Am văzut abia aseară, pe HBO, „Despre oameni şi melci„. Şi am rămas cu nişte simţăminte (scuzaţi cuvântul, dar în contextul filmului se potriveşte) diversificate, ca să zic aşa. O să împart în două categorii mari şi late aceste simţăminte. Ca să se înţeleagă mai clar ce vreau să zic.
Ce mi-a plăcut
– Atmosfera. Unul din motivele (dacă nu cel mai cel) din cauza cărora am reţineri să mă uit la filme româneşti este atmosfera aia de luat de gâţi. Care nu îmi place. Nu e cazul de faţă, dsigur.
– Sunetul. Mor de drag când mă uit la filme româneşti şi chiar aud ce vorbesc oamenii pe acolo şi sunetele de fundal. Da, ştiu, încă sunt marcat de filmele din trecut, la care aveai nevoie de căşti.
– Ideea. Cum să nu îţi placă aiureala aia cu muncitorii care vor să salveze uzina donând spermă? :D
– Castingul. Chiar nu am ce să comentez aici, ba dimpotrivă. Cu menţiunea că Monica Bârlădeanu a fost o surpriză plăcută pentru mine.
– Promovarea. Unul din cel mai bine promovate filme româneşti ever. Părerea mea, desigur.
– Că am văzut-o pe Flavia pe genericul de final :D
Ce nu mi-a plăcut
– Scenariul. L-aş fi vrut mult mai suculent. Subiectul se preta la greu pentru aşa ceva.
– Veridicitatea. Nu m-au convins muncitorii ăia din uzină şi nici discuţiile dintre ei. Sunt om din popor, de la peluză chiar, deci ştiu cum se povesteşte în zona aia :D
– Ritmul. Parcă filmul nu a avut ritmul îndeajuns de alert. Adică pe cât l-aş fi dorit eu de alert. Căci a avut unele momente care aş fi vrut să termine mai repede. Acele momente, nu filmul :))
Una peste alta, pe o scară de 1 la 10, „Despre oameni şi melci” primeşte clar un 8,5 din partea mea.
3 thoughts on “Ce mi-a plăcut şi ce nu mi-a plăcut la "Despre oameni şi melci"”
Mda, s-a vrut un film de masă și tocmai de-aia mi s-a părut și mie cam puțin veridic (execeptând scena cu mașina directorului care nu mai pornea, și bârfele șefului de sindicat la casierie). Te și miri cum de a ieșit totuși un film din privatizarea asta. Până la urmă, tot drama personală a don juan-ului local susține scenariul!
Specific cinematografiei romanesti de dupa 2000 este ritmul lent. Filme de genul AURORA, 4 3 2, Moartea domnului Lazarescu, Pescuit Sportiv. Pe langa astea, cel cu melcii este un film chiar alert.
Si sa stii ca scenariul s-a bazat pe niste chestii reale. E adevarat, puse cap la cap pareau ireale. De ex:
1. Erau la moda prin anii 90 anunturile cu donatul de sperma. CIneva-mi zisese ca se incercase sa doneze toti sperma ca sa faca nu stiu ce la bloc (era un articol celebru p-atunci, eu eram prea mic, nu stiu detalii). Sa zugraveasca blocul pe dinafara parca, ceva de genul.
2. Erau la moda strainii tepari care veneau doar ca sa inchida fabrici.
3. O poveste cu ferma de melci in Romania iarasi era ca zvon. NU stiu unde cum si ce, dar circula ceva-ceva.
Toate astea au fost puse cap la cap. NU stiu daca asa vorbesc ei, chestiile alea nu am de unde sa le stiu. Dar pentru un „outsider” filmul, ca produs final efectiv, e foarte tare. Si e comedie, nu cred ca si-a propus sa fie foarte profund.
As mai adauga ca mi-a placut personajul lui Dorel Visan. Simbolizeaza prezentele acelea nefaste din societatea romaneasca pe care continuam sa le vedem si dupa 23 de ani si care ne-au influentat atat de naspa destinul (si) postrevolutionar. Si mi-a mai placut finalul dulce amar. O tara frumoasa fara multe sanse