Ca minunat blogger ce mă aflu (#aroganţă, desigur), primesc tot felul de chestii cu care să mă delectez (sau nu, după caz). Dacă este să fac o paritate, cum ar veni, despre câte dintre aceste scriu, ar fi de cam 24,76% versus restul. Adică, grosso modo, scriu cam despre un sfert din cele pe care le primesc. Pentru că 1. sunt atenţii nesolicitate, deci nu implică nici o obligaţie din partea mea să scriu 2. unele nu îmi spun nimic, fie pentru că nu se pupă de nici o culoare cu feng shuiul meu, fie că nu mă pricep de nici o culoare la ele. Atunci când scriu, totuşi, o fac pentru că ceva m-a atins la coraconul meu de blogger.
Aşa că astăzi vă spund despre Macallan Amber, un whiskey pe care l-am primit abia după ce am întrebat pe un tovarăş care stă în Irlanda dacă merită să mă dedau la el. „E bun, măh, eu îl beau des„, mi-a spus omul, deci am acceptat butelcuţa cu pricina.
Ajunşi în acest moment al poveştii, trebuie spus că singurul meu know how în domeniul băuturilor alcoolice se întâmplă pe partea de bere, unde aş putea spune că mă dau lejer prin curtea aceste minunate licori, ca să zic aşa. În rest sunt doar un amator care se rezumă la a alege dintre cele două variante extreme, adică „îmi place” şi „nu îmi place”. Pentru că îmi asum masiv necunoaşterea criteriilor după care să analizezi o băutură, alta în afară de bere, fireşte.
[Tweet „Verdictul meu pentru Macallan Amber este unul categoric: îmi place.”]
Chiar mult, aş putea adăuga. Fără să ştiu să vă dau explicaţii de alea cu buchet şi gust remanent şi alea alea. Sau, mă rog, pot încerca să zic una, alta. Dar fără să mă credeţi nu ştiu cât de mult, desigur.
Primul lucru care îţi place este designul sticlei. Care te cam îndeamnă să îţi torni în pahar vreo două degete, măcar să vezi dacă gustul nu înşeală ochiul. Sau invers. Sau ceva :)) Apoi nasul te face să ridici sprânceana, căci are nişte arome corespunzătoare (eu îl beau cu un pic de apă plată la temperatura camerei, aşa m-a sfătuit un dibaci să fac pentru a simţi toate aromele şi mare dreptate a avut). Iar gustul pune capac. Pentru că are ce te aştepţi să aibă un whiskey de mare angajament, plus o foarte plăcută aromă dulceagă, dar nu în exces, care îţi oferă un after taste foarte mişto.
Altceva nu aş putea să vă spun despre Macallan Amber. Căci, v-am spus, nu mă pricep cum să îl evaluez. Dar sunt foarte deschis să îmi spuneţi voi cam ce ar trebui să fac. Pentru că mai am cam jumătate de sticlă, deci pot aplica lejer ce îmi ziceţi :D
7 thoughts on “Am nevoie de ajutorul vostru pentru o degustare de Macallan Amber”
Daca era vin moldovenesc, ma bagam.
No apoi la alcool nu ma gasesti. Poate la ceva visinata cu miere, pe care am incercat-o acum 3 ani si sta linistita sa prinda vechime.
Data viitoare când ne vedem poate facem o combinată de whiskey cu miere, vedem ce iese, măcar să nu zicem că nu am încercat :))
Vorbeste cu turambar, ca el e cel mai rafinat bloger.
Bună asta, bună rău :))
„Tehnica” degustarii bauturilor distilate e asemanatoare cu cea a degustarii vinurilor, asa ca iti dau o mana de ajutor. Buna recomandarea amicului tau de a servi whisky-ul cu apa plata. Poti incerca si un cub de gheata pe care il lasi sa se topeasca usor, rotind si mirosind din cand in cand paharul. In acest fel aromele se vor dezvalui mult mai placute (nu se va mai simti alcoolul atat de puternic) atat in nas cat si in gust. O nota de degustare profesionista va atinge urmatoarele 4 aspecte: culoare, nas, gust si post-gust. Si va face uz de o gramada de termeni din jargonul specific, inclusiv referiri la modalitatile de obtinere a bauturii respective. Ceea ce pentru consumatorul obisnuit de bere, care din cand mai baga cate o tarie e boooring! Asa ca o nota de degustare atractiva pentru consumatorul „average” trebuie sa faca referire la lucruri pe care le cunoaste deja. Se merge pe analogii. Daca la culoare treaba e simpla: aurie, chihlimbarie… cea mai provocatoare sarcina e sa descrii aromele olfactive – nasul aduce a: flori de tei / salcam / soc, lemn ars, lemn afumat, miere, fagure de miere, crema de zahar ars, coaja de portocala, coaja de lamaie, pepene galben etc. De unde stii a ce miroase? Ei bine, aici trebuie sa apelezi la memoria ta si sa incerci sa faci legaturi aromele pe care le simti. Cu ce le asociezi? De ce iti amintesc? Cu cat spectrul de arome pe care le descoperi e mai larg cu cat bautura e mai complexa. In ceea ce priveste gustul, calitatea principala pe care trebuie sa o aiba o bautura spirtoasa e catifelarea (the smooooothness). In momentul in care il gusti, un whisky single malt trebuie sa fie placut, catifelat, sa nu simti ca te arde alcoolul si nici ca te agreseaza in vreun fel „taninurile” (jargonul asta!). Adica nu trebuie sa fie amarui sau sa simti ca iti strange gura. Iar gustul principal, care va domina, trebuie sa fie spre dulce. Post-gustul sau after-taste-ul trebuie sa fie intens, lung si proaspat: sa lase in gura o senzatie placuta, fresh si care sa dureze secunde bune dupa ce l-ai inghitit. Enjoy!
Stimabile, aproape că aş vrea să fac un infografic cu comentariul tău, aşa îmi pare de sintetizator şi aşa mai pentru de ăştia neaveniţi într-ale degustării de tării cum sunt eu :)) Merci!