Zilele trecute vă provocam la un fel de pariu, adică să îmi spuneţi cam ce notă credeţi că  o să dau filmului Killing Time? Vă dădeam ca material ajutător Top 10 filme văzute de mine în 2012, ca să vă faceţi o idee despre gusturile mele. Nu că ar fi fost un criteriu decisiv, cum ar veni, căci oameni suntem, deci supuşi strâmbării permanente a feng shuiului propriu şi personal :D

Aseară am văzut Killing Time (acum dau link către pagina de facebook :D). La invitaţia celor de la Transilvania Film. Spun din start că nota pe care o dau filmului, pe o scară de la 1 la 10, este 9. Drept pentru care, apropo de notele pe care le-aţi pariat, vă raportez că Nebuloasa a avut dreptate  şi că Loredana şi Marin au avut şi ei parţial dreptate :)

Mai spun doar că premiera de gală va avea loc pe 1 martie la Cluj-Napoca. Şi cum ajung cam pe atunci în minunatul oraş, poate îmi ofer din nou plăcerea de a vedea filmul :D

Ca o concluzie generală (dincolo de nota de mai sus, oarecum simplificatoare), filmul m-a făcut să mă gândesc la cât de tare ne pot înşela aparenţele. Şi cât de ciudată este uneori soarta. Tot filmul este o împletitură de lucruri care nu sunt ceea ce par să fie şi de chestiuni care ţi se întâmplă pe neaşteptate şi nici măcar nu ştii de ce te faci vinovat să ţi se întâmple aşa ceva. În ceea ce mă priveşte asta este „coloana vertebrală” a filmului, care te dă niţel peste cap…

Ce mi-a plăcut la film

Cristian Ioan Gutău. Extraordinar ce personaj face. După cum observaţi, mă feres sa laud actorul Gutău. Este o nuanţă masivă. Căci aş vrea să îl mai văd într-un rol total diferit ca să pot să îmi fac o impresie despre cât de actor este. Ce pot să spun este că în Killing Time este un personaj excelent.

Scenariul. Mi-a plăcut foarte mult amestecul de aiureli noir şi momente în care îmi venea să sparg ceva (momentul în care personajul lui Florin Piersic Jr. se roagă în baie m-a făcut să transpir…). Mi-a plăcut înainte ca Florin să ne spună că a scris scenariul special pentru Gutău, cu accentul lui de moldovean.

Sunetul. De mult nu am auzit o atât de bună realizare la un film românesc. Sunt scene (acelea lungi, pentru unii nu prea „comestibile) în care nu se întâmplă mare lucru şi în care sunetul este actorul principal. Cei de la Chainsaw au făcut o treabă foarte bună (ca să bag un clişeu).

Muzica. Nu am auzit până acum de Karl Ritter. Dar bucata prezentă în generice este una excepţională, drept pentru care e pe lista mea de analizat. Foarte bună alegerea piesei, se potriveşte excelent cu feelingul filmului.

Ce nu mi-a plăcut la film

Înjurăturile. Nu au fost în exces, să nu înţelegeţi asta. Ba chiar, comparativ cu cât am fi înjurat noi dacă am fi fost în situaţiile din scenariu, sunt chiar puţine :)) Doar că am io chestia asta oarecum în deplină disonanţă cognitivă: deşi eu înjur foarte mult (ce vreţi, fiecare are genul său de katharsis), nu îmi place să aud înjurându-se. Call me chinezu şi lăsaţi-o aşa cum a căzut :D

Gustul de final. Nu am găsit altă expresie, vă rog să mă scuzaţi :) Ideea este că după tot tămbălăul din film, în momentul final în care vezi personajul lui Gutău că stinge lumina şi închide uşa, simţi un gol în stomac şi rămâi încruntat. Nu vă spun mai multe, căci vă recomand să mergeţi să vedeţi filmul, dar dialogul prin telefon al personajului lui Gutău cu cel care trebuia să vină să cureţe după el este absolut mizerabil. În sensul bun, zic. De fapt, acum îmi dau seama, asta cu „gustul de final” ar fi trebuit să o trec la „ce mi-a plăcut„. Pentru că nu prea sunt multe filme care mă lasă cu impresia asta. Numai că, vedeţi voi, mi-e imposibil să recunosc că mi-a plăcut aşa ceva…