După ce am tras nişte învăţăminte din „Săptămâna bloggerului chibzuit„, experiment 2.0 la care am avut onoarea să participaţi unii dintre voi, acum lansez o nouă provocarea: „Săptămâna bloggerului sustenabil„. Şi pentru că ce o să faceţi voi, dacă decideţi să participaţi, este muncă, am zis să ofer şi un premiu, adică un loc în tabăra 2.0 realizată sub egida Comitetului Comentatorilor pe Chinezu.eu, adică un weekend alături de încă alţi 12 bloggeri plus je, fireşte :D

Da, ştiu, nu sună la fel de bine, pentru că faza cu „sustenabil” parcă strică toată construcţia denumirii. Dar numai aparent. Şi numai, un pic, din punct de vedere al formei. Pentru că pe fond este foarte interesantă chestiunea şi, mai ales, foarte profitabilă. Şi pentru tine, care îmi face onoarea să citeşti aceste rânduri, dar şi pentru lume, aşa în general.

Ce vă propun în cadrul iniţiativei „Săptămâna bloggerului sustenabil” este să facem împreună un experiement în timpul căruia să înţelegem ce înseamnă sustenabilitatea dincolo de definiţia aia de ne încearcă neuronii şi dincolo de aspectul trendy flendy al chestiunii. Şi să aplicăm ce învăţăm la traiul nostru zilnic. Pentru că, vedeţi vedea, sustenabilitatea aplicată (ca să zic aşa) înseamnă şi protejarea mediului, şi schimbarea unui comportament, dar şi bani economisiţi, chiar deloc puţini, veţi vedea.

Aşa, ca istoric, mi-a venit această idee după ce am văzut rezultatele surprinzătoare (dap, nu am nici o jenă să folosesc acest termen) din cadrul experimentului Unilever, realizat împreună cu agenţia 360Insights. Pe scurt, experimentul social a avut loc în casele a 7 familii de români, cu profile demografice diferite, timp de 9 săptămâni. Participanții au monitorizat cantitatea de mâncare aruncată zilnic și consumul de apă din gospodărie, oferind astfel o imagine de ansamblu asupra gestionării resurselor într-o gospodărie.

Ce s-a întâmplat la finalul experimentului? Ceva extraordinar, din punctul meu de vedere. O schimbare de comportament în direcţia sustenabilităţii şi intrarea pe un stil de viaţă sustenabil. Iar faptul că, în timpul experimentului, s-a înregistrat per familie o reducere a cheltuielilor cu aproape 20% este o pledoarie pentru urechile celor care spun că a fi sustenabil este scump, fiţos şi alte alea, fără să ştie despre ce vorbesc desigur :)

Concret, în cadrul iniţiativei „Săptămâna bloggerului sustenabil”, paşii de urmat sunt aşa:

– îmi spuneţi voi în comentariu mai jos sau pe mail pe cristi.china at gmail.com în care să ziceţi că vă băgaţi să participaţi la experiment. Eu o să vă dau toate detaliile despre ce înseamnă acest experiment pe mail, după care veţi decide dacă participaţi sau nu.

– dacă decideţi să participaţi în acest experiment, eu voi centraliza toate datele de la voi şi vom face un fel de document cu aceste informaţii, din care să reiasă că şi bloggerii, în felul lor, pot deveni sustenabili :D

– premiul pentru cel mai sustenabil dintre voi va fi o loc în tabără 2.0 realizată sub egida Comitetului Comentatorilor pe Chinezu.eu, adică un weekend alături de încă alţi 12 bloggeri plus je, fireşte :D Detalii vă dau pe mail, dacă sunteţi interesaţi de participarea în experiement.

Aşa, ca material de lucru, vă împărtăşesc anumite gânduri de ale mele legate de acest concept de sustenabilitate, prost înţeles şi tocmai de aceea aprioric respins de mulţi dintre noi. Şi e păcat, e mare păcat să nu facem măcar minimul efort de a încerca să înţelegem mai bine ce înseamnă.

Conform DEX, „sustenabilitate” înseamnă „calitate a unei activități antropice de a se desfășura fără a epuiza resursele disponibile și fără a distruge mediul, deci fără a compromite posibilitățile de satisfacere a nevoilor generațiilor următoare„. Pfoai… Deci cum? Ia hai să traducem un pic. În termenii noştri, ca să putem aplica definiţia alambicată de mai sus şi la traiul nostru de zi cu zi #cumarveni.

Să începem cu „epuizarea resurselor disponibile„. Lucru de care ne facem vinovaţi toţi. Că vrem, că nu vrem. Dar vinovăţia asta este şi ea pe mai multe trepte. Căci avem treapta de sus (în sens naşpa, desigur), pe care stau cei cărora – pardon my French – li se rupe de orice resurse, nu se gândesc mai încolo de poftele lor (generic spus) şi care – spus pe şleau, ca de la peluză – consumă orice, oricând, oriunde în prostie. Dar cu cât coborâm treptele (în sensul bun, desigur) începem să vedem oameni care încep să îşi pună întrebări, încep să înţeleagă că au o responabilitate faţă de resursele alea, încep să aplice ce au învăţat, încep să – extrem de important! – îşi schimbe comportamentul. Vom discuta despre asta mai încolo un pic mai pe larg, deocamdată este de ajuns.

Continuăm cu „distrugerea mediului„. Aici, cu maximă plăcere vă raportez, am văzut progrese decisive în ultima vreme la concetăţenii noştri. Sigur că încă mai sunt probleme cât China, dar trendul este bun, progresul este evident, nu are rost să fim cârcotaşi permanenţi, haideţi să mai vedem şi lucrurile bune care se întâmplă. Una din marile probleme, însă, când vine vorba despre protecţia mediului este că asociem acest gen de activitate cu „nu arunca doza de bere în pădure” sau cu „hai să plantăm un salcâm în mirişte” sau cu, din când în când, „hai să stingem lumina o oră„. Doar că, fireşte, a proteja mediul înseamnă muuuuuuuult mai mult de atât şi multe din componentele acestui „muuuuuuuuuult” încep chiar de la noi de acasă, chiar dacă nu pare aşa la prima vedere. Vom discuta mai încolo un pic, mai pe larg, şi despre asta.

Cea mai grea parte este cu „posibilitățile de satisfacere a nevoilor generațiilor următoare„. Pentru că asta presupune să ne şţim trecutul, să acţionăm în prezent, să construim viitorul. Da, ştiu, sună cam clişeistic, dar vă rog să o spuneţi voi mai puţin clişeistic. Căci eu zic aşa pentru că aşa simt. A te gândi la generaţia următoare înseamnă nu doar plantatul salcâmului ăla, cu gândul că o să aibă copiii umbră sau ceva, ci – în primul şi în primul rând, după mintea mea – să îi învăţăm pe cei tineri că generaţia viitoare începe ACUM şi AICI. Şi să învăţăm şi noi împreună cu ei.

Cam asta este, dragilor. Chiar mi-ar plăcea să vă implicaţi cât mai mulţi în acest experiment. Dincolo de premiul ăla fain care înseamnă că o să beţi nişte bere cu mine şi cu alţi 12 bloggeri, o să vedeţi că o să rămâneţi cu mult mai mult de atât. Şi, oricum, berea aia despre care vorbesc tot la modul sustenabil o să o bem, vă asigur :D