Când zic gadgeturi, mă refer, în primul rând, la telefoane şi tablete. Căci, aşa cum ne arată studiul realizat de Salvaţi Copiii, acestea sunt principalale „arme” ale copiilor când „atacă” internetul. Căci, fireşte, aflându-vă pe blogul unui acerb propovăduitor al cuvântului 2.0 şi tătic de 3 minunăţii, discutăm aici despre gadgeturi în relaţie cu internetul :)
Precizez din start că – şi aici mă citez, reiau dintr-o postarea anterioară mai sus citată:
„Aş vrea să înţeleagă toată lumea că eu cred că internetul aduce muuuuult mai mult bine decât rău. Şi că orice încercare de a demoniza internetul mi se pare stupidă, ca să nu zic nefericită. Aşa cum orice lucru care ne ajută are şi aspectele sale negative, aşa şi internetul le are pe ale sale. Trebuie să fim atenţi la ele şi să acţionăm pe cale de consecinţă. Nu să o dăm în ghiolbănisme de astea gen “interzicem internetul” sau ceva.”
Telefonul. Telefonul pe mâna copilului este un mare avantaj pentru părinţi. Pentru că poţi să ţii legaătura cu el, el poate să te sune oricând, e bun, ce să mai discutăm. Dar atunci când dai copilului pe mână un telefon fără „manualul de utilizare” corespunzător (adică fără să existe o înţelegere clară din partea copilului până unde să se întindă, ca să o zic pe româneşte) atunci e nasol. Sigur că există limitări tehnice pe care le poţi face din soft, gen atâtea minute sunate şi atâtea SMS-uri date, dar e cu risc. Ce te faci ca se termină copilului minutele exact când are nevoie să te sune? E de discutat deci. Ca să nu mai zic de eternele probleme cu telefonul la şcoală, când profesorii reacţionează nasol (de înţeles, în cele mai multe cazuri) sau când vine cu el praf, căci – apropo de „jocurile copilăriei” – sunt copii, deci nişte căpriori, în esenţă :))
Tableta. Aici o să ziceţi că fac reclamă unui produs. Şi aţi avea dreptate. Dar înainte vă spun că mi-e greu să înţeleg de ce să cumpăr o tabletă copilului meu, adică ce utilitate practică ar avea. Dincolo de faza cu fiţele, care e dură de tot pentru anumiţi părinţi, ştiu. Aşa că nu le-am cumpărat şi nici nu aş fi vrut să le cumpăr. Doar că…
Am primit în teste Evolio Tabby, tableta specială pentru copii. Sigur că puteam scrie o postare în care să spun despre caracteristicile tabletei şi să dau câteva impresii şi aş fi fost acoperit, ca să zic aşa, în faţa „clientului”. Doar că am ales să vorbesc despre Tabby în acest context pentru că a fost o plăcută surpriză. Pentru că Tabby – nu ştiu cum să o zic mai româneşte – este special concepută pentru copii. Din punct de vedere al siguranţei, ai rezistenţei, al designului, al aplicaţiilor, are şi control parental, din toate punctele de vedere e ok, de fapt. Găsiţi aici mai multe info despre tabletă. Sau puteţi vedea la cei care se pricep mult mai bine ca mine la de astea :)), adică la Arhi, Refresh, Arena IT, NW Radu.
Bun, e faină tabletă, nu zic nu. Şi special concepută pentru copii, din toate punctele de vedere. Doar că tot tabletă este. Adică – şi aici ajungem la una din cele mai sensibile chestiuni – eu zic că trebuie stabilit un program clar în care copilul să o poată folosi. Pentru că altfel o dăm în alte alea. Adică ar sta ore întregi să o butoneze, căci, se ştie, e adidctivă treaba. Aşa că sunt de acord cu o astfel de tabletă, dar doar cu un program clar.
No bun, acestea fiind spuse, aştept şi părerile voastre. În mod special nu am menţionat nici o vârstă limită de la care copiii să primească telefon sau tabletă. Căci asta, îmi pare, este chestiunea arzătoare. Şi nu că nu vreau să mă frig, dar parcă mai faină este discuţia :D
20 thoughts on “La ce vârstă dăm pe mâna copiilor gadgeturi?”
Daca relatia intre copil si parinte/parinti este ok, nu vad de ce nu le-am oferi sansa de a fi copiii secolului lor. Am sa iti dau un exemplu: colega fiicei mele, 15 ani, clasa a 10-a, a fost pedepsita de parinti si i-a fost luat Iphone-ul pentru ca statea prea mult pe net si avea niste note de belea la scoala. Rezultatul: a inceput sa liseasca si sa se duca la …biblioteca :))) unde intra pe net si de acolo pe facebook si pe chat. Deci totul tine de cum ai construit pana la o anumita varsta relatia cu copilul, daca el stie ce si cum si, mai ales, pana unde. Si, da o fi frumoasa tableta, dar eu cred din motivul de mai sus ca nu e nevoie de control parental pe tableta lor. Pe de alta parte, acum au telefoane si tablete, pe vremea mea erau niste copii care aveau parinti ce mergeau in strainatate si ghici la ce varsta am vazut reviste porno?
Absolut de acord cu tine ca relatia parinte-copil e sfanta! Caci de acolo decurg si cele bune, dar si cele rele. Zic inca o data ca sunt sustinatorul accesului copiilor la tot ce inseamna modernitate. Doar ca sunt la fel de mare sustinator al simtului masurii. A sta pe tableta aia vreo 9 ore pe zi nu e ceva ce feng shuiul meu de chinezu batran poate accepta, asa ca actionez pe cale de consecinta :) Dar, foarte important, trebuie explicat copilului de ce. Nu pe sistemul „asa zic eu”, caci asta este cel mai prost posibil.
Cand relatia de care vorbim amandoi e cea pe care ne-o dorim cu totii, cele 9 ore nu vor exista decat poate accidental. Iar asta cu explicatia tine de meseria de parinte. Si nu numai in cazul tabletei. ps Daca cei patru (!) ai nostri ar mai fi mici mai ca le-as cumpara o tableta din asta pentru ca e frumoasa :) si nu e nici scumpa.
Atata timp cat exista un echilibru, o masura, nu ar conta varsta la care cei mici pot folosi gadgeturile.
Pe de alta parte e vorba si de cum ii setezi prioritatile si in cat de multe activitati e implicat copilul. Daca inafara de scoala si teme e ocupat cu sport, dans, desen, muzica sau mai stiu si eu ce alte activitati, ii va ramane putin timp pentru gadgeturi.
Totusi, in vremurile astea, nu il pot tine departe de tehnologie. E musai sa ia contact cu ea.
Eu inca nu am copii, dar sunt de parere ca nu varsta ar trebui sa influenteze alegerea parintelui. Alegerea de a-i inmana o tableta copilului.
Ci modul in care copilul creste si evolueaza. Sunt copii care la 5 ani sunt foarte dezvoltati din punct de vedere intelectual si Tableta i-ar ajuta. Cum sunt si copii de 7 ani care au dificultati la scriere sau chiar la vorbire. Pe ei nu-i va ajuta tableta.
Daca il ajuta, merita sa o primeasca, daca nu-l ajuta la nimic, nu o va primi :)
Mai fa un research pe internet si o sa fii surprins cat de mult ii ajuta o tableta pe copiii care au astfel de probleme ca cei mentionati de tine. In special copiii autisti castiga enorm de mult prin utilizarea unei tablete…
Atunci cu atat mai bine pentru ei.
In fond, ne rezumam la ultima mea propozitie. Daca il ajuta inseamna ca trebuie sa i se acorde/cumpere.
Eu am o fetita de 4 ani si incerc deocamdata s-o tin departe de calculator, tableta si telefon. In situatii exceptionale (calatorie cu trenul, de ex), ii mai dau telefonul meu sa deseneze pe el cu ajutorul unei aplicatii. Dar atat. Are destul timp, din punctul meu de vedere, sa se joace pe calculator cand va mai creste, nu va de ce trebuie sa ii dau tehnologia in brate de pe acum. Din fericire, este un copil activ si nici nu cere la calculator. Am primit odata niste jocuri educationale la testat si dupa 10-15 min s-a plictisit (asta in conditiile in care eu ma jucasem mult mai mult cu ele) si nu le-a mai cerut. Parerea mea e ca daca exista masura, poti sa-i dai copilului si tableta si calculatorul, dar cand se ajunge la „vai, de ce n-am luat tableta la mine ca mai statea locului copilul asta” (auzita de mine intr-o vizita in conditiile in care baietelul respectiv se juca foarte frumos cu fetita mea) atunci clar ceva e in neregula. Tableta nu e pilula de „cumintenie” si nici nu trebuie folosita ca atare. Idem telefon, laptop etc.
Incearca o tableta, sigur nu se va plictisi cu aplicatiile adecvate varstei sale… vorbesc din experienta personala.
Sunt de acord cu asta, sunt anumite aplicatii care nu fac decat sa ajute la dezvoltare..insa ce te faci cand devine o dependenta si curiozitatea specifica unui copil nu mai are margini?
Salut chinezule, dar pentru mine articolul asta ar fi trebuit sa fie un pic scris in romana…ca sa inteleg si eu, chiar daca poate sunt mai batran pentru un articol destinat unei tablete conceputa special pentru copii. As vrea sa-mi dai si mie o explicatie a unui cuvant nou pentru mine si pe care nu-l pot gasi decat la tine: ”adidctivă”. Tehnologia nu este un pericol chiar daca manualele de utilizare nu sunt citite, chiar si de catre adulti. Uneori copii au mintea mai clara decat acei chinezi care le editeaza:) sau le traduc dupa bunul plac. Dupa ce am avut in maini Tabby timp de 5 minute la lansare nu am avut senzatia ca este o tableta obisnuita ca si toate celelalte. In primul rand este vorba si despre softwareul intuitiv special conceput de acele companii carora nu vreau sa le fac aici reclama. Eu am vazut acolo la Baneasa Shoping Center copiii cat de repede s-au putut familiariza cu acest produs care in primul rand avea niste culori foarte atractive, consistenta pufoasa si o rezistenta deosebita la diferitele idei de testare mecanica ale micutilor. Tableta aceasta este precum o carte de povesti, si mai putin te imbie la a forja Internetul. Deci nu are niciun rost sa exageram in directia asta. Pana la urma copiii mai imprumuta si din comportamentul parintilor…nu-i asa?
Sincer, nu cred sa fie pe lumea asta tanar care sa nu vrea un smartphone (cat mai subtire si cu ecran cat mai mare) sau o tableta cu care sa poata tine legatura cu prietenii si cu tot ce inseamna lumea virtuala. Cei mici isi doresc si ei gadget-uri de genul, doar ca sunt mai orientati spre joculete si programele amuzante.
Intr-adevar, ca si parinti, nu trebuie sa le taiem accesul la lumea online, pentru ca isi vor gasi singurei calea si fara ajutorul nostru. Experienta ne-a invatat ca totul tine de relatia parinte – copil, profesori-copii si parinti-profesori, adica majoritatea adultilor implicati in formarea si educarea unui copil. Copiii sunt receptivi, si la toate intalnirile pe care le-am avut cu ei am intalnit trei tabere: copii cu gadget-uri care avea un program bine stabilit si parintii stiau ce fac ei online, copii cu gadget-uri si acces nelimitat la ele si la Internet si copii care si-ar fi dorit gadget-urile respective si le foloseau pe ale colegilor / prietenilor cand apucau.
Copiii oricum ajung sa utilizeze gadget-uri, fie ca vrem fie ca nu. Cred ca e mai bine sa-i aratam copilului ca parinti, cum sa foloseasca un gadget si care sunt riscurile, decat sa invete pe cont propriu.
Cred ca nu e de insfacat problema de coada, ci de alta parte a corpului :) Prima intrebare pe care trebuie sa ne-o punem este ce face copilul cu gadgetul telefon sau tableta. Studiul Salvati Copiii nu s-a interesat de asta, dar confirma indirect ca principala activitate a acestora este *comunicarea* (SM, messenger, chat si alte alea). Cum acest lucru se intimpla preponderent cu prieteni si colegi, decizia parintelui de a oferi, apoi de a limita sau bloca accesul la gadget presupune implicit administrarea accesului copilului la o modalitate (si un canal) de socializare cu grupul sau social pentru care are un interes prioritar. Well, do the maths :) Fireste ca relatia parinte-copil e cruciala, pentru ca initierea, urmata de strangularea acestui canal de comunicare a copilului cu ‘lumea’ extra-familiala implica, in primul rind, o relatie – nu neaparat de dragoste :>
Alte studii din Romania sau de aiurea confirma ca locul 2 in lista ocupatiunilor :) pe net sint jocurile. Nu e locul aici de discutat despre utilitatea sau pericolul jocurilor digitale (prefer formula asta, digital games, din niste motive de terminologie) si nici nu se poate purta in Romania o discutie serioasa despre ‘gamification of learning and instruction’ (care se poarta de peste un deceniu in alte tari cu alte sisteme educationale). Negocierea, cu copilul, a unui acces initial controlat si, ulterior, a unei limitari a activitatilor de gaming este, fara indoiala, necesara.
In fine, deabia pe locul 3 vin, de regula, activitatile de ‘informare’ – desi, atentie, exact asta e unul din elementele fundamentale pe care le-a adus amicul 2.0 in viata noastra, o integrare a ‘informarii’ si, in foarte mare masura, a ‘invatarii’, in activitatile de socializare.
Of, m-am lungit si n-am raspuns la intrebare, normal :) Raspunsul meu ar fi: la virsta la care copilul are nevoie [de gadget-uri].
La faza cu tableta, sustin, cu control parental bineinteles! SI la control parental nu ma refer la restrictionarea aplicatiilor sau a netului, ci la a contabiliza timpul in care le lasi pe mana tableta. In rest, nu vad ce ar strica in a se deprinde de mici cu faptul ca orice informatie este la cateva click-uri distanta, daca stii sa cauti? Dar pun accent mare pe timpul pe care il aloci ca parinte utilizarii tabletei si a inca unui aspect. Copilul trebuie educat ca tableta nu constituie un substitut pentru nimic, ABSOLUT nimic. Nici pentru carte, nici pentru joaca in aer liber, nici pentru joaca impreuna cu alti copii, recte socializare. Altfel, ajungi sa vezi imaginea pe care am vazut-o eu de craciun intr-o casa – trei copii de la 3 ani jumatate la 9, unul langa altul pe o canapea, fiecare cu o tableta in maini :|
La faza cu telefonul, nu mai sustin, cel putin pana la o anumita varsta. Si as zice ca nu sustin in perioada claselor 1-4 cel putin. Faza cu contactul permanent cu copilul nu mi se pare o scuza valida. Atata timp cat este la scoala are un cadru didactic care ar trebuie sa il supravegheze tot timpul cat e acolo si care poate anunta parintele daca ceva este in neregula. La varsta aceea, chiar nu mi se pare necesar! Poate doar parintilor pentru care faptul ca copilul are telefon scuza de fapt dorinta lor de control total.
Piticul meu butoneaza singur iPad-ul de la 1 an si 6 luni si supravegheat de cand a facut primii pasi (dovada aici https://www.facebook.com/tataraseni).
Iar coafura iPad-ului rezista cu toate ca a avut parte de destule salturi in gol sau caderi accidentale. Si aceasta fara nici un fel de protectie anti-soc.
Si probabil nu sunt singurul „nebun” (via Sorin Rusi) care-si asuma riscul de a pune in bratele unui copil mai mic de 7-10 ani un iPad!
E bine că cineva s-a gândit la nişa asta. Cu scop comercial, să ne înţelegem, nu din grijă faţă de cei mici. Însă tocmai pentru faptul că e pentru copii, aceştia se vor plictisi repede de ea. Vor dori alta, pentru adulţi.
Din prima saptamina in care a aparut iPad-ul au circulat pe net fotografii cu acesta in miinile unor a) copii si b) virstnici. Doar asta era si una din mizele majore ale tabletei si interfetei ultra-grafice: sa faciliteze accesul unora mai putin dedati cu digitalul :>
Astept sa apara viitoarele mini-gadgeturi, numai bune pentru viata intrauterina a copiilor.
Sa ma simt vinovat de ceva?
Absolut deloc … mai sus am uitat sa pun un zambaret :)