Pe 2 octombrie 2007 lansam pe apa 2.0 acest blog prea-frumos. Imediat se fac 6 ani de când vâslesc necontenit şi cu o energie din ce în ce mai virgoanţă prin apele când liniştite, când tumultoase ale blogosferei. Şi îmi place în continuare de foioioioioi :D Drept pentru care vă anunţ de pe acum că o să bobinez în continuare cu pedala de acceletaţie călcată la maximum, spre disperara dujmanilor şi spre mulţumirea mea proprie sufletească #atat

Mă uit în urmă şi văd un traseu oarecum firesc şi pe alocuri normal :)) Adică am început şi eu aşa cum se începea atunci în 2007 (remember, erau alte vremuri, nu ca acum – zise tătăiţa din mine :D) pe stilul „eu când vreau să împroşc, împroşc” şi am scris unele prostii la care mă uit acum cu tristeţe şi cu niscaiva enervare, întrebându-mă nu cum am putut să fiu aşa de nesimţit (aici am explicaţia, confudam libertatea de exprimare cu libertatea de a înjura), ci cum de nu m-am prins mai repede că şi în blogging ideea de bază, esenţială şi sine qua non este să rămâi om şi să îţi ţii activat permanent ceea ce îndeobşte se numeşte minim bun simţ.

Anii au trecut şi, în timp, am înţeles că pe lângă acest minim bun simţ ai nevoie şi o mai mare responsabilitate pentru ce scrii şi faţă de cei despre care scrii şi în faţa celor pentru care scrii. Asta nu înseamnă autocenzură, cum înţeleg unii mai puţin înzestraţi cu organul înţelegerii lumii înconjurătoare, ci înseamnă să te respecţi pe tine respectându-i pe ceilalţi şi să îi respecţi pe ceilalţi respectându-te pe tine.

Acum, după 6 ani de hălăduit prin blogosferă şi de propovăduit cuvântul 2.0, pot spune, aşa cum o spun de fiecare dată când am prilejul, că am cea mai frumoasă meserie din lume :) Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră, desigur.

No bun, ideea este să vă provoc să scrieţi şi voi despre prima zi de blogger, nu să plonjez în piscina cu melancolie şi cu suave aduceri aminte, aşa că #revenind iată ce am să vă raportez:

1. Puteţi face o faptă bună şi să participaţi la campania de pe Blogal Initiative, realizată în parteneriat cu Profi şi cu accent pe foarte generoasa iniţiativă “PROFI te premiaza!”, unde puteţi câştiga un rucsac pe care să îl daţi mai departe unui copil care altfel nu şi l-ar putea permite. Asta numai dacă vă simţiţi capabili de a face această faptă bună, chiar vă rog să participaţi numai dacă vă spune coraconul că trebuie să faceţi asta.

2. Scrieţi pe blogurile voastre despre prima voastră zi de blogger, dar cu focus (aşa se zice, nu?) pe răspunsul la întrebarea „Credeaţi atunci că o să ajungeţi la nivelul la care sunteţi acum?„. Sigur, noţiunea de „nivel” trebuie înţeleasă pe sistemul „ce-am fost şi ce am ajuns” meets „ce credeam că o să ajung şi ce am ajuns” :)) Dintre toţi cei care o să scrieţi (să veniţi să mă anunţaţi în comentarii sau pe chinezu at chinezu.eu că aţi scris, altfel nu mă mai joc), eu o să aleg pe cea sau pe cel care m-a făcut să mă simt cel mai… hai să o spun altfel: care m-a făcut să mă opresc câteva minute din viteza cu care mă mişc şi să mă pierd printre cuvintele înşiruite pe blogul cu pricina… (#momentpoetic).

Menţionez că singurul premiu pe care îl voi da celei sau celui care face ce am zis mai sus este unul de coracon, aşa cum este toată provocarea de mai sus, de altfel. Adică bloggerul cu pricina va avea un banner pe chinezu.eu timp de 30 de zile pe care va scrie „Bloggerul X a reuşit să îl scoată pe chinezu din ţâţânile 2.0” sau ceva de genul :)) Plus, fireşte, un interviu cu ea sau el, în care vom detalia chestiunea în cauză.

La muncă aşadar, tovarăşi!

PS Materiale ajutătoare, ca să zic aşa, puteţi vedea la Cristina, Nebuloasa şi la Cristi.