Dragilor, chestiunea devine în felul următor: chiar căutăm pe cineva care să vină cu noi în Thailanda. Și când zic noi mă referem la mine (furculition, desigur :D) și la următorii stimabili bloggeri: Alina Gherghe, Ana Morodan, Cosmin Tudoran și Cristian Igu Vasile (ok,ultimul nu este blogger-blogger, dar #duamne ce frumos este proiectul București Optimist…). Ei bine, noi toți ăștia avem nevoie de încă o persoană care să ne însoțească în Thailanda în aprilie.
Locul va fi ocupat prin competiție, desigur. O competiție pe care noi, cei de mai sus, o vom juriza. Și vom alege cine vine cu noi. Căci, nu-i așa, dacă tot o să vină cu noi, pe noi să cadă măgăreața alegerii :))
Cam asta este, dragilor. Așa că vă aștept să ne loviți cu pozele cu tuk-tukul! Cu mențiunea că, dacă ești blogger și vrei să primești o amintire din Thailanda din partea mea, ar fi bine să participi la campania în care îmi dai idei legate de tricourile pe care o să le port acolo… :)
Poate vă întrebați de ce i-am spus #PrinThailandaMea. Pentru simplul motiv că simt intens că o să îmi placă atât de tare încât o să pot să zic lejer faza cu ”a mea” :)) În plus, mi s-a părut că htagul ăsta este numai bun pentru o secțiune specială pe blog despre, firește, Thailanda!
Și, pentru că una din fazele super faine care ne așteaptă în Thailanda (una, zic, pentru că am înțeles că partenerii de la Tourism Authority of Thailand ne pregătesc și alte surprize…) este că o să prindem Anul Nou Thailandez, am rugat-o pe colega Andra Enache să mă ajute cu un mini-documentar despre ce înseamnă această sărbătoare, după cum puteți vedea mai jos :)
Există atâtea feluri de a sărbători anul nou. Dacă țările vestice se distrează cu articifii, iar chinezii au un propriul dans al dragonului, thailandezii au una dintre cele mai neobișnuite modalități de a sărbători anul nou, iar acest festival este numit Songkran Festival.
Festivalul Songkran este similar cu festivalele Holi (indian), Ching Ming (chinezesc) și sărbătorile pascale creștine, însă, oficial, Thailanda sărbătorește anul nou de 1 ianuarie.
Thailandezii se pregătesc foarte bine pentru acest festival. De exemplu, femeile trebuie să curețe și să facă ordine în casă, pentru a îndepărta acțiunile necuvincioase din anul trecut. Este un ritual de purificare, timp în care sunt curățate cu grijă și statuetele reprezentându-l pe Buddha.
Însă cea mai cunoscută tradiție a acestei sărbători este aruncarea apei. A folosi apa „binecuvântată” pentru a uda alte persoane este văzut ca un semn de respect și de bun augur pentru viitor. De asemenea, udarea face parte din ritualul de purificare, deoarece astfel sunt îndepărtate gândurile și întâmplările rele, făcând loc pentru ceea ce va urma în anul nou. Pe de altă parte, luna aprilie este și cea mai călduroasă în Thailanda, ceea ce înseamnă că a fi udat nu este o mare problemă pentru oameni, ci este mai degrabă văzut ca o variantă de a se răcori.
Astăzi acest obicei a fost transformat într-o adevărată tradiție, fiind foarte ușor să observi pe stradă oameni care se bat cu apă, folosind pistoale de plastic de apă sau containere. Sau, mai interesant, oameni care stau la marginea străzii și folosesc un furtun pentru a stropi oricine le trece prin față.
Vă las cu niște poze făcute de la fața locului de musiu Cosmin Tudoran, care o să revină la locul faptei, cum ar veni :D
12 thoughts on “Cine vine cu mine #PrinThailandaMea? Serios, chiar puteți veni cu mine în Thailanda!”
Eu, eu vreau in Thailanda… :)
Să te văd întâi în tuk-tuk și apoi mai povestim :D
Chiar nu vrea nimeni? Multă sănătate
Stai liniștit că vbrea lumea. Numai că nu se întâmplă aici în comentarii ci pe rețelele sociale, cum ziceam în mecanism :)
Excelent concurs!
Succes participantilor, deja invidiez castigatorii!
Adevăr grăiești! :))
Darrrr o sa fiu la curent cu aventurile, pozele :)
Pingback: Călătoare - 8 - Lipa Lipa
Ce pacat ca sunt din Cluj..
Pingback: Călătorind prin Thailanda: astăzi descoperim jocul de sepak takraw | Comunitatea din Bucureşti
Pingback: Ca să mă antrenez pentru Thailanda, m-am dus la... Sovata :D - Cristian China Birta
Pingback: » Thailanda mea Alexandra Tătar