Mi se întâmplă câteodată nişe chestii pe care le-aş numi, fără putinţă de tăgadă, simpatice. Şi care se pupă atât cu feng shuiul meu de degrabă amatoriu de oameni şi locuri cu oameni, ca să zic aşa, dar şi cu isprava la care cu onor am onoarea să fac parte. Aşa cum mi s-a întâmplat în weekend, când am participat la Festivalul de Film Istoric Râşnov. După cum vă raportez mai jos.
Cum mergeam eu cu Mara mea cea minunată (9 ani şi un pic) de la pensiunea Casa Râşnoveană (unde am asta acest weekend) către cinematograful din centru, la un moment dat ne intersectăm cu un stimabil, aflat într-o stare de simţire de bine (ca să nu zic mai mult, dar înţelegeţi ce am vrut să zic :D). Mara făcea poze, căci am desemnat-o fotograful oficial al „expediţiei” (o să vă dau zilele următoare o selecţie de poze făcute de minunata mea, care chiar m-au surprins…).
Stimabilul o vede că face poze, se opreşte la câţiva metri de ea, ia o atitudine de aia măreaţă, „de poză” şi zice: „Fetiţo, fă-mi şi mie o poză!„. Mara se uită la el încruntată (să te ferească cine vrei tu să intri în colimatorul ei… Ivo ştie :D) şi nu zice nimic. Eu, amuzat, îi fac un semn din cap că poate. Mara, cu un aer pe sistemul „mă rog, dacă vrei tu„, se apucă şi îi face.
Stimabilul, încântat că i s-a făcut hătârul, mă întreabă: „oare fetiţa ştie cui a făcut poză?„. „Stimate domn, îi răspund eu – prins de feng shuiul momentului – mărturisesc faptul să suntem într-o deplină necunoştinţă de cauză şi am aprecia dacă ne-aţi lumina„. Stimabilul, fără să take into consideration fina mea (precum barosul) ironie, ia un aer măreţ şi zice: „unui poet râşnovean„. Îi mulţumesc pentru informaţie şi, pentru că simţeam că vrea să mai spună ceva, îl rog să nu îmi spună cum îl cheamă, ca să păstrăm feng shuiul momentului, adicătelea misterul.
Se blochează câteva secunde, văd că i se învârt rotiţele, după care se luminează la faţă şi se întoarce înspre Mara: „ştii Căţeluş cu părul creţ?„. Mara lansează un „mdea” plictisit. Şi omul nostru se apucă să îi recite „scoate capul din coteţ„. Eu începeam să mă binedispun peste poate. Termină poezia – toată – după care se întoarce din nou înspre mine şi îmi povesteşte despre cum s-a întâlnit cu Mitzura când a fost la Mărţişor şi cum i-a citit nişte poezii. Pe care, desigur, stimabila i le-a apreciat.
Îl rog să ne ierte, dar trebuie să plecăm. „Ştiţi, noi suntem aici cu Festivalul de Film. Aţi auzit de el?„. Stimabilul ia (din nou) un aer măreţ şi, după câteva secunde bine calculate de pauză, întreabă retoric: „Să nu ştiu oare că „Nemuritorii” a fost filmat sus în Cetate?„. Nu am insistat, am considerat încheiat subiectul.
Ne-am dat mână. El mi-a ţinut-o strâns şi l-am simţit că nu vrea să îmi dea drumul pentru că mai avea ceva de spus. Am aşteptat. „Ştiţi, fiica mea este şi ea fotograf. În Anglia. Şi îmi trimite din când în când poze„. Nu am zis nimic. L-am bătut doar uşor pe umăr şi ne-am despărţit.
Poate că întâlnirea cu stimabilul poet râşnovean nu ar fi avut acelaşi farmec dacă eram doar din întâmplare în Râşnov. Dar în contextul Festivalului de Film… Adevăr vă spun eu vouă, viaţa ne dă multe motive de stat pe gânduri. Doar că mai trebuie noi să le vedem :)
Producătorul Festivalului: Primăria Orașului Râșnov;
Coproducători: Institutul European pentru Itinerare Culturale, Asociaţia Mioritics;
Parteneri principali: Uniunea Cineaștilor din România, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, Centrul Național al Cinematografiei, Institutul Cultural Român, Banca Transilvania, Clinica Zetta, Golin, Domeniile Sâmburești, Aqua Carpatica, Lowe&Partners, The Advisers, Asociația Cultura Verde;
Parteneri: Institutul Francez, Ambasada Cehiei, Ambasada Slovaciei, Cărturești, Overground Music, Institutul Goethe, Institutul Român de Istorie Recentă, Fundația Calea Victoriei, Independența Film, RoImage;
Parteneri media: TVR 2, Radio România Actualități, Radio România Cultural, Modernism, Cinefan, Dor de Ducă, Ralix, AaRC, Revista Timpul.
6 thoughts on “Am întâlnit un poet râşnovean. Cred…”
Off-topic. Te-ai tuns sau nu stiu ce-ai făcut cu părul dar îți șade tare bine.
Exprimarea corectă: m-a obligat nevasta să mă tund :)) Dar, ca de obicei, avea dreptate: e mult mai bine mai tuns aşa de sezon :D
Povestile cu cei doi omeni interesanti din Rasnov au ajuns la mine in Anglia prin doua surse: una din Suedia si celalata din Bucuresti – o prietena romanca logodita in Suedia si o verisoara din capitala. Aflu de intreaga poveste in care parintii mei sunt protagonisti principali. Intr-adever tatal meu este poet, mama mea este pasionata de istorie si istoric, verisoara mea face un master in chitara clasica in Franta si a concertat in august la Peles si eu fac fotografie abstracta in Anglia. Eu mai putin asistent universitar la Londra – sunt asistent universitar la Reading Univeristy (langa Londra) si in ultimul an la doctorat (at this point I need a break!). Mai putin poezia ‘Catelus cu parul cret’ – deobicei tatal meu recita ‘Zdreanta’ de Arghezi; deaceea si referinta din blog a tatlui meu la fiica lui Arghezi (Mitura). Eu citesc foarte rar blog-uri; trebuie sa-mi fie recomandate. M-am bucurat mult de cele doua povesti ale voastre cu un motiv transilvanean tesut cu pasiune si umor. Many happy encounters like these to you!
Pingback: Viața bate filmul şi asta-mi place cel mai mult la ea - Cristian China Birta
Daca aveati timp sa ,,povestiti” ,acel poet rasnovean v-ar fi spus multe.Este o enciclopedie! Iar poeziile sale sunt intr-adevar scrise bine.
Omul chiar scria poezii, era și epigramist și scria rebus la o revista. Enciclopedie. Dumnezeu sa îl ierte! A murit acum 3 ani.