Despre dilema câinelui sau cum să nu îi lăsăm pe imbecili să ne sugă. De energie

Citește cartea mea ”Ce ne facem, domle, cu influencerii ăștia?” și, dacă nu îți place, îți dau o bere :D Abonează-te la newsletterul trimis de maximum două ori pe săptămână celor peste 5.000 de abonați. Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise. Contact: cristi@kooperativa.ro

Oricât am încerca să o dăm după corcoduș, mânați de cele mai zenistice sentimente aspiraționale de dezvoltare personală sau ceva, dacă suntem sinceri cu noi înșine (exercițiu care nu prea iese multora…), există un adevăr irefutabil: în viață ne intersectăm și cu imbecili.

Sigur, cărțile alea pe care nu le citesc eu despre ”cum să devii integrat în univers în doar 7 pași” spun că ar trebui să găsim niște sinonime pentru imbecili. Ceea ce vă recomand să faceți, nu să vorbiți așa de urât ca mine, ființă aspirituală ce sunt tocmai prin faptul că io încerc să mă tot regăsesc, dar de fiecare dată nu mă găsesc pe acasă, nu știu pe unde dracu umblu.

statueta la mistoLa punctul în care existența noastră se intersectează cu cea a unui imbecil, se creează o micuțiță, dar pervers de dinamică, gaură neagră. Care, oricât ai încerca să te opui, tot îți suge oareșce energie. Depinde câtă, desigur, dar de supt îți suge. Căci imbecilitatea înseamă exact asta: imbecilul trebuie să sugă energie de la ceilalți, doar nu o să și-o sugă singur, ce dreaqu!

Ceea ce ne duce la parabola aia cu câinele. Care se învârte în jurul extensiei sinelui, ca să zic așa. Și se întreabă dacă își dă sau își ia. Singur. Nu o zic direct aici, căci e porcoasă, dați și voi un google.

Legătura câinelui dubitativ cu ce am zis mai sus de câine este asta: când îi lăsăm pe imbecili să ne sugă de energie, atunci facem parte din actul suptului. Și, dintr-o anumită perspectivă einsteiniană, de un relativism absolut, s-ar putea să nu știm cu adevărat de care capăt suntem…

Deci, căci conclusivitatea trebuie să fie o caracteristică implicită unor cuvinte care nu spun nimic, nu mai lăsați imbecilii să vă sugă de energie. Mai bine vă dați un cap în gură singuri. Așa toată energia rămâne la voi.

Vă pupează tata chinezu :D

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

3 thoughts on “Despre dilema câinelui sau cum să nu îi lăsăm pe imbecili să ne sugă. De energie”

  1. Buna ziua!

    Ma uitam pe agenda unui om ca dumneavoastra: imi place, 23 -18 aprilie deplasare
    Praga.

    Dupa deplasarea, va rog frumos sa-mi spuneti cum ati reusit intoacerea in timp…

    Numai bine!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

5000 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)