Eram la o emisiune tv, nu mai ţin minte la care. Şi discutam despre cazul unui cetăţean, care s-a enervat că nu i se făcuse nuş ce dreptate (zicea el) şi s-a apucat să spargă maşina nu ştiu cui, pe care îl considera vinovat de nedreptatea aia. Am lansat atunci ipoteza (hai să îi zic aşa, deşi e o expresie cam mare) haiducismului civic. Ziceam atunci că vom mai vedea faze de astea cu cetăţeni care îşi iau făcutul dreptăţii de coadă şi lovesc în ceea ce cred ei că este lipsa de dreptate pe lumea asta.
Am uitat de discuţia aia de la tv. Până astăzi, când am văzut la Ciulea faza cu nu ştiu ce grup de iniţiativă care a lansat faza cu „Ai parcat ca un bou”, adică lipirea unei hârtii cu acest mesaj pe oglinzile celor care, consideră ei, parchează anapoda. O iniţiativă plină de haiducism civic, desigur. Dar de o tristeţe maximă tocmai pentru că a face dreptate comiţând o nedreptate nu e cea mai feng shui chestiune posibilă, ca să o zic lejer. Căci greu i-ar fi cuiva să mă convingă de faptul că trebuie să comiţi o ghiolbănie ca să pedepseşti o altă ghiolbănie. Căci, make no mistake (vorba cogolezului ajuns în Piteşi), lipitul de hârtii pe oglinzile maişinilor parcate naşpa este o ghiolbănie.
În logica asta, cei care au comis teoretica ghiolbănie cu parcatul aiurea (deşi aici, pur juridic, până nu există „sentinţă” oficială nu poţi să mergi pe „aşa cred eu”) şi care se trezesc cu oglinzile mânjite cu hârtia aia cu lipici ar putea considera că sunt neîndreptăţiţi (şi chiar sunt) şi să răspundă cu o altă ghiolbănie. Şi tot aşa.
Sigur că ar fi de admirat (în limitele corespunzătoare, fireşte) civismul unor astfel de iniţiative. Dar de admirat doar ca scop, nu ca formă. Căci scopul este lăudabil, dar forma este totalmente greşită. Din punctul meu de vedere, desigur.
Mi-am adus aminte şi de ciudatul dialog dintre Cismaru şi Ariel pe tema bicicliştilor care încalcă legea (zicea Cismaru, pe bună dreptate), dar – zicea Ariel – care-i problema că încalcă legea dacă nu deranjează pe nimeni? În esenţă, cam tot despre un soi de haiducism civic vorbim aici, de genul mi se rupe de lege atâta vreme cât io îmi văd de treaba mea şi nimeni nu are treaba mea. Pe această logică, s-ar putea ca unul să fie deranjat de treaba ta şi să reacţioneze tot încălcând legea. Şi, tot aşa, ciclul se reia.
Şi mi-am mai adus aminte de o întâmplare. Veneam de la Timişoara şi în ceva localitate m-a oprit poliţia (ascunsă în nişte boscheţi, evident, căci erau la pândă). Avem 72 km/h. Mi-au spus că am încălcat regimul de viteză pentru că eram în localitate şi nu aveam voie să depăşesc 50 km/h. Trebuie precizat că locul în care m-au oprit era într-o pădure, cam la vreo 4 km de ultima casă din localitatea cu pricina şi într-o zonă de drum unde abia era turnat asfaltul, nemarcat, fără nici un semn, aşa că eu, după nişte km buni parcurşi de la punctul unde mi se părea mie că se termină localitatea, am zis că sunt în afară localităţii şi am început să accelerez.
I-am întrebat pe poliţişti unde se termină localitatea, dacă există un indicator, ca să ştiu şi eu de unde pot să mă mişc mai cu talent. Au dat-o că e mai încolo, dar de fapt o să fie semnul că intrăm în următoarea localitate, că alea, alea. Adică, tradus, nu exista semnul ăla de terminare a localităţii, pentru că drumul era în lucru. Şi m-am enervat. Am ieşit din maşină şi am început să strig. De alea grele cu „nesimţiţi, hoţi la drumul mare„. Nu îmi face cinste reacţia, desigur, dar chiar mi s-a părut un ghiolbănism maxim ce au făcut cei doi poliţişti (căci doi erau).
Înaintea mea, poliţiştii opriseră încă două maşini. În timp ce eu îmi exprimam enervările, am văzut că din cele două maşini au ieşit cam toţi pasagerii. Adică eram în total 7 persoane. Toţi bărbaţi. Şi au început şi ei să strige la poliţişti. Cu de alea grele. I-am văzut că se fac palizi. Unul dintre ei s-a îndreptat către maşina lor şi i-a strigat celuilalt „o să chem echipajul„. Se speriaseră. Au început să ne explice că „ne-a trimis şeful, că avem normă la amenzi„, adică ghiolbănisme.
Eu le-am cerut să îmi dea amenda, deşi eu începuseră să o dea la pace, să ne ureze drum bun şi alea, alea. Le-am spus că vreau amenda, dar că nu semnez procesul verbal, doar că să am motiv să îi dau în judecată. În fine, nu mai insist, aţi înţeles ideea.
Nu o să uit niciodată spaima de pe faţa poliţiştilor (nişte organe în exerciţiul funcţiunii, cum ar veni) când au văzut nişte ne-organe, cetăţeni simpli revoltaţi, cum le coboară sfinţii din ceruri. Tot un soi de haiducism civic, dacă vreţi.
Ce au în comun toate cele trei întâmplări de mai sus? În opinia mea faptul că legea nu este lege cu adevărat dacă nu este respectată. Şi că nici o lege nu poate să te protejeze atâta vreme cât nu o respecţi. Nu spun mai mult. Vreau să aflu ce gândiţi voi pe tema asta.
18 thoughts on “Despre haiducismul civic”
E cu dus si intors (la fel ca orice problema de genul asta). Si eu am gandit exact ca tine (dar abia dupa ce am share-uit si eu fapta mareata pe Facebook).
Si totusi, legea e buna si trebuie respectata numai daca ai si contextul care sa te ajute. Ca daca vine unul la tine sa-ti dea in cap, corect e sa chemi politia si sa astepti; dar pentru ca stii ca pana vin ei o sa o patesti, preferi sa-i dai si tu in cap (incalcand astfel legea, la randul tau).
Haiducismul civic nu apare din senin. Apare cand oamenii simt ca organele nu vor sau nu sunt in stare sa le faca dreptate. :)
Mergi cam departe cu faza cu datul în cap :) Căci în astfel de cazuri extreme funcţionează altă logică. Una a terorismului civic, dacă vrei :))Dar înţeleg ce zici şi admit că discuţia este lungă. Doar să nu pierdem din vedere faza cu respectarea legii, căci aia mi se pare cea mai importantă.
Da, am exagerat. Dar era tocmai ca sa scot in evidenta o idee. As vrea sa respect legea intr-un mediu in care cei care nu o respecta sunt taxati; macar din cand in cand. Ca asa cum e acum, e foarte frustrant. Repet, haiducismul civic apare foarte rar acolo unde legea e pusa in aplicare.
Initiativa de tipul „Parchez ca…” e veche. Se ocupau niste baietii de la pachez.ca si aveau 3 tipuri de stickere faine ca grafica si precizau detaliat ca stickerele sunt facute special pentru a fi dezlipite usor, sa nu lase urme, etc. Din cate vad acum, s-a reluat initiativa de catre alte persoane cu alta atitudine.
Da, uite că îmi aduc aminte de aia, parcă am şi salutat-o atunci, tocmai pentru că mi se părea cu bunul simţ minim inclus.
Am inteles faza la care te referi, insa atunci cand esti cu nervii intinsi la maxim nu prea mai esti tu
Asta cu parcatul aiurea mi s-a intamplat si mie. In locul in care parchez de obicei incap 2 masini lejer, dar si 3 daca primul se parcheaza foarte atent. Chiar ma pregateam sa parchez in fata blocului, cand s-a bagat o doamna cu un jeepan, de asemenea maniera, ca nu mai putea parca nimeni. I-am facut semn din faruri, am claxonat si mi-a zis ca trebuie sa parcheze si ea undeva. Am fost de acord, dar i-am zis ca acolo sunt 2 locuri si a parcat pe ambele. A inteles, a parcat mai bine si am avut si eu loc. Nu stiu cum as fi reactionat daca mi-ar fi zis ca nu mai misca masina si-ar fi lasat-o pur si simplu asa.
Hai să te întreb direct: tu i-ai fi lipit duduiei o hârtie de oglindă?
„Dar de admirat doar ca scop, nu ca formă. Căci scopul este lăudabil, dar forma este totalmente greşită. Din punctul meu de vedere, desigur.” si din punctul meu de vedere acelasi lucru…
e preferabil o hartie daca alternativa e un cui :D
Dacă pui problema aşa, din vârful cuiului, nu am cum să nu fiu de acord cu tine :)) Dar, desigur, râdem şi glumim, dar nu părăsim incinta aia cu respectarea legii :)
Ariel este nenea care spunea că el la stop, dacă e roșu, face dreapta că poate, are bicicletă. Foarte civic omul acesta, îl admir, este un bastion al renașterii României, pentru mine.
Discuţia a fost mai lungă atunci, dar în esenţă cam asta susţinea, că se poate ocoli legea dacă nu deranjează pe nimeni. Nu pot fi de acord cu aşa ceva, fireşte. Dar, în acelaşi timp, pentru că îl cunosc cât de cât pe Ariel, să ştii că el compensează aceste scăpări cu alte chestiuni pe care le face chiar mişto şi sunt şi de substanţă.
E foarte ușor să scoatem din context totul și să zicem: „Uite ce a declarat Ariel.” Ariel a declarat acele rânduri în încercarea de a face niște paralele, a da niște exemple, a explica o atitudine – nu doar a mea – ci una generalizată la bicicliști – nu doar în România.
Când anumite legi sunt făcute prost sau expirate, încep să aibă loc lucruri ciudate, ocoliri ale legii etc. Nu doar cu bicicletele, oriunde în lumea asta, legat de orice.
E legal să fumezi iarbă? E legal să parchezi pe trotuar fără să lași un metru? E legal să arunci chiștocul de țigaretă pe jos? Și multe alte exemple ilegale, încălcate tocmai pentru că legea nu este respectată. Și nu, nu cei ce fac aceste lucruri ilegale „nu respectă legea”, ci însuși statul pentru că nu sancționează așa cum „promite”.
Cel mai nasol este atunci când statul sancționează fix atunci când chiar el greșește, dând o lege stupidă.
Nu o să încep să vă spun despre pistele de biciclete și ce s-a întămplat în 2012 și 2013 cu ele. Cum au fost gestionate și ce soluții temporare s-au găsit. Cum nu au comunicat (primăria cu poliția) oamenii legii între ei și tot așa.
În fine. Bogdan, nu plâng după respectul tău. Nu plâng după respectul nimănui. Este ok. Sunt sigur că cine mă respectă are motive, cine nu, din nou – are motive întemeiate.
Cert este că, așa cum uneori susțin tot felul de cauze, alteori încalc legea trecând pe roșu. De ce? Detalii. O fac. Și recunosc public. Deal with it. :)
ti-am zis si face2face Ariel. problema e ca o recunosti, tu fiind lider si formator de opinie pentru foarte multi tineri. si poate printre masa aia de urmaritori ai tai sunt si oameni mai putin potenti intelectual, care trec pe rosu si ii buleste vreo masina. ca el nu stie sa aprecieze si o sa zica :”pai la Ariel am vazut, ca si el face”
Uite care e treaba, agresivitatea naste agresivitate, in orice forma ar fi ea. Cum ar reactiona un sofer daca l-ar prinde pe „lipitor” fix cand „eticheteaza” masina? Ar cam iesi urat, asa ca nu ar fi mai simplu sa cheme politia locala sa-i dea amenda? Cine stie, poate chiar vine. Eu am luat amenda la mine la birou pt ca am parcat aiurea si de atunci evit sa mai comit aceasta greseala, nu pt ca respect legea ci pentru ca nu vreau sa dau amenda.
Eu am scris ce am scris pentru că am înlocuit „un şofer” din enunţul tău cu „chinezu”. Avai, ce ar fi ieşit să prind pe un haiduc civic de ăsta că îmi dă oglinda cu prenadez…
Maestre, a cere sau face dreapte nu-i nimic rau, insa poate fi gresit modul prin care alegi sa faci asta.
Îmi permit să mmă citez: „scopul este lăudabil, dar forma este totalmente greşită” :)