Later edit: Dap, aşa este, am greşit eu. Flagarant. Cei care lucrează la siteul unde lucrează şi Adriana sunt super profi şi plini de principii, dap, aşa este, îhî.
––––––––
Dragă Adriana Bîjoi,
Îmi permit să îţi spun aşa pentru că sunt foarte politicos, aşa, de genul meu. Şi nu se făcea să o dau de gard cu alte apelative, mă înţelegi. Deşi, recunosc, am încruntat un pic sprânceana (aia stângă, care la mine e de rău) când am văzut ce titlu – dacă îmi permiţi – deampulea ai pus interviului pe care ţi-am făcut onoarea să ţi-l dau pentru siteul căruia nu îi dau link, pentru că nu mă simt destul de ofertant în dimineaţa asta.
Titlul pe care l-ai dat tu interviului este: Interviu cu Chinezu despre blogging: “Ce e pișcot, ca pișcotul trece”. Ai uitat să o bagi pe aia cu ŞOC şi GROAZĂ şi FRISONANT şi DOAR AICI ŞI ACUM, ce e cu tine, eşti bine, zău aşa… Şi ai mai uitat un lucru esenţial: faptul că nu am declarat nicăieri ce mi-ai pus tu în gură în titlul de o laxă lejeritate pe care, din nou, mi l-ai pus în gură.
De fapt, ca să fiu de o exactitate al cărui sens ţie, evidamont, îţi scapă, am declarat faza cu pişcotul, dar nu în legătură cu bloggingul la modul general perceput, aşa cum a intromisionat matale acolo, cu o subtilitate ciocănistică de-a dreptul, ci legat fix de ceea ce lumea numeşte bloggeri pişcotari. Nuanţe, desigur, dar ascultă matale la moşu chinezu: diferenţa între un zugrav ratat şi un mare pictor o fac nuanţele #dacăînţelegicevreausăzic
Hai să ţi-o zic altfel, ca să înţelegi mai bine, căci simt în sistemul vascular o nedumerire profundă „dar nu înţeleg, ce am greşit?” în sistemul tău ontologic acum când vezi aceste rânduri.
Să zicem că eu îţi iau un interviu ţie. Da, ştiu, este o forţare aproape dementă a limitelor de care dispun, dar hai să ne jucăm puţin. Întrebarea 3 sună, să zicem, aşa: „Ce părere ai despre jurnaliştii online de pe la noi?” Iar tu răspunzi: „Sunt nişte amatori de trei lei, cei mai mulţi dintre ei nu ştiu nici să caute pe google„. După care, la întrebarea, 787868, eu o arunc pe: „Te consideri un jurnalist online?„. Iar tu răspunzi „Da, desigur, îmi place să cred asta despre mine„. Iar interviul pe care (not happening, fireşte) l-aş publica la mine pe blog ar purta titlu „Interviu cu Adriana Bîjoi, care face parte din tagma jurnaliştilor amatori de trei lei„. I rest my case (îmi odihnesc valiza, asta înseamnă, nu mai traduce).
Admit faptul că jurnalismul, fie el şi online, nu mai este de ceva hăt vreme o meserie în care acribia să fie bătută în cuie la loc de cinste. Dar mă gândeam, în nimicnicia mea de blogger, că măcar niţel bun simţ tot ar trebui să existe când prestezi într-un astfel de câmp al muncii informative, ca să zic aşa. Căci, desigur, a lipi într-o parte vorbele pe care ţi le-am spus într-o altă parte este, dacă îmi permiţi, un indiciu aproape evident că meseria asta este dată dreaqului de grea. Mai ales când vine vorba de a-l respecta pe cel care, în nimicnicia lui de blogger, a acceptat să îşi rupă nişte minuţele din timpului său şi să îţi răspundă la nişte întrebări.
Admit, de asemenea, că e greu să îţi faci loc pe piaţa asta super ultra mega aglomerată. Aşa că unii dintre voi (hai să nu mai vorbesc doar despre tine, ca dupa aia zici că sunt rău şi alea alea) simt imperios nevoia să o dea de gard şi să exagereze lucruri care nu numai că nu merită exagerate, dar care sunt tot atâtea dovezi de irefutabilă tristeţe pentru ceea ce vor să facă ei în viaţă. Dacă se respectă pe sine şi pe ceilalţi, fireşte.
Admit, de asemenea, că poate nu tu ai pus titlul ăsta de căcat (pardon my French, vreau şi eu trafic, mă înţelegi) şi mi-o bagi pe aia cu „nu io, şeful„. Dar aşa nu mă interesează… Căci numele tău apare acolo, recte ţie îţi scriu. După cum lesne poţi vedea.
În rest, îţi urez succesuri maxime pe această spinoasă şi găunoasă şi răpciugoasă cale a jurnalismului online (sic şi sick) pe care ai ales-o. Sunt sigur că o să le bifezi. Sau nu. Cum ţi-o fi norocul în astă lume de nemernici ca mine care atentează la naturelul tău simţitor.
#cudrag #desigur
Ăla căruia i-ai pus deampulea vorbe în gură
PS Precizare pentru cei care simt nevoia să spună că am reacţioant disproporţionat: poate tu! #pentrucunoscatori
42 thoughts on “În atenţia jurnalistei online (?) Adriana Bîjoi”
Bine spus !
Vrei sa spui ca i-ai atras atentia si nu a schimbat sau nu a reactionat in niciun fel? Sau ai scris direct postul asta :))?
Sa ii atrag atentia? Dar ce, sunt angajat la redactia aia sau cum? :)) Adica, ma rog, tocmai asta fac scriind aceste randuri. Oricum, stii foarte bine asta, dupa ce fapta a fost comisa degeaba o mai dam cu alea, alea, e ca in bancul ala cu calul plecase.
Ar fi interesant raspunsul ei …
Unde-i articolul Adrianei că nu l-am găsit pe Goagăl – sau oi fi eu unul din amatorii ăia de 3 lei care nu știu să caute pe Google? :))
Colegu, iarta-ma, dar nu ma simt in stare sa iti dau linkul… El exista, se intampla, creeaza efecte #casazicasa, dar nu ma lasa pe mine religia sa il dau :D
il gasesti. scrie-i numele si jurnalist, redactor, ceva de genu’. asa am gasit-o si eu, ca sa vad cam ce stie sa faca. (nu doar legat de ce a scris Cristi), asa in general. m-am convins.
prea multă relamă, oricum. Şi gratuit. Trebuie să recunoaştem că, din păcate, aici e spaţiul unde unii simt că pot să spună ORICE, fără pic de responsabilitate şi asumare. „Madam” caută trafic, e clar. În rest, în on-line te poţi da oricine, adică dacă n-ai obraz poţi minţi cât vrei, că nu îngheaţă apele şi nici nu crapă monitorul. Dar ma intervine şi ce capacitate ai, nu la calculatorul la care scrii, ci la cel care-l ai la mansardă.
Stiu ce zici. De regula nu reactionez la asa ceva (caci se intampla mult prea des decat stie lumea…), dau din umeri si imi vad de ale mele. Pentru ca imi este mai comod asa. Doar ca, de data asta, am simtit ca e prea mult.
In plus – si aici dau din bucatarie :D – cum as putea eu sa raman in analele bloggingului mondial ca cineva care a rostit prapastia aia despre blogging? :))
Dar mi se pare corect să faci asta. Cum ar fi ca eu, care mi-aş dori trafic, îmi leg numele, blogul de renumele tău, că asta e dacă obţii un interviu sau un like sau un comentartiu de la CINEVA, şi apoi să te pun într-o lumină proastă, cu o declaraţie aiurea? Normal e să vii să mă tragi de urechi. Doar că eu de ea n-am auzit, şi de aceea ziceam că-i faci deja reclamă.
Am citit articolul domnisoarei (nenea care nu il gaseste cu goagal, sa mai citeasca o data ce a zis Chinezu’ si poate remarca titlul interviului :P). La prima vedere o lectura usurica, nimic deosebit, sunt cuvinte pe care le-am mai auzit de la tine dar cu anumite nuante si puse in anumite contexte. Tipa insa a luat grosso modo tot ce ai zis si le-a fleostit pe web, incat a iesit un interviu usor tampitel. :))) Cei care te stiu isi vor da seama de aiureala.
Te felicit pentru ca ai luat pozitie!
Pai aia e si problema, ca pare un interviu real. Adica, ma rog, este real, ca doar l-a dat :)) Dar modul in care s-au facut lipiturile alea sunt din alt film, unul in care nu imi place sa fiu fortat sa il joc :)
Respectivul site este în mare parte ”condus” de bobocii de la FJSC. Strategia lor editorială este să preia articole de pe alte site-uri de știri/bloguri și apoi să dea link cu sursă. Când scriu și singuri o dau în cancanisme, iar apoi fac spam cu știrile lor pe grupurile facultății. Viitorul sună bine!
Simona, eu m-am uitat pe site si am vazut ca au transmis in direct mitingul pro-Rosia Montana, ca au stat toata noaptea la moastele Sf Dumitru, ca sa faca un reportaj, am vazut nterviuri cu regizori, etc. Nu am vazut niciun cancan scris de ei. Esti studenta si tu, nu? Pari foarte invidioasa pe ce fac colegii tai.
În virtutea dreptului la replică aş vrea să fac urmatoarele precizări. Am publicat interviul integral fără tăieturi, fără interpretări. Pentru conformitate am publicat şi print screen-urile cu interviul.
Citatul din titlu a fost extras din acest paragraf: „Onlinereport.ro: Ce părere aveţi despre termenul blogger-pişcotar? Există aşa ceva în România? Cine sunt?
Chinezu: Aşa cum există jurnalişti pişcotari, ingineri pişcotari, doctori pişcotari şi funcţionari pişcotari, aşa există şi bloggeri pişcotari. Avem şi noi de ăştia, fireşte. Dar nu mă prea interesează prea tare chestiunea. Căci ce e pişcot ca pişcotul trece.”
Interpretarea dată de Chinezu în articolul de faţă îi aparţine şi nu a fost avută în vedere de redacţia Onlinereport.
La final, cred că ar fi fost mult mai util să ne trimiteţi un e-mail cu doleanţa dumneavoastră.
Un drept la replica adevarat ar fi explicat de ce imi puneti in gura vorbe pe care nu le-am rostit in contextul respectiv. Dar asta ar insemna profesionalism, ceea ce, fireste, este muuuult prea mult de cerut.
Cat despre „Interpretarea dată de Chinezu în articolul de faţă îi aparţine şi nu a fost avută în vedere de redacţia Onlinereport.” zic doar atat: =)) =)) Adica cum, bre profesionistilor, faptul ca imi puneti vorba in gura cu tendinta este interpretarea mea? =)) =))
La final, ar fi mai bine sa nu credeti nimic. Caci, desigur, ne-am lamurit in ceea ce va priveste. Si, fireste, credeti degeaba.
Da băi, ejti pishcotar ji te roate ca tea dat in gat ziarista de extrema valoare si utilitate bai!
ie invidie, se vede!
Lăsând gluma, cum de i-ai dat interviu uneia fara sa citesti inainte ce-a scris? Nu te aștepta sa nu-si puna titluri d-astea pompoase. Chinezu. Între piscot si realitate!
Așa atrag gură cască. Deși ar fi prins la fel de bine și un clasic Interviu cu chinezu. Ala român…
Și ne mai mirăm de ce se duce fix pe dânsa jurnalismul din România?
Asa fac eu, mah, nu ma invat minte, zic mereu hai sa o fac si pe asta, ca cine stie cu ce o ajuta pe colega. Da, stiu, ar trebui sa stiu mai bine, cum zice congolezul, dar lasati-ma asa cum sunt, sa traiesc in permanenta eroare… :D
[…]diferenţa între un zugrav ratat şi un mare pictor o fac nuanţele[…]
Frumoooos!
Lirismul de care dau dovada uneori este absolut devastator, stiu… :))
Dincolo de lirism… Uite, eu daca as fi fost in locul dumneaei, dupa ce-as fi citit articolul asta ti-as fi dat un mail in care sa-ti multumesc. Sa-ti multumesc pentru cel mai sincer feedback din care as fi avut o gramada de invatat.
Iti dai seama ca tot ceea ce ai scris aici este o lectie absolut gratuita? Se intampla destul de rar ca in activitatile pe care le prestam sa primim feedback sincer. E foarte posibil ca de ieri, doamna sa se transforme intr-o jurnalista(?) buna, pentru ca tocmai a aflat cum se face treaba treaba.
Insa nu stiu de ce am impresia ca a ratat esenta si ca te uraste injurandu-te si acum printre dinti :)
Mi-ar parea tare bine sa fi inteles ceva din toata chestiunea asta. Dar, daca nu, iti dai seama ca o sa reusesc sa dorm oricum bine :)
Trecând de mizeria făcută de doamna respectivă, dacă a ajuns Spanac să vorbească de jurnaliști și jurnalism în contextul în care el nu scrie bine în română…e grav.
Cristi…simplu. Dă interviuri doar celor care merită.
Da, mah, stiu, imi spune mai multa lume asta. Dar io, in capul meu prost, imi spun mereu ca poate ajut asa un tanar aspirant, cum ar veni, daca imi rup cateva minute si ii raspund la niste intrebari. De cele mai multe ori totul e ok. Dar patesti si de astea cum am patit acum. Asa ca mergem inainte :)
Trei observatii scurte (ca sa culeg injuraturi de la toata lumea, in mod egal).
1. Pe onlinesport au publicat print-screen-urile de la emailuri.
2. Bogdan este obsedat de Spanac si vorbeste de el non-stop. Cred ca il si viseaza noaptea. Oriunde si oricum, Spanacul e de vina.
3. Mi se pare foarte tare ca Simona, studenta la FJSC, a facut observatia respectiva…
In rest, nu dau dreptate nimanui in scandalul asta. Sau, invers: amandoi aveti dreptate :)
Nu, Emil. Vreau doar ca oamenii sa vorbeasca strict despre ceea ce stiu. Te deranjeaza asta si pe tine? Stiu ca suntem neamul care se pricepe la orice, dar totusi…
Altfel, unul ca Spanac nu se poate obseda decat pe el insusi :)
Prin screenuri in care se vede ca nu am zis despre blogging in general ce mi-au bagat in gura (asa cum lasa ei sa se inteleaga in titlu), ci despre bloggerii piscotari. Ceea ce, fireste, este chestiune de nuanta, vezi faza cu zugravul si pictorul.
Nu are a face cum era, aici are dreptate Chinezu, şi atât. Dar lăsând asta la o parte, vreau să vă spun că personal am oroare la expresia asta, de bloggeri pişcotari, inventată de habar n-am cine, dar uzată de cei mai mulţi dintre bloggeri atunci când vor să-şi reducă la tăcere un coleg, sau când vor să-i facă o imagine aiurea. Până la urmă fiecare ăncearcă să obţină şi un profit, după cum îl duce capul sau după cum îl lasă stomacul.
observ si eu un lucru ce trebuie rostit musai, si anume ca pe nimeni, dar absolut pe NIMENI nu intereseaza parerea lui Emil Calinescu.
si as mai spune ca, cu tot respectul Chinezule, eu nu vad nicaieri ca ti-au fost puse vorbe in gura. ba dimpotriva, vazand povestea ambelor parti, as spune ca replica lor a fost de o decenta maxima, pe cand tu te pierzi in explicatii care nu spun nimic.
Cu tot respectul iti spun si eu ca nu am declarat despre blogging in general ce zic ei in titlu, ci doar cu referire la bloggerii piscotari.
Una este sa vorbesti despre uscaturile din padure si sa le zici miezerii si alta este sa ti se puna in gura ca ai vorbit despre toata padurea ca mizerie.
Nu eram eu subiectul discutiei. In acest context, parerea mea conteaza la fel de mult ca si a ta: adica aproape deloc.
In rest,nici macar nu m-am pronuntat. Am facut doar niste scurte observatii.
Sursa foto, la interviu, din parti.
Caci chiar eu cu manuta mea te-am surprins in poza respectiva, care apare pe B-Cafe.
Crivat m-a invatat o vorba: patasti! :)
Bine, mah, astea cu sursa foto deja sunt nuante, dupa cum spuneam, da-le dreaqu :))
acum sincer…imi pare o mare exagerare ce ai facut. am intrat la ei si am vazut print-screen-urile. articolul a avut o tema principala: faci bani din blogging? sunt unii bloggeri piscotari?
n-a fost nici urma de rautate in articolul ala, de intentie rea. asta ii interesa de la inceput si se vede din ce intrebari au pus. nici macar titlul u imi sugereaza mie , banalul cititor de bloggeri (adica targetul asta al vostru bloggeri) ce spui tuca sugereaza. articolul tau e in schimb rautate dupa rautate, te-ai turat la maxim cum fac fetele pe PMS. nu ai idee in ce hal ne inflamam noi din nimic in zilele alea. asa si tu. sau poate si aasta a fost publicitate …ca pana la urma culink, fara link, majoritatea am intrat pe site sa vedem si cealalta fata a medaliei. si atunci inseamna ca noi toti cititorii astia suntem niste fraieri si tu intr-adevar un piscotar
Daca tu te consideri fraiera, cine as fi eu sa spun ca nu esti? Caci, fireste, tu te cunosti cel mai bine. In rest, fac si eu ce pot in viata asta, asa amarata cum mi-am facut-o, vai de capul meu. Oh wait…
cu textul in fata mea…nu cred ca scrie acolo ca ma consider fraiera. dar cum sindromul PMS trece greu…fetele intre ele se sustin la greu :)) eu stiu deja ca nu e acolo ce citesti tu..si te inteleg..si e ok….
Ma bucur intempestiv ca nu ti-am creat disonante cognitive and shit! Caci, ma intelegi, nu as fi putut cu povara asta pe coracon… In rest, cum ziceam, fiecare face ce poate in viata. Si ce intelege din ea, desigur.
„dear”…scris cu cel mai condescent ton cu putinta…stii vorba romaneasca” cel mai destept cedeaza primul” – simt imperioasa nevoie sa iti ofer tie intaietate acum cand ma vaz lovita direct in plex cu intreaga artilerie de neologisme utilizate pe sistemul „multi vede , putini cunoaste” asezate intr-o voita neoranduiala a exprimarii , de altfel deosebit de plastice in fata careia ma inclin. maestre…
Xoxo :D
ridicol, unsubscribe.
Nu sunt jurnalist sau aspirant la aceasta meserie. Despre publicitate pot spune ca, nu conteaza daca este pozitiva sau negativa,e tot publicitate. Asa ca i-ai facut un mare bine,se pare ca acum o cunosc mai multi oameni decat saptamana trecuta si unii ii dau dreptate! Daca mai aud ceva de nuante ma urc pe pereti ca alta explicatie vad ca nu esti in stare sa dai!
Acum vreo doi ani am scris un articol pe blog în care îi lăudam pe părinții mei, care sunt niște oameni normali și frumoși, chiar intelectuali. A doua zi a apărut un articol într-un tabloid al cărui titlu era ’Florin de la Hi-Q urăște intelectualii’.
Imediat am scris un articol ’Florin de la Hi-Q iubește intelectualii’. Fără să dau link sau să îi atac, pentru că am crezut că nu merită atâta atenție.
Dar ce zici de inversarea completă a înțelesului unui articol?