M-am abonat, în timp, la tot ce înseamnă – să le zicem aşa, generic – comunicate de presă. Fie că este vorba despre siteuri specializate, fie că este vorba despre instituţii care bobinează cât de cât pe partea asta de informare publică. În mod normal, aţi putea crede că aş putea face altceva cu timpul pe care îl consum uitându-mă, la repezeală (desigur) peste aceste comunicate. Şi aţi avea dreptate. Doar că, vedeţi voi, sunt om. Şi am anumite păcate. Unul din aceste păcate se poate rezuma lejer: nu îmi pot refuza plăcerea de a vedea, din când în când, nişte comunicare uluitoare :))

Mă rog, mă interesează să văd cum comunică lumea şi pentru că sunt şi eu o mică rotiţă în domeniul mai larg al comunicării, deci trebuie să simt pulsul, ca să folosesc un clişeu. În plus, cum cunosc mulţi oameni din comunicare, iar, atunci când văd un comunicat venit de la ei care pare aşa mai pe lângă chestiune, îi trag de mânecă. Şi, din fericire, cei mai mulţi dintre ei îmi mulţumesc pentru feed-back. Ceilalţi nu. Dar măcar aşa mi-i sortez şi eu, cum ar veni :D

Aş vrea – înainte de a vă lăsa să vedeţi comunicatul de la care am plecat când am scris aceste rânduri – să fac o necesară precizare: sunt blogger, dar unul din acei bloggeri care nu consideră de nici o culoare comunicatele de presă inutile. Dimpotrivă. Din punct de vedere teoretic, ele sunt foarte bune. Nu insist aici de ce cred asta, trebe să mă credeţi pe cuvânt. Problema vine când vorbim despre calitatea acestor comunicate. Hai să nu ne legăm neapărat de cum sunt scrise (pe bune că mi se rupe cum este scris comunicatul dacă îmi anunţă a doua venire a lui Iisus sau ceva), deşi, desigur, un comunicat făcut harcea-parcea este o bulină neagră pentru emiţător. Mai important mi se pare ce informaţie ne aduc acele comunicate.

Cu permisiunea voastră, vă dau o scurtă clasificare a comunicatelor de presă proaste, din punctul meu de vedere:

1. Comunicatele despre nimic. Sunt cele din care nu afli nimic. Absolut nimic. Nici măcar siteul emiţătorului, doamne, iartă-mă! Adică de genul „astăzi, vă informăm că în perioada următoare compania noastră va face paşi înainte ca să nu stea pe loc, dar nu vă spunem despre ce este vorba şi nici nu spunem mare lucru despre compania noastră, daţi şi voi un google, ce dreaqu!„. Eu nu le înţeleg pe astea de nici o culoare. Adică cineva se chinuie să scrie nimicul ăsta, cineva se chinuie să dea ok-ul pe nimicul ăsta şi cineva se chinuie să distribuie nimicul ăsta. Cu efecte, desigur, egale cu nimicul distribuit: zero.

2. Comunicatele post-coitum. Iertaţi exprimarea, dar vreau să mă fac mai bine înţeles. Căci jur pe cel mai roşu posibil că nu înţeleg de nici o culoare (observaţi subtilul joc de cuvinte, da?) de ce îmi trimiţi un comunicat cu ce s-a întâmplat acum o săptămână (caz relativ fericit, am primit comunicate cu ce s-a întâmplat în urmă cu o lună!), timp în care aproape am uitat că am fost şi eu prezent acolo şi am şi scris! Pe bune, pe cine mai interesează şi, mai ales, cui ajută aşa ceva?

3. Comunicatele „şefu, era să ai o scamă„. Aici treaba e clară. Comunicatul conţine doar părerea şefului despre ceva. Orice. Chiar dacă nu ne interesează. Este trimis doar ca să aflăm că şeful se pricepe. Şi, de regulă, comunicatul de aproximativ 200 de cuvinte este însoţit de vreo 78 poze ale şefului. Toate de câte 4 mega, desigur, să se vadă cât este de frumos omul. No dă-i pace…

No bun, acestea fiind spuse, să vă dau şi o porţiune din comunicatul care a stârnit aceste rânduri. Care zice aşa, în debutul său: „In ultimii ani, atentia acordata posteriorului sexului feminin a crescut foarte mult„.

Vă pupează tata :D