Dap, așa se numește: Federația Internațională a Arhivelor de Televiziune. Care, din punctul meu de vedere, face o treabă grozavă: are grijă de arhivele tv. În sensul că le și păstrează cum trebuie, dar le și recuperează, ca să zic așa și le pune la dispoziția publicului. Mă rog, așa este în teorie. Căci, nu-i așa, trăim într-o perioadă în care a te apuca de filigranări (pardon my French) de astea când Europa arde este de fiță maximă, așa că nu prea sunt bugete, nu prea sunt spații de lucru, nu prea sunt scule cum trebuie.
Să luăm spre exemplu TVR. O instituție care mie nu îmi place nicicum, oricum mi-o prezinți. Ca instituție integrală, cum ar veni. Căci acolo se întâmplă, totuși, lucruri și acolo lucrează, totuși, niște oameni faini. Și lucrurile, și oamenii. Spre exemplu, cei care au grijă de b (abonați-vă la canalul acesta de Youtube, nu știți niciodată cu ce filmare nouă și veche o să vă surprindă), cu care am și făcut un interviu cândva. Și care au o misiune tare grea. Din considerentele pe care le-am spus mai sus. Și din altele, pe care nu le discutăm aici.
Pe 12-13 martie, la București, chiar la TVR, o să aibă loc Conferinţa Internaţională ”Unlocking Broadcast Archives from Eastern Europe” (participare gratuită, dar cu înregistrare), eveniment ce aduce laolaltă cercetători specializați în istoria instituțiilor media din estul Europei, reprezentanți ai arhivelor audiovizuale din această regiune, membri ai FIAT/IFTA (Federația Internațională a Arhivelor de Televiziune) și producători media interesați de (re)utilizarea conținutului arhivistic audiovizual. Să sperăm că se vor lua niște decizii care să ajute efortul acestor oamenii de a salva arhivele noastre. Da, ale noastre, căci asta înseamnă istorie. Iar istoria este a noastră, a tuturor.