350 de ani. Adică, grosso modo, vreo 7 generaţii. Încercaţi să vă aduceţi aminte cam cu câte generaţii în urmă vă ştiţi voi neamul. Greu, aşa-i? Dar cum ar fi să ştiţi că un strămoş de-al vostru era contemporan cu Regele Soare al Franţei Ludovic al XIV-lea? Că un reprezentant al neamului vostru trăi în 1665, când Rembrandt a pictat faimosul autoportet? Sau că acelaşi strămoş a auzit prin vecini de groaznica ciumă din acel an?
Iar acum imaginaţi-vă următorul dialog între regele Franţei Ludovic al XIV-lea şi Jean-Baptiste Colbert, ministrul său de finanţe, celebru la vremea aceea pentru eficienţa sa teribilă în ceea am putea denumi, generic, treburi de stat (poate că vă sună cunoscut din „Vicontele de Bragelonne”, a lui Alexandre Dumas :D).
Regele: Colbert, de ce doar veneţienii fac oglinzile astea atât de frumos, noi de ce nu le putem face?
Colbert: Aveţi dreptate, majestate, voi face ceva în această privinţă.
Prima mea interacţiune „autohtonă” cu brandul (nu că nu aş fi ştiut ce face şi cu ce se ocupă, fireşte) a fost când am văzut foarte ingenioasele panouri fonice marca Saint-Gobain la lucru, într-o sală de clasă a unui liceu. Atunci, când am discutat cu reprezentanţii brandului, am înţeles că ce fac ei nu este doar din categoria clişeistică „materiale de construcţii”, ci mult mai mult. Mult mai mult. Căci, nu-i aşa (mă repet din nou), când ai 350 de ani în spate, totul este „mult mai mult” :)
Ce mi se pare mie extraordinar nu este „vârsta” acestei companii (nu că nu ar fi „uoau” în sine, fireşte), ci faptul că a crescut cum a crescut. Adică una este să zici „established in 1665” şi să rămâi la nivelul de cartier (nu că ar fi rău sau ceva, există savoare masivă şi în acest caz) şi alta este să urmăreşti un traseu istoric impresionant, cu creşteri importante de la (era să zic „de la an la an”…) de la secol la secol, până la nivelul planetar la care a ajuns Saint-Gobain în 2014, când prestez eu aceste rânduri. Asta mi se pare teribil. Este, dacă vreţi, un foarte bun studiu de caz – de-a dreptul istoric! – despre cum să creşti o companie timp de (ok, este ultima dată când vă mai zic :D) 350 de ani.
Trebuie spus că şi România face parte din această poveste impresionantă, pentru că la noi în ţară Saint-Gobain deține opt activități (Abrasives, Brodrene Dahl, Glass, Isover, MTI Impex, PAM, Rigips și Weber), având aproximativ 1.100 de angajați și operează 12 unități de producție în opt situri industriale situate în Brașov, Brănești, Călărași, Ploiești, Satu-Mare, Tulcea, Turda și Suceava.
Evident că 350 de ani de existenţă trebuiau aniversaţi cum se cuvine. Aşa cum se întâmplă, de altfel. Căci aniversarea a început pe 9 ianuarie în Shanghai şi se va încheia în octombrie în Paris. Ce se întâmplă în tot acest interval vă raportez mai jos.
Cum o să arate pavilioanele itinerante futuriste Saint-Gobain din oraşele respective?
Mai multe fotografii cu pavilioanele, dar şi cu alte opere de artă marca Saint-Gobain, puteţi vedea aici. Chiar vă recomand să o faceţi!
Şi, deşi ştiu că v-am spus că nu vă mai spun :)), tot vă spun că cei 350 de ani de istorie a companiei Saint-Gobain au trecut, în mare (în foarte mare, de fapt), cam aşa:
Şi, pentru că istoria trebuie respectată şi prin privirea îndreptată spre viitor, Saint-Gobain are în „sânge” grija pentru ce va urma.
