Hai că vă spun pe repede înainte (nu de alta, dar în câteva minute plec spre Cluj-Napoca): aseară am fost la Cantine du Nicolai (foarte frumos locul, nimic fiţos şi cu un feeling de ăla de prieteneală) şi am gătit alături de, fireşte, Nicolai. Mai erau nişte băgători de seamă pe acolo, parcă semănau cu Andrei Cismaru (căruia Mişu i-a spus, cu o lovitură de branding spectaculoasă :D, Crâşmaru!) şi cu Auraş Mihai.
Ce am gătit, vedeţi aici. Un desert spectaculos prin uşurinţa cu care îl faci raportat la ce iese pe farfurie :) Apropo, puteţi să vă puneţi în reader blogul lui Nicolai pentru că acolo veţi găsi reţete foarte bune, dar care au un ingrendient special pentru zilele noastre: le puteţi face foarte repede :D Poza de mai jos reprezintă farfuria montată de mine cu desertul cu pricina. Vă spun doar că arată mult mai puţin bine decât gustul :))
Ne-am distrat? Absolut. Păi Nicolai este de-al meu. Şi când zic de-al meu, mă refer la fix două lucruri: 1. râde mult şi din te miri ce :D 2. suntem amândoi de loc din Maramureş! Ca să nu mai vorbim de faptul că vorbeşte despre mâncare cu o pasiune echivalentă cu cea cu care vorbesc eu despre bere, deci vorbim de o fericită sinergie între cele două magnifice manifestări ale spiritulul, necesităţii şi poftei umane :D
O să revin asupra chestiunii, căci am mai multe a vă spune. Cu menţiunea că fotografia de mai sus, realizată de Mişu, a fost făcută imediat după ce am caracterizat păstaia de vanilie ca fiind un gătej sau o rudă, stârnindu-i lui Nicolai hlizeala cu aducere aminte şi spre încruntarea de sprânceană a celor prezenţi, neobişnuiţi cu graiul moroşan :D
18 thoughts on “Ce credeţi, am o şansă să ajung un bucătar mare?”
Perfect. Ai spart primul gheata. Urmam noi fetele. Bloggeritele gatesc :))
Nu zici rau. Ma gandesc ca o sa se intample asta :)
Cel mai mult imi place la Nicolai ca e contemporan cu noi. La ce ma refer, ieri spunea intr-o emisiune ca niciuna dintre retetele lui nu depaseste 20-25 de minute ca timp de pregatire. Si asta e bine. E bini di tat mai exact.
Sa cresti mare … bucatar! Si sa scrii si la mine pe blog un guest-post pentru miercurea fara carne :) Chiar daca e fara carne, gasesti tu ceva retete pe baza de bere :)) Spor bucataritor!
Pe cand BloggerChef-ul? :D
Ha, asta e buna rau :)
Da suna bine. Blogger-Chef buna idee. Cand incepem?
Ma bag si eu la Blogger-Chef.Imi place asa mult sa gatesc , incat m-am inscris acum vreo trei ani la cursuri de bucatar. Din pacate era ca o scoala de formare profesionala de pe vremea impuscatului. Ne invatau cum sa arate o supa fara carne de parca ar fi stat gaina de tara vreo 5 ore la fiert ! :)Asa ca m-am apucat sa studiez singur, si ce pot sa zic , cu lipsa de modestie de rigoare : imi iese !
La cat de bine arata desertul acela, eu spun ca ai avea o sansa sa ajungi un bucatar mare ! :)
Succes în încercarea ta de a ajunge mare bucătar!
Dar ce te faci dacă Nicolai îşi pune în cap să devină mare blogger?!
Ar trebui să ne inviţi undeva şi să ne găteşti şi după aia vei afla răspunsul, no ce zici?
Mmmmm… ce bine arata desertul
Primul link „Cantine du Nicolai” nu functioneaza.
Asta mai lipsea! Și așa e înghesuiala mare în nișa asta, dacă te mai faci și tu mare, noi cum mai încăpem? Eu nu sunt de acord să depășești 120 kile în viu, că trebuie să combat activ obezitatea!
Singurul meu „contact” cu acest bucatar (sper sa nu se simta jignit daca ii spun asa, dar nu stiu care e titulatura oficiala) a fost o emisiune pe Antena 1: Top Chef. Emisiunea nu mi-a placut. Iar de Nicolai… n-am inteles de ce vorbeste asa… parca nu ar fi roman. O fi mare bucatar, ca asa zice lumea si eu nu stiu sa evaluez.
Cat despre tine mare bucatar… sa vedem ce zice lumea dupa ce mananca ceva gatit de tine dar sa nu fie tartine (hai ca am gasit si rima). :D
Este o vorba buna. Daca pui un pic de pasiune in ceea ce faci … vei reusi. Pacat ca nu se vine la kg pasiunea asta ca … doritori sunt pe toate drumurile.
Pingback: Cum sa faci un desert simplu, ieftin si rapid | AurasMihai.ro
Pingback: Vă dau cozonac reciclat de la 12.30 pe Digi • Chinezu