Armando este un om al străzii. Mă întâlnesc din când în când cu el când mă duc să beau o cafea (şi să mai aud bârfele din cartier, recunosc) în barul din parcarea din faţa Pieţii Vitan. El ajută pe acolo, cu una, alta. Azi dimineaţă am coborât la cafea. Armando era acolo. M-a întrebat ce părere am despre teroriştii din Franţa. Am dat din umeri, ştiind că urmează să îmi spună ce crede el.
S-a lansat într-o teorie cu „oameni fără Dumnezeu„, care „nu merită să trăiască pe acest pământ„, a trecut prin „catastrofele de poliţişti fancezi” (cu paranteza „la noi există 9 servicii secrete, dar se vede că îşi merită banii, noi nu păţim de astea„) şi a rostit soluţia lui pentru a rezolva confclictul dintre civilizaţii (pe care l-am abordat, foarte pe fugă, aici): „ar trebui să inventăm maşinile care să nu consume petrol, apoi să vezi cum arabii o să îşi mănânce cămilele între ei, că nu o să mai aibă banii noştri din benzină şi motorină„.
Nu am spus nimic. Poate că ar fi trebuit să îi spun că, oricum, aşa ceva se va întâmpla, că resursele petroliere se vor sfârşi cândva şi că omenirea va ajunge în stadiul pe care îl visează el. Dar nu se va întâmpla ca Occidentul să îi pedepsească pe arabi, aşa cum zicea el. Ci pentru că aşa va fi mersul tehnologiei versus resursele planetei. Dar nu i-am spus nimic. Pentru că unele bătălii nu merită date. Sau, poate, pentru că nici eu nu cred cu adevărat asta…
V-am spus despre teoria lui Armando pentru că mi se pare interesant să ştim cum gândeşte un om care s-a situat (aşa a vrut el, e mai lungă povestea lui de renunţare treptate la statului „normal” din perspectiva noastră) în afara sistemului occidental (hai să acceptăm că şi România are la bază acest sistem, chiar dacă este masiv luat la pilă la noi…) de civilizaţie. Altfel spus, el este „străinul” din interior, care, în condiţii de normalitate, se situează în exteriorul societăţii formate din noi, ceilalţi, dar care, în condiţiile în care „străinii” din exteriorul sistemului occidental ameninţă acest sistem, devine unul de-al nostru.
Aş vrea tare mult ca ceea ce s-a întâmplat şi încă se mai întâmplă în Franţa să fie acel declanşator prin care să înţelegem că a gândi în termeni de „străinii sunt printre noi” nu înseamnă altceva decât a ne înstrăina noi de noi înşine şi, prin extensie, de toţi ceilalţi, care vor deveni, pe nesimţite, „străinii de lângă noi”.
5 thoughts on “Străinii sunt printre noi”
Sa-i spui lui Armando ca japonejii au inventat motorul cu apa de mare inca din anii ’70, dar conjuratia marilor producatori de petrol a blocat tehnologia, ca sa nu piarda ei controlul asupra omenirii.
Nu numai ca o sa te creada, dar o sa te simpatizeze si mai mult. Posibil chiar sa-ti ofere o cafea.
Pe langa toate motoarele care descompun apa si functioneaza cu ea, deja se cresc culturi imense de alge care produc combustibil alternativ. Mai ieftin, nepoluant, incolor si inodor. Am impresia ca armata americana deja il foloseste, alaturi de alte cateva institutii imense.
Se poate, nu este nici departe nici SF viitorul in care petrolul nu va mai fi.
Baiat bun, Armando.
Cred că e on topic și că s-ar putea să îți placă:
http://www.vagabond-tv.ro/like-a-selfish-motherfucker/
Resursele de petrol sunt suficiente pentru mult timp de aici inainte numai ca noi nu avem inca tehnologia de a exploata mare parte din ele. Armando gandeste interesant pentru un om al strazii.
Hmmm… treaba cu camilele, este superrrr…!!! Mi-ar surade din plin ideea sa-i vad pe maimutoii aia mancandu-le sau sa se bata pentru hrana din ele atunci cand se vor pune in aplicare masina electrica sau zburatoare ( fara nici un fel de combustibil)…!!! Omul are o viziune de viitor pana la urma…