Ştirea, ca să îi zic aşa, este că ieri au fost introduse salatele lui Nicolai în meniul Mc’Donalds. Care salate sunt din toate punctele de vedere cam ce te aştepţi de la nişte salate bune. Cu menţiunea că a fost curcubeul pe cerul feng shuiului când l-am auzit ieri pe moroşanul meu Nicolai (a avut şi el grijă ieri la eveniment să spună că suntem amândoi din acea frumoasă patrie a sufletelor noastre…) spunând că, în salata grecească, brânza trebuie să fie vedeta, adică să se pună la greu, bucăţi mari, nu de alea pentru un festin de furnici, ca să zic aşa :D
Că salatele sunt brici, asta nu are rost să discutăm. Mă rog, sigur că pot fi talibani care ar găsi nod în papură şi la aşa ceva, dar sunt lesne plictisit de astfel de atitudini, aşa că trec majestuos peste această chestiune. Provocarea pe care o văd eu, în mintea mea, pentru cei de la Mc’Donalds nu este să ne arate că salatele sunt bune (în sine, dar şi pentru coraconul nostru de gurmanzi pe repede înainte), ci să le împingă cât mai sus pe lista preferinţelor consumatorilor de Mc’Donalds clasici, ca să le zic aşa.
Hai să v-o spun altfel. Aplicat. Cum îmi place mie. Ieri, la lansare, povesteam cu o bloggeriţă (iertare, sunt bătrân şi ramolit, nici măcar nu m-am gândit să o întreb cum o cheamă… dar aflu şi revin! Later edit: Anita Panait este colega, dau un McSundae când ne mai vedem :D). Şi amândoi am căzut de acord, la modul de-a dreptul dictatorial :D, că suntem fani ai cartofilor prăjiţi de la Mc şi – iar aici vă provoc să îmi spuneţi că nu vi s-a făcut brusc poftă! – ai excelentei îngheţate McSundae. Aia simplă, fără complicăciuni. Iar noi nu suntem chiar heavy users de Mc’Donalds, ca să zic aşa. Dar tot spre meniul clasic, cum ar veni, ne orientăm când ajungem pe acolo. Pentru că aşa ne-am obişnuit, aia să vrem de la Mc. De aia zic io, în mintea mea, că aici o să fie lupta. Poate greşesc, dracu ştie. Dar, aşa cum facem mai toţi, pornesc de la cum simt eu şi fac un calcul probabilistic (şi oarecum arogant, recunosc): or gândi şi (mulţi) alţii la fel.
Desigur, există şi categoria de oameni care nu erau clienţi Mc’Donalds şi care ar putea fi atraşi cu salatele. Dar aici discutăm despre alte altea, căci aceasta este o bătălie şi mai grea. Dar despre asta, poate, într-un alt episod…
5 thoughts on “Care este principala provocare pentru Mc’Donalds cu salatele lui Nicolai”
Daca salatele sunt facute dupa retetele lui Nicolai sunt convinsă că sunt foarte bune. Dar eu cand ma duc la Mac merg sa mananc hamburgeri cu cartofi prajiti si sa beau cola pana nu mai pot. Asta mi se pare tot farmecul. Calorii cat mai multe cu garnitura de E-uri. Si apoi o inghetata cu toping de caramel. Nu o sa merg in vecii vecilor la Mac sa mananc salata (fie ea si greceasca) si sa beau apa plata cu lamaie. Ar fi ca si cand m-as duce la concert la AC/DC in rochie de seara cu perle la gat :)
Păi aia zic şi eu :)) Cumva parcă aş trăda cauza sau ceva dacă aş intra la Mc şi aş cere salata :)) Dar, pe de alta parte, dacă vrei vreodată salată, ştii că de acum înainte ai şi la Mc. Om vedea. Provocarea despre care ziceam rămâne :D
Pingback: If you can’t beat them, join them | Idle Living
Pingback: Iacătă un profesionist cu mult bun simţ, desigur: Laurenţiu Mâţă-Tănase - Cristian China Birta
Exista un proverb străvechi, umblând din gură-n gură de un veac, poate chiar și două:
A te duce la Mc pentru o salată e ca și cum te-ar duce la femei doar pentru îmbrățișare…