În ultima perioadă am discutat cu mulţi medici. Pentru că aşa a fost să fie… Printre discuţiile legate de un anumit caz, am ajuns să discut cu mulţi dintre ei şi despre ce înseamnă sistemul medical din România. Mă rog, am discutat la nivel de poveste amicală, nu am făcut nişte analize exhaustive sau ceva. Dar tot am văzut o constantă în ceea ce îmi spunea medicii: un soi de frustrare că românii preferă să meargă în străinătate când au probleme majore de sănătate, în loc să se trateze în România.

Evident că eu, ca român care vede ce se întâmplă în sistemul medical românesc, am contra-atacat şi le-am spus că nu înţeleg frustrarea lor, având în vedere că sistemul de la noi este cum este şi că este cumva să reproşeze românilor că preferă să meargă dincolo unde să fie trataţi decent, chiar dacă îi costă foarte mult.

„Stai, bre, nu te arunca aşa„, mi-a spus unul din medici, cu care mă ştiu de ceva vreme. „Eu nu vorbesc despre sistemul de stat, ci de cel privat„, a adăugat. Eu, din nou, cu contra-atacul: „bine, măh, dar privaţii despre care vorbeşti tu sunt buni la de astea mărunte, nu la chestii complicate, la operaţii grele, alea se pot face doar dincolo„. Amicul s-a uitat cu bunăvoinţă (amestecată cu puţină compasiune…) şi mi-a spus „eşti total pe lângă, habar nu ai cât de bune sunt unele instituţii private de la noi„. Mi-a cam vârât îndoiala în coracon, recunosc…

Când m-am întâlnit (pe o chestiune personală) cu doctorul Nicolae Florescu, şef Secţie Cardiologie Intervenţională, Spitalul European Polisano, am început să înţeleg ce mi-a spus amicul. Pentru că, dincolo de modul în care dialoghezi cu un astfel de doctor (de o politeţe exemplară), dincolo de timpul pe care ţi-l alocă (simţi că este cu gândul doar la tine, nu pe fugă între saloane), am căscat gura a mirare când am auzit despre performanţele care se „bifează” la Polisano în materie de făcut oamenii sănătoşi, ca să zic aşa. Vă dau mai jos mai multe detalii, ca să înţelegeţi şi voi de ce am căscat gura a mirare profundă.

Românii cheltuie cam 100 de milioane de euro pe an pentru intervenţii medicale în străinătate. Aţi reţinut, da? 100 de milioane de euro. Pe an. Şi o fac din convingerea că la noi, în România, nu pot să beneficieze de astfel de intervenţii. Ceea ce este parţial greşit. Pentru că, în ultima vreme, mi-am dat seama că şi la noi se întâmplă lucruri, unele la care se uită cei de dincolo cu sprânceana ridicată.

Există şi un trend (care mie îmi place foarte tare!) de revenire a medicilor români în ţară, după ani buni de practică pe dincolo, pe la spitale mari. Ceea e este foarte bine! Nu numai pentru că, fireşte, avem medici foarte bine pregătiţi la noi în bătătură, cum ar veni, ci mai ales pentru că ei vin cu o gândire diferită de ceea ce se întâmplă la noi. Şi cu cât sunt mai mulţi cu atât pot împinge lucrurile înspre nişte schimbări de paradigmă în ceea ce priveşte relaţia între pacient şi medic şi instituţia de sănătate, ca să îi zic aşa. Şi, dacă avem noroc, şi înspre schimbarea modului în care statul se raportează şi la pacienţi, dar şi la medici.

Apropo de asta, oare cum ne explicăm faptul că avem mari reţineri să mergem la un medic român din România pentru o intervenţie, dar nu avem nici o problemă să mergem la acelaşi medic român, dar în străinătate? Să fie o are aceeaşi gândire că medicul este mai bun la cabinetul particular decât la cabinetul său de la stat? Dacă este aşa, este greşit. Pentru că, din ce am văzut la ce se întâmplă la Polisano, diferenţa dintre cum poate să te ajute medicul român dincolo şi cum poate să te ajute aici, acasă, este zero. Ba mai mult: câştigi enorm la bani.

Presupun că ştiţi că vorbim despre nişte costuri imense atunci când mergem în străinătate, mai ales când este vorba despre intervenţii complicate. Intervenţii care şi acolo, şi aici se fac de către aceeaşi medici (ca pregătire mă refer) şi cu aceeaşi aparatură. Ba uneori aparatura de la noi este mai nouă şi mai bună. Iar la nivel de costuri, hai să zicem aşa: te costă cam de 5 ori mai puţin în România decât în străinătate. Cu aceeaşi doctori. Cu aceeaşi aparatură.

Nu aş vrea să credeţi că vreau să vă conving cu orice preţ să apelaţi la serviciile medicale private de la noi, în loc să apelaţi la cele din străinătate. Nici gând să vreau să fac asta! Ci vreau doar să vă dau motive să vă gândiţi la faptul că există şi varianta asta. Că puteţi să analizaţi şi această opţiune. Iar decizia finală este, evident, la voi. Doar că mă gândesc la câte cazuri de oameni disperaţi am văzut care s-au îndatorat pe viaţă pentru o intervenţie chirurgicală făcută în străinătate şi care ar fi putut fi făcută aici, la noi, cu bani mult mai puţini. Asta vreau eu să fac acum: să vă arăt că există opţiuni şi să le analizaţi dacă, doamne fereşte, este cazul.

Hai să discutăm aplicat. Pe Spitalul European Polisano. Pentru că am fost la întâlnire cu cei de acolo şi pentru că am aflat mai multe informaţii. Pe care vi le dau mai jos.

Şi, ca să înţelegeţi mai bine cine sunt cei trei medici citaţi mai sus, vă ofer următoarele informaţii despre ei.

Dr. Claudiu Matei: Sef Sectie Neurochirurgie, Spitalul European Polisano Sibiu

Dr. Nicolae Florescu: Sef Sectie Cardiologie Interventionala, Spitalul European Polisano

Conf. Dr. Victor Costache: Sef Sectie Chirurgie Cardiovasculara si Toracica, Director Medical al Spitalul European Polisano