1988. Izvoare. Maramureş. În copac. Nu doar eu. Toţi cei cinci băieţi care eram ieşiţi cu cortul. Probabil că am stabilit un record mondial pe distanţă scurtă plat şi încă unul mondial la urcat în copac. Aveam şi motive. Căci cortul nostru – unul de ăla cehoslovac, mai prăpădit el aşa – a ţinut morţiş să găzduiască un vizitator ad-hoc: o mistreaţă cu gârla de mistreţişori după ea. Şi, cum ştiam că nu te joci de nici o culoare cu colega cu colţi, când am văzut-o (veneam de la o miuţă), am lăsat mingea, echipamentul şi ţuşti în copaci. Ea ne-a aruncat doar aşa, la mişto, o privire. Şi a continuat să facă inventarul cortului. Temeinic. Fără să lase nici un milimetru necercetat. Şi ne-a mâncat toată mâncarea. Inclusiv a deschis nişte conserve de alea chinezeşti de şuncă presată, măreţia „flotei” noastre expediţionare. Aşa că a trebuit să dăm telefon acasă (eram abia în ziua a doua a excursiei, din cele şapte preconizate) să ne mai aducă mâncare. De prisos să vă spunem cât s-au distrat ai noştri de talentele noastre de supravieţuitori în codru :D

V-am spus această poveste pentru că, la iniţiativa Selgros, la vreo 25 de ani de la acea ispravă, mă încumet să mai fac una. Care se anunţă mult mai dură. Mult mai periculoasă. Mult mai pe sistem de supravieţuire. Şi asta nu pentru că plec undeva în jungla amazoniană. Şi nici pentru că ne duce la vreo 7834 m altitudine. Şi nici pentru că o să fim bine aprovizionaţi. Ci pentru că o să îi am în cort – cot la cot, perciune la perciune, 3G la 3G – pe doi dintre cei care, în ultimii ani, au înspăimântat internetul, doar că internetul – vaccinat şi cu capul pe umeri – nu s-a speriat de ei. Numele lor aproape că nu poate fi rostit fără să simţi fiori pe şira serverului… Căci unul este Cabral şi celălat este Doru Panaitescu. Şi invers…

Acum, după ce trag nădejde că v-au trecut fiorii presimţirii că, în această expediţie cu cortul, o să ne prăpădim (de râs) şi o să tragem tare (de grătar) şi că o să facem o figură frumoasă (cu leduri, va urma :D), hai să vă raportez care este scopul şi durata vizitei. Cu micuţa paranteză că simt acerb că va fi o aventură pe care o voi încrusta în cununa (sau centura neagră cu doi Doru şi trei Cabrali, după caz :D) mea de blogger mioritic. Numa’ staţi pe aproape şi o să vedeţi…

Cine suntem? Trei băieţi care ies cu cortul. Şi care îşi propun să supravieţuiască în sălbăticie (vorba vine…), împreună. Căci aceasta va fi marea provocare, partea cu „împreună” :))

De ce facem asta? Pentru că Selgros a avut excelenta (după mintea mea, deigur, că doar particip la ea :D) idee de a ne trimite în sălbăticie, ca să vadă dacă suntem în stare să supravieţuim. Paranteză: la câte ne propunem să cumpăram din Selgros, apoi şi un marţian ar putea supravieţui, zău.. Oh, wait… :D

Ce o să facem acolo? Ne-am împărţit sarcinile fix pe sistem de „supravieţuire”, eu mă ocup de mâncare (muhahaha :D), Cabral de cazare (cât poate fi de complicat, nu?=, iar Doru de parte de distracţie (cei care ştiţi ce înţelege Doru prin „distracţie” înţelegeţi de ce ne tremură chimeşa pe noi deja…).

Ce vrem de la voi? Să vă dăm nişte premii. Dar numai dacă staţi cu ochii pe noi. După cum puteţi vedea mai jos.

#CumAmSupravetuit este htagul oficial al isprăvii, pe care vă invit să îl folosiţi de fiecare datâ când vreţi să ne daţi nişte sfaturi, să ne trageţi de urechi („măh, n-ai pus bine cortul!„, gen) sau doar să ne spuneţi că beţi o bere în cinstea noastră, de acasă, din faţa televizorului la care vă uitaţi la Bear Grills. Ideea este că o să punem multe poze şi filmuleţe de la locul faptei pe acest htag, atât de twitter, cât şi pe facebook, aşa că fiţi pe fază.

Şi pentru că – repet – simt că toată aventura asta o să fie una de mare angajament, am ridicat sprânceana a salut când am auzit că Selgros vrea să vă premieze şi pe voi, cei care veţi râde de noi fi alături de noi în această aventură. Iar premiile sunt de şi mai mare angajament, dacă îmi permiteţi să spun aşa (şi ştiu că o veţi face), după cum vă raportez mai jos. Pe puncte, ca să se înţeleagă la modul corespunzător.

1. Noi o să cumpărăm de la Selgros (apropo, ştiaşi că vă puteţi face card de client şi pe persoană fizică?) cam tot ce ne-a trecut prin minţile noastre creţe că am avea nevoie în această ieşire cu cortul. Şi cum avem minţile creţe… :))

2. Pe măsură ce începem noi să punem filmuleţe şi poze din #CumAmSupravietuit (aveţi mai jos o listă cu toate canalele pe care o să publicăm aceste dovezi ale isprăvii noastre), voi puteţi să identificaţi anumite – hai să le zicem aşa, generic – lucruri din acele poze şi filme şi să le „revendicaţi” cu un comentariu pe blogul unuia dintre noi, în care să ziceţi numele „lucrului” cu pricina. Atenţie: puteţi să vedeţi „lucrul” pe oricare din canalele de mai jos, dar revendicarea o faceţi doar pe unul din blogurile noastre. Doar un singur lucru puteti revendica fiecare dintre voi, aşa că alegeţi cu grijă :D

3. Regula concursului este „primul venit, primul servit„, adică cine comentează primul cu numele „lucrului” respectiv, pe oricare din blogurile noastre, primeşte din partea Selgros produsul cu pricina. Ne-am sincronizat serverele aşa că sunteţi toţi trei pe aceeaşi oră :D

Cam asta este, stimabililor. Vă las cu lista canalelor pe care ne puteţi urmări. Şi unde puteţi identifica lucrurile pe care să le revendicaţi, conform mecanismului de mai sus.

Cristian China-Birta – blog, facebook, youtube, twitter.

Cabral – blog, facebook, youtube, twitter.

Doru Panaitescu – blog, facebook, twitter.