Am aşteptat „Lincoln” cum nu am aşteptat multe filme în viaţa mea. Din fix două motive mari şi late: 1. am un respect imens pentru Daniel Day-Lewis şi mă uit cu teribilă încântare la orice film în care a jucat şi 2. sunt mare fan al filmelor istorice, iar când un film istoric are semnătura lui Spielberg („Saving Private Ryan” şi „Empire of the Sun” sunt în topul meu personal de filme istorice) mă pot aştepta la orice. Plus că mă pregătise Cristina cu povestea despre cum a ţinut Spielberg morţiş ca Daniel, un englez, să joace rolul preşedintelui american.
Aşa că m-am dus ieri Cinema City Sun Plaza, la avanpremiera „Lincoln”, cu oareşce emoţii. Căci ştiam că, dacă filmul mă va dezamăgi, m-ar fi întristat să îl văd pe Daniel Day-Lewis cu alţi ochi. Dar nu a fost aşa. Filmul mi-a plăcut. Fără să fie o capodoperă. Fără să îmi facă sufletul să îmi tremure. Fără să îmi ridice semne de întrebare asupra sensului vieţii şi de astea. Mi-a plăcut pentru că acest film trebuia să fie făcut. Este un film necesar foarte bine făcut.
Vorbeam cu Vlad la ieşirea de la film – eram amândoi pe aceeaşi lungime de undă, cum ar veni – că e foarte greu pentru noi ca români să înţelegem încărcătura unui asemenea film. Este, pe undeva (respectând proporţiile, desigur), cam cum ar fi să îi cerem unui american să se înfioare când îl vede pe Ilarion Ciobanu în „Columna„. Nu are cum, evident, vorbim de alte culturi, de alte altele. Dar şi aşa, a vedea cum s-a scris un moment fundamental din istoria americană şi – oricât ar contesta unii – mondială este o experienţă care, cred eu, trebuie trăită.
Ce este foarte bine realizat în film este împletirea dintre viaţa imensului om de stat care a fost Lincoln şi viaţa sa privată. Pentru că, de regulă, lumea nu se gândeşte cât de important este (uneori decisiv) ce se întâmplă în plan personal cu asemenea oameni care scriu istoria lumii. Cearta dintre Daniel Day-Lewis şi Sally Field (soţia sa în film) este de o încărcătură extraordinară, aducând un moment personal teribil (moartea fiului lor) în nebunia pregătirii pentru impunerea Amendamentului 13 în Camera Reprezentanţilor.
Scenariul mi-a plăcut foarte, foarte mult. Aşa că zic doar „chapeau” Tony Cushner, scenaristul care a sintetizat excelent pentru ecran cartea lui Doris Kearns Goodwin.
Ce să vă pot spune eu despre cum l-a interpretat Daniel Day-Lewis pe Lincoln? Eventual că după acest rol s-a fixat şi mai bine în topul meu personal de actori fabuloşi. Şi că, aşa cum atunci când eram mic credeam că Radu Beligan este Caragiale, aşa nu cred că va mai exista pentru mine un altfel de Lincoln.
Am mai văzut un extraordinar Tommy Lee Jones în rolul lui Thaddeus Stevens, unul dintre „ultraşii” abolirii sclaviei. Tommy face un rol de referinţă, reuşind să redea splendid conflictul intern al personajului – radical şi fără compromisuri – în momentul în care a trebuit să dea un pic înapoi pentru ca Amendamentul 13 să fie adoptat.
Am văzut că unii reproşează tezismul filmului. Adică, pe româneşte, că iar glorifică Spielberg istoria Americii şi o bagă pe aia cu clopotele neatârnării şi cu patriotisme. Eu nu numai că nu am nici o problemă cu asta, dar chiar i-aş ruga pe toţi cei care zic asta să îmi spună dacă ceea ce vedem în film nu a fost un moment istoric colosal, care trebuia tratat cum altfel?
Vă recomand categoric să mergeţi să vedeţi acest film necesar. Este unul de referinţă pentru ceea ce înseamnă filme istorice. Chiar dacă, în umila mea opinie, nu îl consider capodopera care să ia atâtea nominalizari şi premii la atâtea festivaluri. Dar, pe de alta parte, înţeleg de ce s-a întâmplat asta, desigur.
6 thoughts on “Lincoln – un film necesar foarte bine făcut”
La ce festivaluri a fost premiat „Lincoln”? M-am uitat si la sectiunea de premii de pe imdb si tot nu mi-am dat seama.
Cand mai ai nelamuriri de astea, te rog sa intri pe blogdecinema.ro. Spre exemplu, in chestiunea in cauza, avem asa: http://blogdecinema.ro/globurile-de-aur-2013-castigatorii-7586
:) Multumesc pentru recomandare, o sa adaug acel blog in reader. Am specificat ca am verificat lista de nominalizari si premii de pe imdb.com pentru „Lincoln” in ideea ca m-am documentat si tot nu imi dau seama sa fi castigat la vreun festival. Globurile de Aur, Oscarurile si altele asemenea nu sunt festivaluri ;)
Ma scuzati, mi-am dovedit si pe aceasta cale limitele filmografice :))
Pingback: Doamna de fier, un film cam ruginit... • Republica Culturală Chineză
Pingback: "Lincoln" e o lectie de istorie | AurasMihai.ro