Aş începe această scriere prin a vă spune, cu toată modestia de care sunt în stare, că sunt un mititel antreprenor, deci ştiu că trăim vremuri grele şi că mai durează puţintel până o să începem să vorbim despre faza cu luminiţa de la capătul tunelului. Ştiu că se încaseză din ce în ce mai greu şi la termene din ce în ce mai îndepărtate, ştiu că bugetele se reduc peste tot şi că trebuie să negociezi fiecare euro sau leuţ, ştiu că nu toţi o să ajungă până la finish, unii o să abandoneze pe parcurs. Este în firea lucrurilor, dacă vreţi. Căci, nu-i aşa, dacă ar fi uşor, ar face-o toată lumea.
Am precizat cele de mai sus pentru că – atâta cât contează – nu aş vrea ca lumea să creadă că sunt un insensibil, ca să zic aşa. Căci această imagine este foarte departe de adevăr. Dar nu chiar atât de departe, căci, totuşi, vorbim acilea de nişte business, nu de ieşit la bere sau de plâns unul pe umărul celuilalt că a pierdut Rapid sau ceva. Iar când vorbim despre business, oricât de mic sau de mare ar fi bugetul, punem altfel problema, faza cu sensibilitatea e mai pe la urmă, aşa.
„Suntem o firmă mică, nu avem buget„. Aud foarte des cuvintele astea. Care mă întristează când nu mă irită şi mă irită când nu mă întristează. Căci altă reacţie nu am. Tradus în vorbe, discuţia merge, de regulă, cam aşa:
– Înţeleg, dar atunci de ce mai stăm de vorbă?
– Păi ne gândeam că poate ne ajutaţi acum fără bani şi data viitoare compensăm.
– Hai să zicem, de dragul discuţiei, că aş accepta. Dar am o condiţie: să semnăm un contract în care să trecem de pe acum acea „dată viitoare” şi suma cu care veţi „compensa”.
– Nu mi se pare corect.
– Nici mie, aveţi dreptate, aşa că hai mai bine să considerăm discuţia încheiată.sau
– Înţeleg, dar atunci de ce mai stăm de vorbă?
– Păi ne gândeam că o să vă placă ce facem noi şi ne veţi susţine, pentru că avem un produs/serviciu foarte util pentru consumatori.
– Staţi un pic, sunt confuz… Sunteţi ONG sau SRL?
– SRL. Dar de ce întrebaţi?
– Adică sunteţi un business, care vrea să facă profit, da? Şi atunci eu de ce aş pune umărul pe gratis pentru ca voi să faceţi profit?
– …sau
– Înţeleg, dar atunci de ce mai stăm de vorbă?
– Păi ne gândeam că asocierea dumneavoastră cu un brand atât de puternic ca al nostru vă vă aduce beneficii majore şi…
– Vă gândeaţi greşit, o zi bună.
Înainte de o băga – unii dintre voi, desigur – pe aia cu „ce rău e chinezu ăsta, măh…„, aş preciza că, spre exemplu, la Blogal Initiative facem multe campanii pro bono. Adică nu multe. Dar nici puţine. Atâtea câte trebuie. Iar pe chinezu.eu nici nu mai are rost să vă spun în câte mă bag şi câte încerc să sprijin şi să susţin. La fel facem şi cu celelalte proiecte din „ogradă”. Dar toate au un numitor comun: noi alegem ce proiecte să susţinem pro bono, nu ele ne aleg pe noi. Şi nici într-un caz după nişte discuţii de genul celor de mai sus.
Sprijim oameni cu care am relaţionat, pe care îi ştim, care ne plac, care ne sunt simpatici sau – să vorbim pe româneşte, stimabililor! – de la care considerăm noi că am putea obţine ceva în viitor. Adică, pe scurt, noi alegem ce să susţinem pro bono.
Sprijinim proiecte pe care le considerăm foarte bune, din diverse motive, pentru anumite segmente de consumatori sau pentru industrie în general. Adică, pe scurt, noi alegem ce să susţinem pro bono.
Sprijinim iniţiative care au nişte avocaţi teribili ce provin din prima categorie despre care v-am spus mai sus. Căci atunci când un om cu care ai deja o chimie vine la noi şi spune „garantez eu pentru X„, pentru noi e de ajuns să intre pe lista scurtă de analiză. Doar că noi alegem dacă mergem înainte sau nu. Până acum proporţia este cam de 50% – 50%…
Şi, totuşi, ce ar fi de făcut, cum ar veni, dacă „suntem o firmă mică, nu avem buget„. În nimicnicia mea 2.0, văd următoarele variante. Dacă voi mai ştiţi, ziceţi-le în comentarii. Poate îi ajută pe unii.
1. Construieşte-ţi media tale. Aici ar trebui să o bag pe aia de manual cu diferenţa dintre paid media, earned media şi owned media, dar ia daţi mai bine un google, o să găsiţi acolo nenumărate ziceri mult mai inteligente decât aş putea zice eu. Acilea, la punctul 1, vorbim doar despre owned media. Adică acele canale de comunicare pe care le deţii. Şi care, în era social media, au o barieră de intrare foarte mică, adică orice brand poate să îşi facă o pagină pe facebook, un blog, un cont pe twitter, un canal pe YouTube etc. Şi are owned media. Desigur, a le avea nu este de ajuns, mai trebuie să şi investească în ele la greu (timp, resurse, bani), pe o perioadă mai lungă de timp, pentru ca aceste media să şi producă. Nu e uşor, nu e ieftin (cine spune aşa ceva, mănâncă url cu lopata), dar este una din variantele de lucru.
2. Fă-ţi prieteni influenţi. Şi când zic „prieteni”, nu mă refer la „friends”, dacă înţelegeţi ce vreau să zic. Ci la oameni care, din diverse motive, pot să pună umărul puţintel, fiecare după putirinţe, la promovarea businessului matale. Durează mult până să intri sub pielea lor. Dar e o investiţie straşnică (fain cuvântul ăsta, ar trebui să îl folosesc mai des…). Nu una garantată, ca să spun aşa. Căci tu, ca reprezentant al brandului, interacţionezi ca om cu ei, care, în ciuda unor zvonuri, tot oameni sunt. Şi nimic nu îţi poate garanta că distracţia de la bere sau de la cafea înseamnă că un influencer va fi fanul brandului pe care îl reprezinţi. Dar, nu-i aşa, şi aceasta este o variantă de lucru.
3. Inventează ceva aberant/năstruşnic/idiot/super-creativ. Asta îţi va aduce earned media (în continuare îţi recomand să dai pe google să înţelegi mai multe despre termenii aceştia). Adică, tradus, înseamnă că ceea ce ai făcut tu e atât de neobişnuit încât toată lumea simte imperios nevoia să vorbească despre asta. Inclusiv media, de toate tipurile care este. Un exemplu care mie mi-a plăcut foarte tare a fost isprava pe care cei de la GMP au făcut-o împreună cu Gândul şi care le-a adus earned media (de fapt ne-a adus, nouă, României) de vreo 2 milioane de euro. Pentru că jdemii de publicaţii, siteuri şi bloguri au simţit nevoia să scrie despre asta. Pe gratis, cum ar veni. E greu să faci aşa ceva? Îngrozitor de greu, 99% din astfel de încercări dau cu virgulă. Dar şi dacă îţi iese… Oricum, o punem şi pe asta în sertarul cu variante de lucru.
4. Externalizează parte de comunicare/promovare către cei care se pricep, oferindu-le beneficii. Care beneficii pot fi produsele sau serviciile companiei, cotă parte din companie, procent din vânzări etc. (variante sunt, deschidere la minte mai trebuie). Dacă tot zici că nu ai buget de promovare, dar ştii că dacă nu faci promovare închizi obloanele, varianta acesta de lucru este un compromis acceptabil, ca să îi zic aşa. E greu să găseşti pe cineva care să accepte aceste condiţii? Dap. Dar îmi permit să trec şi această externalizare însoţită de beneficii în această suavă listă care, în aroganţa mea funciară, cred că o să te ajute.
5. Freelancing. Da, ştiu, este cu dus şi întors şi nu se potriveşte chiar la orice. Adică dacă vrei să ai o promovare constantă şi pe mai mutle canale, ai nevoie de un om la bază, cum ar veni. Dar, dacă vrei ceva punctul şi pe un anumit canal media, platforme gen elance.com (aiaiaiai, Roxana, din cauza ta mi-a venit din prima exemplul ăsta :D) sunt exact ce te coafează. Nu pe termen lung, însă. Plus că există anumite riscuri şi cu varianta asta. Mai ales dacă nu ştii ce să ceri, ceea ce, din păcate, se întâmplă destul de des. Trecem şi faza cu freelancingul la variante de lucru.
6. Fă un test. Pe bani. Nu mulţi. Căci nu cred, chiar nu cred că nu poţi bugeta câteva sute de euro pentru asta, chiar nu cred, ar fi trist sa fie aşa. „Pentru asta”, adică să afli dacă ce faci tu, ca brand, se pupă cu blogosfera, spre exemplu. Adică, spre exemplu, pe Blogal Initiative poţi face un test la un preţ decent. Testul îl faci cu noi, dar interpretarea rezultatelor, cum ţi se potrivesc, cum se pupă ele cu strategia de comunicare pe care o ai (ah, această strategie minunată de comunicare…), astea sunt ale tale, îţi aparţin.
7. Închide firma. Nu te mai chinui. Nici pe tine şi nici pe alţii.
PS De prisos să spun că nu prea cred asta cu „nu avem buget”. O spun, totuşi.
32 thoughts on “7 variante de lucru pentru cei cu „suntem o firmă mică, nu avem buget””
Citit. Placut.
E dur, insa cred ca pentru unii oameni e nevoie de asemenea materiale. Multi trebuie sa realizeze ca au trecut vremurile cu bun si gratis. Sper sa ajunga in partea aceea a creierului care proceseaza informatia de mai sus.
Dur? Bre, esti de la ceva asociatie de evanghelisti biblici sau ceva? :)) Nu e dur deloc. Este – ca sa bag un sablon mirific – doar realitatea :D
Ca bine le mai zici Chinezule :D
De acord. Însă se poate obține și comunicare pe termen lung dacă lucrezi cu freelanceri. Atât am avut de comentat. Ah, ar mai fi și că îmi vine să printez articolul și să-l înrămez în birourile unor mari șefi de mici firme.
Daca faci asta, platesc eu ramele =))
Pot sa aleg eu ramele ? ca ma gandeam asa la o rama de vreo juma de kil de aur … :)
Sefu, e criza, nu sari si matale la cap asa… Le facem din plastic si doar le suflam cu aur, ce dreaqu… =))
Articolul mi se pare scris chiar intr-un mod prietenos, deloc dur. :) ilustrand realitatea pur romaneasca indiferent de vremurile economice prin care traim.
Sunt multi patroni de firme ce cred despre promovare ca fiind ceva banal si care ar trebuie sa li se acorde gratuit. Pt ei promovarea este ceva ce nu se poate contoriza si monetiza.
Excelenta idee, cea cu colaborarea bazata pe impartirea beneficiilor, mai ales pentru cineva care tehnic e ok dar pentru marketing isi cauta inca parteneri.
Crezi ca se poate aplica si pentru vanzarea senzorilor seismici?
Interesanta oferta cu senzorii seismici :)) Nu stiu daca s-ar baga cineva sau nu. Si nici tu nu stii pana nu incerci. Asa ca in afara de „ia incearca, vezi ce iese” eu nu mai stiu ce sa zic :D
Adica tu chiar vrei ca oamenii aia sa si gandeasca. ;))
Nu am un blog mare, dar pe bune ca ma simt… nu pot scrie :D, cand primesc diverse de genul „avem si noi ateliere minunate pentru copii, scrieti despre noi si ne promovam reciproc pe facebook”. Au si preturi… de trei cifre. Cand le spun ca nu pot recomanda un produs pe care nu l-am testat, se simt jigniti. Daca le dau varianta cu articol platit, marcat ca reclama, sa fie clar mesajul, vorba ta, „n-avem buget”. Raspunsul corect e „nici eu timp de oferit gratis”, nu?
No asa! Buna atitudinea, imi place :) Desi, sunt sigur ca si tu ai momentele in care iti place asa mult un anumit proiect incat simti ca te furnica sa zici ceva despre el, fara sa te mai gandesti la bani si alea alea. Nu e ok, stiu, dar oameni suntem, vorba aia :D
Mai e si faza aia in care esti amic cu cel care are nevoie de serviciile tale, ii dai un pret friendly in care iti scoti doar cheltuiala si te trezesti ca nu-ti plateste nici dupa juma de an.
Intr-un mod de-a dreptul pervers, mie imi place cand mi se intampla de astea (rar, desigur). Pentru ca imi dau seama ca acel amic nu se scrie degeaba cu a mic. Si il pun in sertarul in care se cuvine sa fie pus :D
:) Mie nu-mi plac chestiile astea de nici un fel. Am un prieten care a fost fortat sa inchida firma din cauza unui astfel de amic care nu i-a platit lucrarea nici dupa 1 an. Si muncise la proiectul ala nenorocit cam o jumatate de an, refuzand alti clienti intre timp. Oricum ar fi scris cu a mic sau A mare, client sau Client, numarul neseriosilor mi se pare ca a crescut exponential in ultimul an.
Dau şi eu să-mi beau cafeaua ca omu’ şi îmi apare un email pop-up de la Chinezu. Of, of, ce oameni. :))
Acum serios vorbind, da, ai punctat bine. Ce aş mai băga eu acolo (tot la freelancing, că e pe domeniul meu): dacă ai un business şi nu ai buget, înseamnă că stai prost cu clienţii. Şi atunci, nu doar că poţi căuta freelanceri pe platforme, dar îţi poţi face un profil de business şi poţi aplica la proiectele din aria ta de business.
Adică să lucrezi cu freelanceri, dar să fii şi parte din cei care fac freelancing şi lucrează cu mai mulţi clienţi.
Încă o chestie: fiecare platformă, fie că e de freelancing ori de crowdfunding organizează frecvent concursuri. Chiar dacă nu câştigi, face bine la creşterea vizibilităţii.
Dacă-ţi zic că am avut un concurs pe Elance pentru start-up-uri şi antreprenori. Trebuia doar să-ţi prezinţi ideaa/business-ul într-un videoclip de câteva secunde.
Premiul era $5000 (pe care-l puteai transforma în buget). Ştii câte start-up-uri româneşti s-au „băgat”? Două… Două, în condiţiile în care l-am făcut vizibil în grupuri de start-up-uri. Şi doar suntem pe locul 7, adică suntem buni, într-un cuvânt, dintr-un top de 170+ ţări.
Ce să mai spun: business-ul ţine foarte mult de creativitate, inovaţie, cunoaştere şi oportunităţi (pe care de cele mai multe ori le cauţi, pentru că nu vin „pe tavă”). Oricât încurajez spiritul antreprenorial (până la urmă, freelancing-ul e tot acolo), unii oameni nu sunt făcuţi să fie propriul lor şef. :)
Ma bucur ca ti-am stat in gat de dimineata! Asa simti si tu un pic din ce am simtit eu ca m-ai indoctrinat cu elance.com :)) In rest nu am ce comenta, tu te pricepi la de astea cu freelencingul, eu asa pe langa cararuie doar :D
Mmm, se mai întâmplă şi de-astea.
M-am şi lăudat pe la colegii de breaslă din alte ţări. Am devenit translator oficial chinezu.eu. :))
Perfect de acord, ca „freelancer” am lucrat si as lucra (in limita timpului disponibil) cu cea mai mare placere gratis pentru proiecte non-profit/in care cred.
Cand esti SRL si apelezi la un alt SRL pentru servicii: Var.8 – In functie de domeniu (SEO de exemplu) as accepta si varianta platii in transe la atingerea anumitor parguri.
Citit şi băgat la cap. Sigur că atunci când nu eşti pregătit să dai mare lucru de la tine, rezultatele sunt pe măsura investiţiei. Da şi când creativitatea îşi spune cuvântul, cele 99,9% în ale transpiratului îşi merită pe deplin osteneala.
minutul de business. asa o sa numesc postarea aceasta :).
foarte buna pentru mine, mi-a clarificat niste lucruri (am cautat sa stii, asa cum ai zis).
No bun, am confirmarea ca nu am scris degeaba ce am scris, asa ca imi pot desface o bere in cinstea lui „ca cat is de bun” =))
Merci :)
as bea si eu una, dar n-am cum. dar diseara,da :). din acelasi motiv.
daca il trimiteti si la majoritatea directorilor de festivaluri de folk, pun si eu bani la inramat sau aduc cuiele :))
In turism e si mai vesel. Se investesc milioane de euro pentru a renova un hotel, iar pentru comunicare „nu mai ramane buget”. Sau, in cazul agentiilor de turism, se investesc zeci sau chiar sute de mii de eur in platforme de rezervari online, lansam avionul in aer, apoi il lasam sa se prabuseasca. Caci „nu mai avem buget”.
Eu nu prea o inteleg pe asta cu „am ramas fara bani de marketing”… Adica ok, succesiunea logica a construirii unui business spune ca intai trebuie sa realizezi produsul pe care il ai de promovat si abia apoi sa bagi carbuni in marketing. Dar a ramane fara bani exact cand trebuie pornite motoarele este… foarte buna comparatia cu avionul, exact asa este.
Corect, aici e punctul de cotitura pentru majoritatea afacerilor…
Pe cata dreptate ai, pe atat de plictisitor este ceea ce ai scris. Iti dai o importanta prea mare si esti prea mic!
Lasa, mah, bine ca esti tu mare. Noi, astia mici, facem ce putem in viata. Pe care, fireste, o avem. Cat despre importanta pe care mi-o dau, daca nu eu, atunci cand? =)) =))
Articolul acesta ar trebuie să fie un fel de biblie pentru cei care vor campanii și nu au buget. Oricum aceste companii sunt genul de companii care nu știu ce înseamnă social media, nu știu ce înseamnă campanii și nu știu munca din spate.
Cap de afiș pentru orice prezentare cu social media. Ba mai mult, dacă cineva m-ar contacta pentru o colaborare și mi-ar zice că nu au buget, înainte de a continua discuția, i-aș spune să citească acest articol și apoi, discutăm, dacă mai dorește.
oameni sunt egoisti unii au buget intr-adevar redus dar au si nu vor sa cheltuie doar o pica fraierul in plasa…