National Geographic, o icoană şi naziştii

National Geographic pentru mine este o icoană. Mă rog, este o figură de speech, cum ar veni, în condiţiile în care sentimentul meu religios se apropie vertiginos de sentimentul zburatului la râme. Am folosit, totuşi, această expresie din fix două motive: 1. aşa mi-a venit 2. dacă icoana este ceva la care ne uităm cu teribil respect şi pe alocuri dragoste, atunci bine am folosit termenul.

Când eram copil, prindeam numere din National Geographic la Bibliotecca Judeţeană din Baia Mare, la sala de lectură. Numai la sala de lectură. Căci aşa ceva nu aveai voie să duci acasă. Şi rămâneam cu gura căscată când vedeam splendidele fotografii. Textul, recunosc, nu îl interesa pe copilul de 9, 10 ani, dar pozele îl aruncau într-o lume incredibilă. Cred cu tărie că fotografiile din National Geographic au fost cele care mi-au arătat că lumea înseamnă mult mai mult decât suntem noi dispuşi să credem că este şi că a fi curios, a dori să vezi şi să înţelegi mai mult nu este o opţiune, ci o necesitate. Iar de curiozitatea asta nu am scăpat niciodată. Şi sunt extraordinar de mulţumit de acest aspect al vieţii mele :)

Ca orice icoană, National Geographic pentru mine stă pe „peretele” cel mai bun al sufletului meu, spre care mă îndrept, cu reverenţă, din când în când. Ca orice icoană, National Geographic este ceva la care revin rar, foarte rar, căci dacă aş reveni mai des şi-ar pierde mult din – hai să îi zicem aşa – coracon. Ca orice icoană, National Geographic este ceva care a început prin a fi ceva şi a sfârşit prin a fi altceva.

V-am spus toate acestea pentru că am văzut reclama de mai jos. Care m-a contrariat exact cât să mă opresc din ce fac şi să scriu rândurile aceastea.

PS Presupun că am făcut şi eu greşeala pe care o face oricine când îşi alege o icoană: vede în ea nu ceea ce este, ci ce vrea el să fie…

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

13 thoughts on “National Geographic, o icoană şi naziştii”

  1. Cand am vazut titlul am crezut ca vei vorbi despre trei chestii: National Geografic, icoana si nazistii. Am fost putin dezamagit. :)
    Pot intelege comparatia dintre NG si icoana, asa cum ai expus-o, dar nu prea pot intelege de ce ai ramas un copil, plin de nevinovatie si naivitate, crezand ca acest brand nu va profita de „evolutia” (si pun intre ghilimele pentru ca e discutabil acest aspect) modului de promovare. Dinamica advertising-ului este fortata de „evolutia” celor care cer (intr-o proportie), dar si de psihologia de masa care forteaza agentiile sa tina pasul cu trendul. Probabil au considerat buzz-ul e mai important decat o imagine „curata”.

  2. Beurk!
    Daca tot era vorba de „watch in your own language”, putea la fel de bine sa-l dea pe Dalai Lama, „negociind” cu ceva soldati chinezi – dar, deh! alege fiecare ceea ce simte ca i se „potriveste” mai bine >:)

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Top articole din această secțiune

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)