Când vine vorba despre nişte chestiuni pe care nu ai cum să le – hai să le zicem aşa, generic – testezi înainte de a le recomanda, există două urmări a ceea ce se poate întâmpla dacă ce ai recomandat nu iese cum trebuie: 1. cei care te citesc să te ierte de data asta (pentru că te ştiu blogger cu blogul pe umeri, cum ar veni) 2. cei care te citesc să îţi bată obrazul că le-ai recomandat ceva care a ieşit naşpa. Eu le-am păţit pe amândouă. Aşa că vorbesc din practică, nu din teorie.

Cu toate că m-am ars de vreo câteva ori (nu multe, căci am acel „nas” 2.0 care mă scuteşte de anumite urmări naşpa), dacă cineva m-ar obliga să aleg între a scrie despre ceva cu riscul ca acel ceva să se întoarcă împotriva mea şi a nu scrie ca să fie totul safe, sa nu risc nimic, aleg oricând prima varianta. Pentru că prefer să greşesc făcând ceva, decât să nu greşesc nefăcând nimic. Ceea ce vă recomand şi vouă. Căci asta în balta certitudinii că nu o să păţeşti nimic dacă nu faci nimic este fix cum i-am spus: o baltă. Fără păşte. Eventual cu nişte broaşte râioase.

Voi persista în greşeala de a vă raporta despre anumite evenimente/întâmplări/isprăvi/produse/oameni, chiar dacă nu am apucat să le „testez” (folosesc din nou acest termen generic). Şi o voi face asumându-mi reuşitele (aici e uşor, toată lumea poate face asta), dar şi nereuşitele (aici e mai greu, e precum un campionat de „eu nu sunt de vină, ăialalţi au dat-o de gard!„).

Hai să vă dau două exemple de chestiuni netestate, dar despre care scriu cu mare drag. Aş preciza, totuşi, că nu se prea încadrează în categoria riscante. Chiar deloc. Dar mi-au fost la îndemână, ca să zic aşa, pentru că – repet termenul – nu am avut ocazia să le testez. Nu că ar exista riscuri sau ceva, după cum puteţi lesne vedea mai jos. În plus, chiar nu am nici o problemă să dau un „share” la orice informaţie primesc de la cele două tovarăşe de mai jos, chiar nici una :) Doar că am vrut să ilustrez cu două exemple teoria de mai sus, aşa că tocmai ce fac asta.

Georgiana îmi spune despre piesa „Julius Caesar„, care se joacă pe 7 mai la Teatrul de pe Lipscani. Sunt mare fan al istoriei Imperiului Roman (perioada lui Cezar o ştiu chiar bine), aşa că Georgiana a zis că mi-ar plăcea să o văd. Din păcate, de data asta nu am cum să ajung. Dar vreau să văd piesa. Doar că – avertizez de pe acum! – o să fiu foarte critic. Pentru că fiecare avem nişte puncte sensibile, la care reacţionăm pe invers, cum ar veni, când ne sunt atinse altfel decât ne convine nouă. Iar istoria Imperiului Roman este în cazul meu un astfel de punct sensibil…

Alina Meleşcanu, de la Ogilvy, mă anunţă că pe 9 mai are loc un eveniment interesant, după cum vă raportez mai jos.

Concursul „E timpul pentru o Europă așa cum îți dorești!„. Participanții la acest concurs vor putea să ia parte în mod direct la dezvoltarea celei mai mari expoziții de idei ilustrate grafic, care să reflecte viziunea acestora cu privire la viitorul Uniunii Europene, spunându-ne cum arată Europa în viziunea lor și care sunt așteptările lor lor în raport cu 5 domenii principale: Locuri de muncă; Bugetul UE; Calitatea vieții; Creștere economica; UE în lume. 

Mai mulți tineri artiști grafici vor ilustra plastic aceste idei și le vor include într-o expoziție deschisă de artă stradală. Ilustrațiile grafice vor fi ulterior fotografiate și publicate și pe pagina de Facebook a Biroului, unde vor putea fi votate (prin acordarea de like-uri) în perioada 10 – 16 mai 2014 de către toți cei interesați să susțină ideile participanților la concurs. Astfel, primele 3 cele mai votate idei transpuse grafic vor aduce inițiatorilor săi câte o vizită la Parlamentul European, în Bruxelles.

Profit de ocazie pentru a vă spune din nou despre excelenta iniţiativă StoryChangers.eu de promovare a votului pentru europarlamentare în rândul tinerilor, la care am participat şi eu cu mare drag, după cum v-am spus aici.