Sunt într-o preafrumoasă călătorie powered by Ciuc Radler. Aseară am ajuns în Miercurea Ciuc, astăzi am vizitat fabrica unde se face această licoare pe care o savuraţi conştiincios (o să scriu despre isprava asta mai încolo), iar acum, în timp ce vă scriu aceste frugale rânduri, ne îndreptăm spre Sibiu, de unde vom lua avionul către Munchen. Iar acolo, stimabililor, vom petrece nişte minunate clipe tehnico-beristice, despre care o să vă raportez mai încolo :D
Aseară, dacă tot eram în Miercurea Ciuc, am zis să ieşim şi noi în oraş să bem o bere. Era un pic cam târziu, e drept, adică aproape 1 :)) Da no, ştiţi cum e, în prima zi când se strânge gaşca trebui o ieşită la bere să se sudeze legăturile, să se constituie chimia, de astea gen tema building. Numai că am aflat că în Miercurea Ciuc (un oraş foarte frumos, de altfel, a fost o surpriză pentru mine) nu prea aveam unde să mergem să ciocim în mod organizat la ore de alea. Cu o excepţia, fireşte: birtul gării :D
Aşa că iată-ne ajunşi, pe la 1.30, în birtul gării. De fapt, nu era chiar în gară, ci lângă. Şi când zic birt exact aşa trebe să îl înţelegeţi, ştiţi genul. Am băut un Ciuc, fireşte. Şi specialitatea casei: o Harghiteana. Într-un decor simpatic, cu multe poze vechi cu hocheişti. Of course, aşa cum se întâmplă în cvasi-majoritatea birturilor gării (hmmm, ia să scriu eu o postare separată despre aceste foarte, foarte interesante „insectare” ontologice…), era acolo omul casei, acel client care face să lucească un scaun – de obicei acelaşi – multe ore pe zi. El ne-a spus că birtul este al unui fost hocheist care a jucat chiar şi în naţionala României.
Câte despre greşeala din titlu, nu este nici o greşeală. Căci ia uitaţi ce îmi arăta mie Maps de pe iPhone când am deschis aplicaţia să văd unde e gara :))
11 thoughts on “Cum am băut nişte beri în birtul gării din Miercurea Cuic”
Si te-au servit cu bere in limba romana? Nu pot sa cred :))
Cum mă, nu te-au refuzat auzind că le vorbeşti în maghiară? Păi orice român care se respectă a fost între maghiari şi i s-a refuzat o pâine doar pentru că a cerut-o în română! Uof, nici ungurii ăştia nu mai sunt ce-au fost :))
Dacă nu puneai printscreen-ul, zău că nu ziceam că ai scris eronat din cauza surplusului de malț și hamei. Și lămâie, că doar e Radler. :))
Ce te mai distrezi in timp ce altii sunt la munca si doar se gandesc la o bere ca de baut mai greu.
Conform zicalei Cuic pe cuic se scoate :) daca aseara ai baut o bere e musai sa bei si dimineata una.
Se zice că în birt ai vorbit în romengleză şi după câteva sticle de bere, ai dat-o maghiarochineză. Ce e adevărat din toate astea?
Poate, erai în Marţea Ciuc şi nu ţi-ai dat seama?!
Pingback: Despre frica de avion. În context de bere :D • Chinezu
Buna berea in coltul ala al tarii! Oameni amabili, consumatori cat vezi cu ochiu…ce sa mai, taramul bautorilor de bere.
Pingback: Ciuc Radler Trip – Partea 1 | bunescu.ro | un blog de Ionut Bunescu
Pingback: Cum a fost la Munchen în Ciuc Radler Trip (sau "iarăşi nu au povestit bloggerii cu jurnaliştii") • Chinezu