Later edit: Dragilor, mi-a fost atât de greu să aleg doar trei dintre voi… Ce frumoase amintiri ați împărtășit cu noi… Ce emoție mi-ați putut transmite. Tare vă mulțumesc pentru asta :) Dar, pentru că este un concurs și a trebuit să decid, am ales. Câștigătorii sunt: Adrian, Adriana și Mihaela Grigoraș. Felicitări câștigătorilor și încă o dată multe mulțumiri tuturor participanților!
––––––––
Acuma, între noi fie vorba, atunci când am lansat faza asta cu ”Idei de cadouri”, nu m-am așteptat să primesc atâtea solicitări gen ”auzi, dar un cadou pentru șefu de unde aș putea să iau?” sau ”auzi, mă gândesc să îi fac o surpriză soțului dar nu știu exact ce aș putea să îi cumpăr…”. Dar toate aceastea mi-au întărit convingerea de la care am plecat atunci când am dat drumul acestei rubrici: extrem de puțini dintre noi știm cu adevărat cum să nimerim cadourile. Și că cei mai mulți dintre noi au nevoie de un fel de îndrumar, dacă vreți, de idei de cadouri. Ceea ce, cu voia dumneavoastră, îmi permit să prestez acilea pe blog :)
În perioada asta în care am făcut research pe ce înseamnă niște cadouri reușite (da, știu, subiectivă chestiunea, dar ăsta ar trebui să fie aspiraționalul…), mi-am dat seama că există extrem de multe variante. Doar că, din comoditate, din lejeritate sau din pricini mai puțin plăcute (motiv pentru care hai să nu le discutăm acilea :D), nu prea reușim să dăm de ele. Și le-am vrea (aici mă includ și pe mine lejer) să ne vină în fața ochilor. Cum ar veni, să facă altcineva munca de cercetare pentru noi. Iar noi să facem doar acel gest de mare angajament, adică un click pe ”plătește” și treaba să fie rezolvată :))
Astăzi vă propun un cadou, despre care vă spun doat atât: când am comandat calendarul de la CEWE Fotocarte, nu credeam că o să îmi placă atât de mult. Eu am vrut doar să avem la sediul Kooperativa 2.0 o amintire din primul team-building din istoria noastră, așa că ideea cu acest calendar a picat la fix. Doar că abia când l-am răsfoit și când am văzut reacțiile de încântare ale colegilor mi-am dat seama că este atât de ușor uneori să îți oferi o amintire faină… :)
Zic ușor pentru că puteți face un astfel de calendar din câteva clickuri. Așa, ca procedură, vă descărcați gratuit un soft (cu varianta aplicație pentru mobile), alegeți ce tip de calendar vreți, încărcați pozele pe care le vreți, plătiți și gata, calendarul vă vine acasă sau la birou sau unde vreți. Atât. În câteva minute ați făcut fapta. Desigur, cel mai mult vă ia să selectați pozele. Căci, nu-i așa, aveți și voi vreo 786867543 de poze salvate pe hard, firește :)) Dar doar selecția pozelor este muncă. În rest, cum ziceam, simplu și lejer.
Pentru că mi-a plăcut atât de mult calendarul (mă rog, am o vagă bănuială că ai mei colegi de Kooperativa 2.0 au fost cam cu 23,45% mai încântați ca mine; dar, la urma urmei, tocmai asta-i ideea cu cadourile, să îi bucuri pe ceilalți), am o ofertă pentru voi, una de nerefuzat: trei calendare pe care să vi le faceți voi, cu mânuțele alea două și cu pozele voastre. Care calendar, sunt sigur, o să vă placă cel puțin la fel de tare pe cât mi-a plăcut mie.
O să aleg 3 stimabile (sau stimabili; sau mixt :D) dintre cei care o să răspundeți la provocarea următoare:
Povestiți-mi pe scurt, un moment în care ați fi vrut să aveți un aparat foto ca să surprindeți acel moment.
Căci, nu-i așa, toți avem astfel de momente de părere de rău :)
Aștept comentariile voastre până pe 6 decembrie, ora 23.59. Câștigătorii o să fie desemnați după o jurizare dură și subiectivă, așa cum stă bine bloggerului.
Aveți mai jos un time-lapse în care puteți vedea calendarul pe care l-am comandat eu. Și vă dau și niște video despre CEWE Fotocarte, ca să înțelegeți mai bine despre ce este vorba și despre ce fac ei acolo.
Încă ceva: în perioada aceasta ar fi bine să stați cu ochii pe CEWE pentru că are câte o surpriză în fiecare zi :)
Succes!
Posted by Cristian China Birta on Wednesday, 2 December 2015
https://youtu.be/ixP3Bh26uqs
23 thoughts on “Vă ofer 3 cadouri foarte faine: 3 calendare personalizate cu mânuțele voastre :D”
Multumesc frumos. Sa auzim de bine.
Deci, cum? Nu prea îmi place genul ăsta de comentarii, puse doar așa să fie link la mine pe blog. Motiv pentru care, daca doar comentariul în sine a contat, presupun că nu ai o problemă că am șters linkul cu care ai comentat, nu?
Nu stiu cat de tare te va surprinde, insa mi-as fi dorit sa am un aparat foto pentru a imortaliza venirea pe lume a celor doi copii ai mei, Teodora si Andrei. Din pacate, camasile doamnelor care nasc nu sunt prevazute cu buzunare, ca sa fi putut tine acolo aparatul foto:)
Să mă surprindă? Pe mine, cel care am fost cu doamna mea la fiecare dintre cele trei nașteri? Nu are cum să mă surprindă. Ba, mai mult, înțeleg perfect ce spui :)
Salutare Cristian,
Primul moment ce mi-a venit in minte arunci cand am citit provocarea ta a fost acel cand … proaspat recrut fiind la Caransebes (in toamna lui ’87) am vazut „Cel mai frumos rasarit de soare!” Asa mi-am notat intr-un jurnal pe care il mai am si acum.
Citind apoi marturia Roxanei si comentariul tau, mi-am adus aminte de momentul in care a venit moaşa si mi-a pus in brate un mic pui de om iar lacrimile m-au năpădit instantaneu. Mai târziu, asistenta mi-a spus: „Adrian, pacat ca nu am avut un aparat de fotogragiat la mine pentru ca unul dintre cele mai emotionante momente pe care le-am vazut”
Dupa cum vezi, … si barbatii mai plang cateodata! :)
Toate cele bune!
Io nu am făcut armata, deci nu știu despre ce vorbești :)) Dar, când vine vorba despre faza cu nașterea, ehe, aici te înțeleg perfect și spun doar atât: de departe cele mai frumoase trei momente din viața mea :)
Mi-ar fi placut sa am aparat de fotografiat in fiecare zi cand se intorc copiii de la scoala. sa le suprind zambetele de bucurie ale intoarcerii acasa..( si o camera de filmat- sa le aud galagia si veselia!! ( eu nu sunt acasa cand vin ei …asa ca…doar mi le imaginez)…
Frumos, I feel you… :)
Atunci când am ajuns acasă, la părinți, după mai bine de cinci ani. Emoția și bucuria de pe chipul lor le-am păstrat doar în sertarele din mintea mea, dar mi-ar fi plăcut să importalizăm acel moment care descria dorul, amintrile din casa părinteasca, copilăria și iubirea reciprocă.
#Baejnebun… Ca sa raspund in htag :)) Dap, o asemenea amintire este de nedescris, ca sa zic asa :)
Mi-as fi dorit sa imortalizez nu un moment, ci mii de momente din cei 10 ani de cand in viata mea a aparut minunea care m-a schimbat complet,fetita mea draga: momentul in care am vazut-o prima data,primul zambet de inger,primele lacrimi,primii pasi,primele nazbatii dar si prima zi de gradinita-prima zi departe de mine,toate serbarile minunate, toate momentele in care a fost fericita.Copii nostri sunt miracolele din viata noastra, dar au totusi un „defect”-cresc mult,mult prea repede si uneori fara ca noi sa ne dam seama cand s-a intamplat acest lucru!Mi-as dori sa pastrez peste ani fiecare secunda din viata puiului meu!https://www.facebook.com/photo.php?fbid=880331335385786&set=pb.100002267823111.-2207520000.1449135775.&type=3&theater
Frumos, bravo :)
Hai ca-mi place. Multumesc frumos. Sa auzim de bine.
Mie nu prea îmi place comentariul, ca să ți-o zic deschis. Îmi pare că e pus doar așa, să fie.
Nu as putea sa aleg un singur moment pentru ca viata unui om este creionata din mii de momente speciale, din emotie, zambete si speranta.
Au fost momente in viata mea in care mi-as fi dorit nu sa fac eu o poza ci sa fie cineva in spatele cortinei care sa surprinda momentul si sa-l imortalizeze.
Mi-as dori sa am o poza in momentul in care m-am nascut si am vazut prima data lumina. Momentul in care parintii mi-au zambit plini de emotie iar eu nu am stiut sa le ofer un zambet dar m-am ghemuit la pieptul mamei linistita.
As dori sa am o poza in momentul in care, dupa o operatie complicata la sase luni de zile, o asistenta a observat ca nu mai aveam aer si muream.Datorita ei traiesc. As vrea sa am o poza cu ea si cu momentul in care, datorita ei, am primit o noua sansa la viata.
As dori sa am o poza cu prima zapada atunci cand am inteles fericirea pe care doar un copil o poate simti la vederea ei.
As dori sa am o poza cu momentul in care am intrat in curtea scolii pentru prima data.Inceputul a mii de amintiri frumoase.
As dori sa am o poza cu mine si cu viitorul meu sot atunci cand ne-am intalnit prima data.Priviri fugare, gesturi timide, noi fata in fata, doi oameni care nu se cunosteau dar a caror destin se unea.
As dori sa am o poza atunci cand mi-a oferit primul sarut:timid si inocent.Mii de sentimente ce dansau in inima noastra.
As dori sa am o poza atunci cand mi-a oferit inelul de logodna. Sa revad ochii nostrii inlacrimati, sa citesc emotia de pe fata noastra, sa retraiesc momentul in care ne-am simtit amandoi cei mai fericiti si emotionati oameni de pe pamant.
Momentele importante ale vietii sunt cele care apar brusc, fara de stire.Momente care ne schimba viata, ne-o lumineaza si pe care le pastram in suflet pentru tot restul vietii.Momente pe care, adeseori le cautam in cotloanele prafuite ale mintii pentru a le lustrui si a le pastra pentru totdeauna.Momente cu care adormim noaptea si ne rugam sa le retraim in vis. Acele momente ar merita o poza.
Mulțumesc mult pentru aceste gânduri împărtășite cu noi. Foarte mult, chiar :)
Faina provocarea ta, Chinezule ! As fi vrut sa am un aparat sa-mi fotografiez sotia atunci cand a primit cererea in casatorie! ma bucur insa ca am imortalizat scena in memoria mea !
As vrea sa fi existat un aparat foto care sa faca fotografii cu momentele primilor pasi ai copiilor mei. O vad si acum, dupa 22 de ani, pe micuta Ioana, aparand in cadrul usii cu un zambet larg ce oglindea bucuria reusitei si a descoperirii. Eu eram undeva pe hol, uluita de miscarea unei usi pe care nu credeam ca o putea deschide cineva in acel moment.. credeam ca micul copil doarme si nu imi explicam ce priveam… si acum imi vine sa plang de bucurie amintindu-mi momentul. Acum 11 ani , Victor , lasat langa pat cateva secunde, cat eu puneam o hainuta pe calorifer, fiind cu spatele catre el, m-a strans cu bratele lui mici si calde de picioare, venind cu primii lui pasi, catre mine. Au fost momente magice iar dupa acestea au venit si inca vin multe altele. Multumesc pentru ca m-ati provocat sa privesc in urma si sa retraiesc aceste momente.
Mi-ar fi plăcut să am un aparat foto cu care să fac poze la cununia mea. Niște selfie-uri :) Bine, pe vremea aia nu exista acest cuvânt (sau nu îl auzisem eu). Ideea e că tipul care s-a oferit să ne facă pozele, a dat-o în bară rău de tot și a stricat aproape tot filmul. Nu a reușit să facă decât două poze, și alea foarte neclare… În consecință regret și acum, după atâția ani, că nu am poze de la cununia civilă :(
Imi pare rau ca nu am avut anul trecut, exact in aceeasi perioada, un aparat foto pitit prin casa (care sa se declanseze automat cand e cineva in preajma) cand o ghidam prin telefon pe sora mea sa descopere cadoul de la mine, de Mos Nicolae. Entuziasmul pe care il simteam in vocea ei imi confirma faptul ca ultima fotografie, respectiv gasirea cadoului ar fi fost cireasa de pe tort! :D
Pingback: Idei de cadouri: 20% reducere la calendarul personalizat de la CEWE
Pingback: Cum faci o fotocarte cu programul CEWE | Bucăţi din cărţi
Chiar arata foarte frumos, este pentru prima data cand vad asa ceva si mi-ar placea si mie unul.