Ieri am fost foarte prins şi nu am apucat să văd clipul-poezie de mai jos, pe care multă lume îl sharuia şi plecând de la care multă lume se văita că cât de rău e internetul ăsta şi că cât de periculos este să pe acolo şi pe dincolo. Azi dimineaţă, în timp ce îmi mâncam iaurtul cu nişte grisine cu tărâţe, am zis să văd şi eu minunea care a pus pe jar ontologicul internauţilor. Şi l-am văzut. După care, molfâind agale grisinele, mi-a pus irefutabila întrebare: „atâta, măh, asta a fost tot?„. Şi, după ce am înghiţit ultima grisină şi după ce am luat ultima gură de iaurt, am zis să scriu şi eu pe tema asta. Nu prea fac de astea, adică să scriu eu pe subiecte de astea hot and trendy, dar zău dacă mă pot abţine să mă arăt şi eu cât de deştept sunt de la peluza 2.0 unde îmi place să stau.

Filmul cu pricina este un fel de poem (slab, după mintea mea, un fel de „hai să rimăm versurile şi să zicem despre net and shit„) care deplânge crunta soartă a omenirii, care omenire, sireaca, este atât de dur lovită de această plagă putridă şi infectă numită internet încât, vai de amărăciunea ei sireaca omenire, nu mai este în stare a fi capabilă să facă ceea ce omenirea trebuie îndeobşte să facă, adică să trăiască în lumea reală. Versificaţia video (căci e cu scenariu gen filmuleţ de cartier) intromisionează apelul motivaţionalo-aspiraţional cum că ar trebui să ne scuturăm de jugul internetului şi să trăim dreaqului cu adevărat, măh ţopârlanilor!

Cum niciodată nu am fost fan de tânguieli de astea gen „vai, lumea e rea şi de aia nu reuşesc eu să fac nimic„, nici acest filmuleţ prozodic nu m-am impresionat nici cât impresionează o băşină de ornitoric pe ursul polar sforâind intempestiv pe o calotă lovită dur de, fireşte, încălzirea globală. De ce scriu, totuşi, rândurile de mai jos? Pentru că sunt o victimă a internetului, de aia, desigur, îhî, dap. Şi pentru că internetul ăsta, dreaqului de mizerie tehnologică, nu mă lasă să îmi trăiesc cu adevărat viaţa.

Măh, coţofenelor tânguitoare, internetul este fix ca berea: poţi să te îmbeţi ca porcul sau poţi să te bucuri de această splendidă licoare alături de prieteni, dacă o bei în cantităţi rezonabile. Adică berea este de vină că tu alegi să te faci praştie şi să te mucifici pentru că bei ca o vacă în călduri? Adică berea e de vină că tu, fiinţă raţională, forma supremă de animal de pe această planetă, nu eşti în stare să îţi pui opritor şi să bei doar atâta cât poţi duce şi cât să te ajute să te simţi bine? Adică berea e de vină că tu alegi – da, măh, tu alegi, nu te obligă nimeni să faci asta! – să bei până îţi borăşti maţele şi până ajungi să mozoleşi buda, în loc să te bucuri de berea aia în limitele pe care raţiunea ta de animal suprem ţi le şopteşte, dacă şi asculţi de ea?

Tu, bărbatule de tastatură care eşti, dacă eşti atât de cretinel încât să crezi că gajica aia de şi-a pus o poză la profil luată cu sursa google.ro este o bunăciune maximă, deşi te abureşte de vreo 8 luni că încă nu e pregătită să se întâlnească faţă în faţă cu tine, să ştii că la fel de cretinel ai fi şi dacă nu ar exista internetul. Căci numitorul comun al celor două lumi, cea reală şi cea virtuală, eşti tu, cretinelul. Nu internetul e de vină că tu eşti aşa. Ci tu, cretinelul. Internetul te lasă doar să te desfăşori plenar şi să te arăţi aşa cum eşti, un cretinel.

Tu, femeie fatală cu mouse care eşti, dacă eşti atât de cretinică să crezi că tipul ăla macho pe care îl abureşti de 8 luni şi tot refuzi să te vezi cu el faţă în faţă este un fel de Rambo meets Justin Bieber şi că are vilă cu 34353 camere şi casă de vacanţă şi decât 4 Loganuri, să ştii că tot aşa fleşcăită întru cele normale la cap ai fi şi dacă nu ar exista internetul. Căci numitorul comun al celor două lumi, cea reală şi cea virtuală, eşti tu, cretinica. Nu internetul e de vină că tu eşti aşa. Ci tu, cretinica. Internetul te lasă doar să te desfăşori plenar şi să te arăţi aşa cum eşti, o cretinică.

A te supăra pe internet că nu te lasă să trăieşti în lumea reală este echivalent cu a te supăra pe prezervativ că nu reuşeşti să te culci cu o o gagică. Nu că ai reuşi dacă nu ar exista internetul să tăvăleşti pe cineva, fireşte. Dar internetul ăsta este la îndemână să dai vina pe el şi el suportă orice, după cum bine ştim. Aşa că hai să îţi justifici neputinţa de a trăi cu adevărat aruncând anatema (caută în dex, iar dex găseşti în google) pe internet. Şi să ne tânguim de să ni se înroşească tastaturile cum că internetul ăsta e de vină că viaţa noastră e de căcat. Cât ne rămâne timp printre uitat la serialele piratate, filmele porno şi recoltele de cârnaţi de pe facebook, desigur.

Internetul este făcut să trăim cu el, alături de el, nu prin el, nu în el. Dar ştiţi deja asta. Numai că nu vreţi să acceptaţi. Căci e mult mai uşor să îţi găseşti motive de a nu trăi cu adevărat decât motive de a exista prin avataruri şi gigabiţi and shit.

Şi, altfel?

PS Aproape că uitasem să vă dau clipul cu pricina. Îl aveţi mai jos. Cu menţiunea că mare pervers 2.0 mai e băiatul ăsta, autorul. Adică ia uitaţi-vă cum face el de telecomandă internetul, exact canalul pe care l-a folosit ca să îşi promoveze poezia păcii. Care poezie face de telecomandă internetul. Mereţi, măh…

Notă: Acest text nu este un pamflet. Orice persoană care se regăseşte în cretinel şi cretinica aia e.