(R)evoluţia sinelui

Citește cartea mea ”Ce ne facem, domle, cu influencerii ăștia?” și, dacă nu îți place, îți dau o bere :D

Abonează-te la newsletterul trimis de maximum două ori pe săptămână celor peste 5.000 de abonați.

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro

Îmi dă mail Andreea. Care, în paranteză fie spus, mi-e simpatică pentru că, printre altele, este foarte sufletistă, aşa că nu am putut să o refuz. Ea m-a invitat la o lansare de carte. Nici măcar nu am întrebat despre ce este vorba, am mers pe încredere. Ajuns la locul faptei, aflu că este vorba despre „Iniţierea în splendoare„, de Otilia Sîrbu şi Cristian Tiberiu Popescu. Şi îmi spune că este cu chestii spirituale, cu Kabala, de astea. Îi zic „tu, colega, dar ştii că eu nu sunt cu de astea„. Ea doar zâmbeşte şi mă invită să mă încumet să citesc atât cât pot din carte.

Ajuns seara acasă. Deschid o bere. Văd cartea cu pricina, pe care o scosesem din rucsacul cu care mă perind prin Bucureşti. Şi încep să o răsfoiesc. Şi găsesc lucruri care nu îmi spun mare lucru aşa în goana răsfoirii paginilor, dar găsesc şi pasaje la care mă opresc şi ridic sprânceana. Şi, brusc, închid cartea. Căci decizia este luată: o să o citesc.

Habar nu am dacă e bună cartea sau nu. Habar nu am dacă nu o să mă enervez citind-o. Habar nu am dacă nu o să zic după ce întorc ultima pagină „ce risipă de timp”. Dar o voi citi. Pentru că mi-a rămas în minte ce mi-a spus Andreea când mi-a dar cartea şi o broşurică (pe care, recunosc, nu am prea băgat-o în seamă). Pe broşură scria ce v-am spus în titlu: (R)evoluţia sinelui. Nu m-am uitat atent la ce scrie acolo. Nici nu a fost nevoie. Căci mi-am adus aminte cum m-am strâmbat la Andreea când am aflat că mă invitase la ceva cu „de astea spirituale”. Şi mi-am dat seama, pe scurt şi cuprinzător, că sunt un fraier. Un fraier care uită mereu şi mereu că doar ieşirea din zona ta de confort îţi poate aduce extinderea graniţelor acesteia.

Poate că (R)evoluţia sinelui este un termen pretenţios. Dar extrem de percutant. Căci înţelegi – cel puţin aşa am înţeles eu – că sinele ăsta de sună atât de filosofic eşti chiar tu, ăla de îl vezi în oglindă. Şi că orice evoluţie – hai să nu îi zicem revoluţie – înseamnă să ridici un pic ochii şi să îţi arunci privirea peste gardul zonei tale de confort. Ceea ce, după cum vedeţi, fac.

Este interesant cum deja această carte m-a învăţat ceva. Înainte de a o citi

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

5 thoughts on “(R)evoluţia sinelui”

  1. Recunosc, dupa postarea pe twitter , am reactionat aaaaproape la fel doar ca am inceput sa ma joc de-a ‘prefixele’.Ma gandeam ca noi(ma includ!) am cam dat in „involutie ” ‘lately’. Am facut INSA pasul de rigoare si am dat click sa-ti citesc articolul . Baiatul meu mi-a trimis odata ceva legat de Kabbala , dar am sters postarea.Nu eram intr-o dispozitie prea toleranta atunci.Incerc acum sa vad despre ce e vorba .Multumesc si numai de bine !

  2. Trăim între limitele create de noi, şi filtrăm totul prin prima, şi de multe ori prost formata, impresie. Nu strică să nelărgim orizontul. Bine, asta nu presupune să asimilezi orice, dar să triezi în cunoştinţă de cauză, nu superfiacial. Spor la citit, şi mare grijă la ce preluaţi din acest subiect, din Kabala (părerea mea).

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

5000 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)