cineva din zona asta de social media de ce le mulțumesc tuturor celor care îmi dau share la ce scriu. La care l-am întrebat mirat: ”păi cum să nu fac așa ceva?”. Cam asta este, de multe ori, diferența :)
Mulțumesc pentru aprecieri!
Păi ce faci domnule? Ne batem la mustață pe articole? :)) Cred că luna asta am depășit și eu pragul de 13.000 de articole (pe mai multe bloguri ce-i drept) și înțeleg FOARTE bine efortul. Mult succes în continuare.
Facem clubul treișemiarilor! :)) Felicitări și ție și multe mii înainte! :D
La multe articole! Stii ce imi place la tine? Tu cand mergi pe strada te uiti si in stanga, dreapta, si spui buna ziua oamenilor pe care ii cunosti, chiar daca sunt bloggeri mai mici. Si chestia asta sa stii ca e o chestie extrem de rara. Inca nu ai ochelari de cal VIP. Iar mie imi place ce ai facut cu blogalinitiative.ro. Ti-ai pastrat si simtul realitatii, alt lucru super si care ar trebui inteles de multi oameni activi in online. Ai transmis misto chestia asta cu a impartasi ceva din ceea ce primesti, nu toti au inteles mesajul tau, dar ai ramas pe zona asta. Adica sa fim seriosi, inclusiv acest articol e juma de curs din care altii fac o mare filozofie pe care iti cer 2000 de lei si iti dau un pahar cu gin…. Sa fii sanatos si la mai mare!
Ah, cum e comentariul ăsta, fix pe stilul tău! :)) Adică zici direct ce crezi, ceea ce este beton! Cât despre aprecieri, pot să roșesc un pic și apoi să îmi mulțumesc la modul corespunzător? :)
Da, da, meriti si multumesc, normal.
„Stii ce imi place la tine? Tu cand mergi pe strada te uiti si in stanga, dreapta, si spui buna ziua oamenilor pe care ii cunosti, chiar daca sunt bloggeri mai mici.” Foarte adevărat, este unul dintre multele lucruri pe care le apreciez la tine.
Cum aș putea fi altfel, măi, omule bun? Cu ce mă schimbă, ca om, faptul că sunt în ochii unora ceva nici io nu știu ce? Tot oameni suntem!
Poti sa le faci si mai mult rau haterilor, sa le modifici comentariile. E mai rau decat sa-i ignori. Asta in spatiile unde ai controlul.
In rest bine punctat ce ai scris mai sus.
Well, nu sunt de acord cu modificarea de care zici. Tot o băgare în seamă este și asta :) Dar, desigur, este deciziaa ficăruia. Eu mi-am exprimat punctul de vedere, de care mă țin ca chinezu :D
Domnule, aşa om fain sunteţi! Cu tot respectul o spun, că tare-mi place de dumneata! Mulţumesc pentru aceste învăţături. Eu sunt doar firicel de nisip în lumea asta mare a bloggerilor şi tare bine prinde acest articol! Gânduri bune de la Reghin!
Știi cum este cu firicelul de nisip? Din astfel de firicele este formată întreaga plajă :) Mulțumesc pentru aprecieri, mult succes și multe salutări!
Eu n-am ajuns la SMP dar am înțeles că a fost foarte interesant. Articolul este excelent, mai ales pentru noi, cei aflați la început de drum. Mulțumim!
La SMP a fost, în funcție de reacții, 1. extraordinar de interesant 2. o mizerie :)) Pentru că s-a vorbit direct, nu pe sistem de abureală. Și unora le place. Altora (care vor să trăiască în continuare în diafanul amăgitor al diafanului), nu. Mulțumesc pentru aprecieri!
Ei bine, o cifra deosebita, la cat mai mule articole si experiente pe masura!
Cumva e ca producția la hectar de pe vremuri: sună bine, dar trebe să și livreze! Merci :))
Cristiane, tu ești unul dintre ăia muncitori și mari, așa că dacă nici pe tine nu te mai ascultăm, nu știu pe cine am mai putea. :)) Te citesc, bag la minte mereu câte ceva și aplic. Îmi place mult că nu ești de acord cu greșelile (nici eu nu prea le sunt pieten), dar că accepți realitatea: suntem oameni și mai greșim. Da, important e să găsim soluția să nu o mai facem și, cel mai important, să avem răbdare să creștem ceva care să dureze și să aibă impact. Dar nu multă lume mai înțelege asta fiindcă acum mulți vor blog direct ca să facă bani. Ceea ce mi se pare cam prea „business” și fără esență. Eu cred că nu trebuie să uităm că e bine să fim noi și în online, dar și în offline. De aia mulți dispar. De altfel, un motiv pentru care tu ai și rămas unul dintre ăștia simpatici e că ai construit un business, dar nu ai uitat de tine pe drum atunci când ai început să încasezi…
Stimate stimabil, ești simpatic. Așa cum ești tu de obicei :) Bine, fac o glumiță ca să nu mi se vadă emoția. Mulțumesc :)
Felicitari, omule, si la mai mare! Trebuie sa iti multumesc, am invatat o caruta de chestii de la tine de-a lungul timpului, iar de cateva luni blogul m-a ajutat sa obtin ceea ce mi-am dorit de cand am debutat in blogging: un job serios si stabil, bazat pe scris online. Si totul a pornit de la mine si blogul meu, de la ce sunt, ce scriu si ce am construit. Asa ca jos cu palaria, ai maaare dreptate cand spui ca nu faci bani din blog, faci bani din bussinesul pe care îl construiești în jurul blogului.
Iti doresc din suflet succces cat nu il poti masura si aprecierea sa te insoteasca mereu, pentru ca faci foarte bine cam tot ce am vazut eu ca faci.
Mulțumesc tare mult că ne spui despre faptul că ai reușit. Pentru mine, coleg de blogosferă cu tine, este cea mai mare mulțumire :)
Word.
No așa :))
Simplu si la obiect. Direct, fara falsitate. Felicitari omule ptr succesul tau si ptr faptul ca ne inspiri :)
Păi dacă falsitatea nu ajută la nimic! Ce rost are să bobinezi să te arăți altfel de cât ești în realitate când ăști-a sunt bani aruncați în spam, cuma r veni? :)) Mulța, succes și ție!
Merci fain!
arata mai bine tema asta #Like
P.S. da si tu un „justified” la continutul articolului sa arate si mai bine :P
Chinezule, la fix a venit articolul tau! Iti multumesc.
Eu sunt ,,tinerica”-n blogosfera, am mai putin de 5 ani, pe mult hulita parte de food. Da, am un blog culinar. Motiv pentru multi sa ridice din sprancene cand aud: ,,Hai, bai, te-ai gasit si tu acum sa ne-nveti sa fierbem apa sau sa punem coada la pruna”..Doamne, cate am de spus aici….
De multe ori am vrut sa renunt la blog, satula de rautati si haita de hateri. Apoi am revenit si mai inversunat.
Si stii ce, nu ma voi opri. Si sunt mandra ca sunt mai presus de orice, OM si asa raman :)
M-am abonat la newsletter, te-am mai citit pana acum, dar de-acum sunt fanul tau. Imi plac oamenii care pun punctul pe i. Mi-ai mers la suflet, omule!
Un mare multumesc!
Felicitari pentru asemenea reusita. Este frumos cand un om ca tine arata ca se poate, da dovada de perseverenta, curaj si mai ales pasiune pentru ceea ce face. Am citit cu interes materialul si da, recunosc, sfaturile tale sunt binevenite.
Sa stii ca sunt abonata la newsletter si chiar daca nu ma numar printre cei care iti lasa mesaje constant, iti marturisesc ca abia astept sa te revad la urmatoarele evenimente, transmiti energie si impulsionezi oamenii.
Pune la dospit restul materialelor, vreau sa vad ce ne-ai pregatit.
Mulțumesc tare mult pentru cuvintele care m-au cam lovit la coracon, recunosc :) Să îți spun că am în draft un material cu titlul ”Zece lucruri la care te ajută cititul chestiilor alea cu pagini, numite cărți”? Bine, nu îți spun :D
Foarte frumos articol si educativ din cale afara. L-am dat si eu mai departe unor bloggeri incepatori care mi-au cerut niste sfaturi. Mai bine decat tine nu am putut sa le zic. Felicitari pt cei 10 ani (mi se pare wow!) si pentru faptul ca ai ramas OMul de la care avem ce invata si care ne inspira pe multi. Te voi citi in continuare si in urmatorii 50 de ani…..de blogging. Sa te vad cu parul alb si cu degetele pe taste! ? La multi ani!
Mulțumesc mult, colega! Păi dacă nu io să zic de astea, atunci când? :))