Astăzi vă povestesc despre două locuri. Unul aproape, altul departe. Despre care nu ştiam până acum. Pentru că am înţeles din aceste două întâmplări că, de multe ori, geografia (a se citi distanţa fizică) este doar o scuză pentru a nu face ceea ce orice fiinţă umană înzestrată cu unul din cele mai de preţ daruri ar trebui să facă: să fie curioasă, să cerceteze, să înveţe despre lumea din jur. Căci, în cele din urmă, uitându-te atent la ceilalţi, la ce se întâmplă în lumea asta din care şi tu faci parte, înveţi enorm despre tine. Şi, pe cale de consecinţă, evoluezi :)

Locul de aproape: Magazinul Periş. De foarte aproape, chiar. Titulescu 155. Adică e la vreo 300 m de casa mea. Habar nu avem de asta până nu m-a invitat Sorin la un eveniment acolo. Dacă vă spun că evenimentul era aniversarea de 1 an a magazinului, adică 1 an în care eu habar nu aveam că l-am avut în tot acest timp lângă mine, o să ziceţi că nu sunt atent la nişte lucruri? Fireşte că o să ziceţi asta. Şi aţi avea perfectă dreptate :)

De ce mă cert singur că nu ştiam despre acest magazin aflat lângă mine? Pentru că am descoperit că au multe produse din lapte de capră, unul din favoritele mele (despre cât de tare îmi plac brânzeturile, într-un episod viitor). Multe şi bune, căci mi-am cumpărat deja cam toată gama şi mi-am notat magazinul pe lista (dap, nu îl mai uit, acum ŞTIU că există :D).

E drept că nu sunt chiar targetul lor, pentru că specialitatea Periş sunt cărneturile, despre care eu nu pot să vă spun mare lucru, aşa că mai bine vă invit să vedeţi ce au scris cei pe care ar trebuie să îi credeţi mai mult decât mă credeţi pe mine în astfel de chestiuni, adică Sorin, Radu, Emil, Make. Înţeleg că au şi nişte vinuri foarte bune, dar aici iar ies din liga mea aşa că nu mă bag :D

Locul de departe: Cai de Vis. Este o pensiune splendidă la vreo 20 de km de Suceava. Adică nu, nu pot să îi spun pensiune, e mult mai mult. Are un teribil feeling de „acasă”. Ca să nu mai vorbesc despre faptul că întregul domeniu este construit în jurul unei herghelii superbe. Am ajuns acolo cu tovarăşii din DreamTeamRO când am fost la lansarea albumului lui Make la Gura Humorului. Daniela Caia ne-a făcut „lipeala” şi ne-a recomandat să mergem. Motiv pentru care îi mulţumesc. Căci ne-am lipit instat de Cai de Vis, drept pentru care am închiriat deja camerele de acol pentru sfârşitul lui aprilie :D Abia aştept să îmi duc piticii acolo să se zbenguie şi să înveţe să călărească. Iar despre noi, cei mari, nu vreţi să ştiţi cum o să stăm ca boierii acolo şi o să ne relaxăm ca băieţii :))

Am avut parte şi de o surpriză foarte plăcută acolo. Căci am luat masa. Iar doamna Lili ne-a făcut o mâncare de ne-a terminat. Ne aşteptam ca în vârf de munte, lângă Suceava, să băgăm de astea tradiţionale. Dă-i pace. Ne-a lovit doamna cu o supa cremă de dovleac, cu nişte pâinici umplute cu ouă şi cu o prăjitură demenţială de am rămas cu gura căscată.

Nu o mai lungesc. Mai bine vă las cu nişte poze. Cu promisiunea că o să vă raportez pe larg cum o să fie când ajungem acolo în aprilie! Până atunci puteţi citi şi la Claudiu, Make, Ştefan.

[nggallery id=57]