Later edit: No comment, fireşte, căci orice altceva este de prisos…
–––––––––––––
M-am încruntat când am văzut că un om cu un zen decisiv precum Vlad a răbufnit pe un subiect pe care nu credem că o să îl văd vreodată că se enervează. Moment în care m-am oprit un pic din ce fac de obicei şi am stat un pic şi am cugetat. Şi am scris rândurile de mai jos.
Înainte de a discuta despre cum ar trebui să arate o Lege a presei (căci acesta este subiectul discuţiei, v-aţi prins), cred că ar trebui să răspundem la o întrebare fundamentală:
Ce mai înseamnă presă în ziua de astăzi?
Am trecut de ceva vreme de stadiul în care când ziceam „presă” înţelegeam clar că vorbim despre TV, radio şi presă scrisă. Acum mai avem presa online, avem blogurile, avem reţelele sociale, avem platformele video şi cele de podcasting. Veţi spune că acestea din urmă nu sunt presă. Iar eu v-aş întreba pe ce vă bazaţi când spuneţi asta? Ce termen de referinţă aveţi, la ce definiţie vă raportaţi? Căci dacă luăm în consideraţie ideea de bază a jurnalismului de când lumea – cineva transmite o informaţie către un grup dispus să consume această informaţie – atunci, cu permisiunea dumneavoastră, şi cele enumerate de mine mai sus intră în această categorie generic numită „presă„. De aceea, zic, trebuie clarificat la modul cristal ce înseamnă presă în ziua de astăzi.
Poate nu ştiaţi, dar există o Lege a presei. Încă din 1974, modificată prin OU 53/2000. Abrogată, mi se spune, mulţumesc George (nu că ar conta, oricum nu o respecta nimeni şi era abrogată cu de la sine putere, cum ar veni, în realitate, dar pentru a fi acribi trebuie menţionat acest aspect). Iar pe zona de autoreglementare exisă un Cod deontologic al ziaristului (vă rog nu râdeţi, el există, deşi tututor li se rupe în 4356435634 părţi de el). Că aceste acte există degeba nu face altceva decât să confirme, pe undeva, ce vă zic mai jos.
De ce este important să lucrăm la definiţii?
Pentru că vorbim nu despre o discuţie la o bere cu prietenii, când plasarea în categorii a diferitelor canale de transmitere a informaţiei (tradiţionale sau 2.0) ne ajută să înţelegem mai bine despre ce discutăm. Pentru că nu ne aflăm la o conferinţă unde fiecare îşi spune părerea şi dezbatem aceste păreri. Vorbim aici despre o lege. Iar legea, aşa cum ne spune Dicţionarul juridic, înseamnă „norma cu caracter obligatoriu, stabilită şi apărată de puterea de stat„, adică trebuie să fie ceva extrem de serios şi de bine structurat, căci produce efecte cu care statul are mare grijă să te lovească. Căci altfel, zău, decât o Lege a presei prost făcută şi care poate fi interpretată în te miri ce variante, mai bine una lipsă.
Ce ar rezolva o Lege a presei?
Eu personal nu cred într-o reglementare cu unicul scop de a pedepsi. Căci, îmi pare, toată lumea care vrea o astfel de lege o vrea doar pentru a îngrădi, a limita, a pedepsi, nu pentru a organiza mai bine breasla, pentru a pune bazele viitorului acestei profesii, pentru a – în esenţă – avea o presă responsabilă. Toate discuţiile în jurul acestui subiect sunt purtate în registru negativist, „să nu mai poată scrie aşa„, „să nu aia„, „să nu aialaltă„. Nu cred de nici o culoare că este un mindset potrivit pentru o astfel de iniţiativă. Când o să văd că obiectivul principal al unei legi a presei este să avem o presă mai bună şi jurnalişti mai bine pregătiţi atunci o să mai vedem.
Deocamdată, însă, cei care vor o Lege a presei sunt oricine altcineva decât jurnaliştii. Şi asta se întâmplă şi pentru că aceştia se simt atacaţi (în stadiul în care suntem cu discuţiile aşa şi este) de o astfel de lege, dar şi pentru că au intrat într-o letargie şi o lehamite în ceea ce priveşte esenţialul sentiment de apartenenţă la breaslă. A face o lege doar pentru a sancţiona când vorbim despre presă nu este cea mai bună cale de atac, în opinia mea. Ca să nu mai spun că oricum o să se găsească modalităţi de a ocoli aceste sancţiuni, evident, aşa cum istoria de largă respiraţie a aplicării sancţiunilor în România (orice fel de sancţiuni) ne-o arată.
Avem un CNA pe audiovizual. Care funcţionează aşa cum funcţionează. V-aş ruga să îmi spuneţi ce a rezolvat acest CNA în ceea ce priveşte obiectivul despre care vă spuneam mai sus, adică cel frumos pe care l-aş vrea eu, să avem o presă mai bună. Cum? Tăcere? Linişte totală? Adică această instituţie gen ochiul şi timpanul statului, care a dat amenzi peste amenzi şi avertismente şi ce au mai dat ei acolo nu au reuşit să facă o presă audio-video mai bună? Atunci de ce am crede că o Lege a presei ar rezolva acest aspect?
Unde trasăm limita?
Am văzut că mulţi politicieni vor o Lege a presei doar că să afle cine scrie rău despre ei şi, la o adică, să poate să meargă în instanţă. Doar că, vedeţi voi, pentru aşa ceva nu îţi trebuie o lege a presei. Este de ajuns Codul Civil şi, în caz extrem, Codul Penal. Ai acolo, stimate politician care eşti, toate instrumentele necesare pentru a cere instituţiilor de drept ale statului român să îţi facă dreptate.
Am văzut că unii jurnalişti şi unii bloggeri (me included, absolut) se arată scârbiţi de prestaţia presei pe subiecte gen moartea lui Sergiu Nicolaescu, divorţul unei ea de un el, silicoanele din sânii, buzele şi dorsalul uneia (nu neapărat în această ordine) şi – zic ei – de aceea ar fi nevoie de o Lege a presei. Sunt un pic nedumerit. În sensul că nu înţeleg cam cum ar putea o astfel de lege să rezolve această chestiune. Adică presa să nu fie în halul ăsta de gherţoistică. O să scrie în lege un fel de nomenclator de „aşa nu”? Adică: a nu se filma mortul în copârşeu; a nu se inventa fii de morţi; a nu se filma aia şi aialaltă. Căci dacă mergem pe logica asta cu „nu ai voie să” o să iasă o lege cât DEX-ul. Plus că, evident, după publicarea în MO, o să înceapă să apară alte „nu ai voie să„-uri care, fireşte, ar trebui publicate şi ele, pentru ca legea să fie cât mai clar. Mai există varianta în care Legea presei ar trebui să prevadă ceva general precum „presa să fie obiectivă, profesionistă şi să nu mai fie gherţoistă”. Caz în care, desigur, o astfel de lege va fi fix degeaba, căci la câtă nesimţire instituţională există în mass-media de la noi în afară de a stârni râsete ghiolbanistice în redacţii altceva nu o să rezolve.
Ce urmează?
Teoretic, ar trebui că presa să se autoreglementeze astfel încât orice discuţie despre o posibilă Lege a presei să îi arunce în ridicol pe iniţiatorii unei astfel de dezbaterii.
Practic, cred că nu o să se mişte nimic pe zona asta. Mai ales după exemplu Ungariei, cu o Lege a presei care a enervat teribil întreaga Europă şi care constituie un precendent care a dezumflat multe alte ţări care s-au gândit că ar merita să pleznească şi ele o astfel de reglementare.
Şi practic şi teoretic, cei care ar trebui să înţeleagă cel mai mult din discuţia asta despre o Lege a presei, recte jurnaliştii, nu o să înţeleaga, din nou, nimic. Pentru că nu vor, pentru că li se rupe, pentru că văd că gherţoismul merge, vinde şi banii intră pe card.
Noi să fim sănătoşi. Şi să nu îi mai citim.
În încheiere, o fotografie de la prima conferinţă de presă a guvernatorului BNR de pe anul ăsta. Need I say more?
Sursa foto: Ziarul Financiar
Şi ca să dau ceva şi din partea adversă, cum ar veni, ia uitaţi ce simpatic film am găsit pe Pagina de Media :)
37 thoughts on “De ce (nu) avem nevoie de Legea presei”
adica vrei sa zici ca mai e in vigoare o lege din 1974?
Una modificata in 2000, dar aia de baza e din 1974, da.
Salut.
Cu legea presei a fost ani la rând o discutie lungă de legalitate. Discutia s-a terminat anul trecut, legea nu mai e în vigoare, a fost abrogată complet prin Legea 95/2012 (http://www.legex.ro/Legea-95-2012-121351.aspx). Ordonanța de Urgență din 2000 a fost și ea abrogată mai demult.
În privința Codului deontologic emis de CRP, linkul actual e aici: http://clubulromandepresa.ro/?page_id=322. Cel dat de tine e la site-ul vechi al lor.
Autoreglementare – strigă ei în cor! Autoreglementare – șoptesc unii prin colțuri. Autoreglementare – se dau de ceasul morții cei în interiorul presei (care presă?, bună întrebarea ta).
Auto. Fiind „auto” înseamnă că trebuie să o facă cel care este jurnalist. Dar ei strigă, șoptesc și mor.
Autoreglemantarea intervine in cazul unui corp de profesionisti care au sentimentul ala al apartenentei la breasla. Care a existat pe vremuri si la noi, caci au avut tentative de coduri si nu stiu ce. Acum insa…
Pingback: Lege pentru presa | Brylu Crocodilu
Da-mi voie sa te contrazic:
1. Tu spui ca blogurile inseamna jurnalism pentru ca se produce si se difuzeaza informatie. Pentru ca aceasta activitate (blogging-ul) sa devina profesie (cum este jurnalismul), trebuie sa aiba cultura profesionala proprie, Cod Deontologic propriu, etc. Altfel este hobby, nu profesie, deci nu este presa, nu este jurnalism (jurnalismul este o profesie)
2. Ai spus ca jurnalistii nu vor Legea Presei. Inca din 2007, Cristian Tudor Popescu, presedintele Clubului Roman de Presa de atunci spunea ca este nevoie de o Lege a Presei: http://horeabadau.wordpress.com/2007/09/21/fotografii-de-la-dezbaterea-a-fi-sau-a-nu-fi-tabloidizat-cu-monica-macovei-si-cristian-tudor-popescu/. Acum spune si Vlad Petreanu. Lucrurile stau atat de rau in presa, incat chiar jurnalistii au inceput sa ceara reglementarea domeniului. Autoreglementarea nu a functionat: lui Bogdan Chirieac si lui Sorin Rosca Stanescu li s-a retras (de catre CRP si AJR) dreptul de a fi numiti jurnalisti. Si? Unul a intrat in politica, iar celalalt este in continuare analist invitat la televiziuni.
P.S. Din cate am vazut, Vlad cere printre altele, sa se reglementeze accesul in profesie, lucru cu care sunt de acord. Acum oricine se angajeaza in presa este jurnalist. Oricine se angajeaza la OTV este jurnalist. Nu mi se pare corect.
Pai si cu ce ajuta acest Cod Deontologic – pe care tu il pui ca o medalie de onoare in pieptul presei – faptul că presa baga mizeriile alea la foc automat? Ce rost are un Cod de asta daca nu il respecta nimeni? Adica sa avem un document de ala pe care sa il fluturam ca breasla si sa ne aratam cat suntem noi de organizati, dar de fapt sa ni se rupa de prevederile unui astfel de cod? Mi se pare un fariseism caraghios.
Stai asa, ca nu era vorba de respectarea sau nerespectarea Codului. Era vorba de faptul, ca orice ocupatie (hobby), trebuie sa aiba un set de valori, norme, ca sa devina o profesie (este una dintre conditii). Codul Deontologic insumeaza cateva astfel de norme si valori ale profesiei de jurnalist. Ca nu se respecta e alta discutie – de aceea e nevoie de reglementare. Pentru ca jurnalistii semnaleaza faptul ca valorile profesiei (cuprinse in Cod) sunt calcate in picioare. Care sunt valorile comune impartasite de toti cei care fac blogging? Cred ca e o discutie interesanta care poate duce la coagularea unei culturi profesionale in Social Media. Iar bloggingul poate intra in nomenclatorul profesiilor, adica poate deveni, legal o meserie recunoscuta de Ministerul Muncii.
M-ai pierdut definitiv la „Ca nu se respecta e alta discutie”. Definitiv…
De aceea e nevoie de o Lege a Presei. Pentru ca nu sunt respectate valorile din Codul Deontologic
Uite China o tema de dezbatut: In ce categorie intra blogul? Dupa mine intra in media/presa in general. Apoi sunt bloguri documentare, bloguri profesionale, bloguri de nisa (in care putem baga can-canul, sportul, bloguri de gen forum de discutii), bloguri jurnal (in sensul telejurnal, „de stiri” daca vrei). Bineinteles ca mai sunt si alte tipuri de bloguri, eu nu le stiu pe toate…dar cred ca putem gasi similitudini in presa de pe net sau in cea TV pentru fiecare categorie de blog…
Totusi, pentru Horea, as pune o intrebare: jurnalist e ala care a terminat jurnalistica si vinde in piata, sau e ala care lucreaza in stiri? Baietii si fetele care fac talk-show-uri sunt jurnalisti sau moderatori? Comentatorii sportivi sau animatorii de emisiuni de divertismant sunt jurnalisti?
Te mai intreb: la aparitia televiziunii exista o cultura profesionala proprie televiziunii, un cod deontologic etc. al televiziunii? Dar la aparitia Playboy? (este Playboy presa???)Trebuie sa acceptam ca blogul este un instrument media la fel ca ziarul, revista, radioul, televiziunea… Care e diferenta intre informatia transmisa pe blog si cea pe site-ul unui ziar? Adica, daca pe blog scrie „a fatat pisica vecinului” si pe ziar scrie „a fatat pisica vecinului”, nu e acelasi mesaj?
Concluzia mea simpla care vine doar sa imbarlige toata treaba este ca am avea nevoie de o lege „media”, care se reglementeze si blogurile printre altele. In plus, ma gandesc ca ar fi bine sa fie facultativ: te inscrii in Federatia Media ( de Presa) Romana (ceva ca o federatie sportiva daca vreti), te obligi sa respecti regulile ei; daca nu te inscrii, publici ca un simplu cetatean/asociatie/companie si te expui, nebeneficiind de protectia unei legi a presei (vezi informatii defaimatoare si alte chestii pe care presa le publica sub protectia apartenentei la…presa). Adica, din ce stiu eu, daca eu, Horia, spun ca politicianul X a fraudat, ala ma da in judecata. Daca ziarul meu scrie asta, nu ma mai da in judecata…
Daca ar fi sa judec cu coraconul, eu nu as baga bloggingul la jurnalism. Oricat de citizen si new si alte alea ar fi. Tocmai de aia spus ca orice Lege a presei trebuie sa defineasca foarte clar ce inseamna presa. Fara asta se face degeaba.
@Horea
Cred ca e o idee buna blogging-ul in nomenclatorul profesiilor, dar pentru asta ar trebui sa existe, sa se creeze, sa ceva si o piata a muncii pe segmentul asta. O piata reala, nu o extensie a agentiilor de PR.
Cum se intampla si prin alte parti, probabil ca jurnalistii nostri (deontologi sau nu)ramasi fata job, vor trece in barca bloggingului profesionist. E interesant de citit aici: http://contently.com/blog/2012/08/01/ethics/
Just for fun, apropos de bloggeri-presa-jurnalism :
Poza de la BNR e un fake ieftin marca ZF
Mi-a facut placere sa va vizitez, poate am mai invatat cu toti cate ceva
http://soviani.com/2013/01/08/ce-vrajeala-ieftina-vine-din-partea-ziarului-financiar-cica-cea-mai-tare-poza-a-zilei/
Colegu, ma crezi ca stiu si eu numara alea cateva scaune goale si sa imi dau seama ca asa a fost ales cadrul special sa arate ca nu e nimeni? Doar ca am decis sa pun poza pentru ca mi s-a parut ca se pupa bine cu subiectul. Chiar foarte bine. Pai ce, daca puneam ceva mema era mai bine? :))Multumesc pentru vizita. Te mai astept si sper :))
cand spui unui ziarist: „presa e de vina”, sare in sus: ” noi nu facem decat sa informam”
serios? la ultimul „eveniment” au dat niste cadre starnse sa nu s evada cati imbecili huiduiau acolo. parau multi. in fapt erau cca 30 de oligofreni.
dar o lege nu poate sa ii educe pe ziaristi. le lispesc, in primul rand, cei 7 ani de acasa…
pe de alta parte, gaina cu pui vii a nascut alti pui.. de ziarist. la fel de imbecili ca cel care a publicat stirea aia acum multi ani…
nu mai blamati OTV pt ca celalate televiziuni sunt la fel. angajarile nu se fac pe criterii de competenta. si pe gradul de nesimtire sau ura impotriva celuilalt.
Asta spun si eu, boggingul nu e neaparat jurnalism. Dar poate sa fie. Cum spuneam, exista bloguri de informatii (locale sau nationale), exista bloguri documentare, exista bloguri de sport sau profesionale (handmade, etc). Acestea isi gasesc corepondent in presa TV sau cea scrisa. De aceea poate ar fi bine ca pentru a fi recunoscut ca element media sa trebuiasca sa te inscrii (nu-mi place expresia „sa aplici”) la o entitate de genul Federatie, Asociatia Nationala, etc a Presei din Romania, subordonata nu stiu carui minister…Daca dosarul iti e acceptat (pe baza unor criterii bine definite), esti jurnalist si tre’ sa respecti regulile acestei Federatii, asociatii, ce-o fi ea (practic legea presei, votata intr-o Adunare Generala, ca orice statut al unei Federatii. Astfel ea ar fi propusa si amendata in special de jurnalisti interesati de fenomen). Bineinteles ca atunci si doar atunci beneficiezi de avantajele de a fi agent media (acreditari, protectia juridica fata de persoanele fizice, chestii din astea care fac ca media sa fie media si nu doar unii care scriu pe o fituica, chiar dreptul de a fi vandut in chioscurile de distributie a presei. Pentru televiziuni si radio se poate impune prezenta in aceasta federatie pentru a primi o frecventa de emisie, pentru siteuri si bloguri poate insemna un plus de credibilitate fata de cele neafiliate).
Oh… de ce n-avem o lege a presei?! :(
Am scris si eu mai multe despre asta: http://irina.bartolomeu.ro/pledoarie-pentru-o-lege-a-presei/
@Dana: 100% de acord. Si ar trebui sa existe un Cod Etic Social Media pentru credibilitatea celor care produc continut.
@Horia: Jurnalistii au facut, inca de la inceputul secolului, eforturi ca sa-si legitimeze profesia. Astfel s-a nascut mitul Obiectivitatii (printre altele prin semnarea articolelor – stii ca la inceput, jurnalistii nu semnau articolele), prin coagularea unui set de principii etice, deontologice, etc. Aceasta ar fi principala diferenta intre continutul publicat pe un blog si cel publicat pe site-ul unei institutii de presa: pe blog se publica informatie subiectiva, de tip jurnal personal. Pe site-ul publicatiei ar trebui sa se publice informatie „obiectiva”, asumata, care respecta Codul Deontologic, etc… Referitor la cealalta intrebare: nu este jurnalist nici absolventul unei facultati de profil, nici cel care s-a angajat in presa fara studii in domeniu. Absolventul facultatii trebuie sa fie validat de breasla (la noi se intampla prin angajare). Solutia, din punctul meu de vedere (asa cum ai spus si tu) este modelul francez, unde accesul in profesie se face pe baza unei legitimatii (carte de presse) oferita de Asociatia Jurnalistilor Francezi. Adica breasla isi legitimeaza membrii, nu ca la noi, unde aceasta sarcina revine institutiilor de presa. La noi esti jurnalist daca iti da OTV-ul o legitimatie de presa. In Franta esti jurnalist daca iti da o legitimatie de presa Asociatia Jurnalistilor (abia apoi te poti angaja in presa). Reversul este ca Asociatia Jurnalistilor iti poate retrage legitimatia (in cazul in care incalci Codul Deontologic) si atunci cariera ta de jurnalist a luat sfarsit
Horea, la noi a exista Asociaţia Ziariştilor din România. Daca o să caut bine, poate găsesc şi legitimaţia eliberată de AZR. Nu ştiu dacă mai există AZR, dar ştiu că, din ce promiteau la început membrii fondatori (nu ştiu dacă formularea este exactă) nu s-a respectat mai nimic, aşa că n-am mai plătit cotizaţia, după câteva luni.
Mcgogoo are dreptate, angajările în televiziuni, ca şi în mai toate instituţiile din ţara asta, nu se fac pe bază de competenţă profesională.
Pe de altă parte, şi Chinezu are dreptate, trebuie să răspundem la o întrebare simplă: „Ce este presa?”.
Cu nişte ani în urmă, se punea în discuţie ce e pornografia. Nu s-a dat un răspuns clar la întrebarea asta, dar au existat jurnalişti condamnaţi pentru pornografie şi nişte publicaţii au fost desfiinţate! Iac-aşa, fără să ştie nimeni dacă jurnaliştii respectivi au călcat pe bec. Au fost judecaţi pe baza unor legi date pe vremea lui Ceaşcă. Acum astfel de publicaţii apar pe piaţă cu sau fără pătrăţel roşu, fără ca nimeni să fie deranjat.
În acelaşi stadiu a ajuns şi o lege care reglementa prostituţia. Adică în coadă de peşte.
N-am înţeles la ce ar fi bună legea presei, atâta vreme cât alte lucruri conexe nu au fost reglementate şi, la o adică, pot fi judecate după nişte legi revolute.
AZR-ul parca functiona ca un fel de sindicat al lucratorilor din presa … cred ca mai am o legitimatie AZR de prin 1995
Exista un sindicat al jurnalistilor: MEDIASIND
Din umilul meu punct de vedere, toata aceasta discutie este o alta pierdere de timp si de energie atat timp cat cu totii monetizeaza prostia omeneasca (de care avem pentru multi ani de acum in colo). Singura modalitate de a-i determina sa-si respecte profesia este ca noi, cei ce constituim cu voie sau fara de voie, target-ul lor sa ridicam stafeta. Legea banului este singura lege pe care ei o respecta. Legea presei este doar ceva pe care oricum o sunteaza cand vor.
Pingback: Despre inutilitatea unei legi a presei
Pingback: Legea Presei? Mult succes! | printreranduri.eu
@javra: asa e, AZR-ul s-a transformat in UZP si mai exista…Cea mai influenta asociatie a jurnalistilor in acest moment este Asociatia Jurnalistilor din Romania (unde s-au refugiat toti jurnalistii plecati dupa scindarea CRP), pentru ca s-a aliat cu CJI si Agentia de Monitorizare a Presei. Mai este APEL (asociatia patronilor si editorilor de presa locala) pentru ziaristii din provincie…Din pacate „puterea” lor este limitata. Cum spuneam mai devreme, AJR impreuna cu CRP au facut un fel de „tribunal” si i-au judecat pe Bogdan Chirieac si Sorin Rosca Stanescu pentru santaj si abuz de putere. Decizia a fost sa li se retraga dreptul e a fi numiti jurnalisti. Si? Nu s-a intamplat nimic. Bogdan Chirieac e platit in continuare de televiziuni, SRR a intrat in politici…Ideal ar fi sa existe o singura asociatie puternica, a jurnalistilor, care sa reglementeze accesul in profesie, pe baza legitimatiei de presa…Se va intampla asta?
nu ca un dex, ca toată enciclopedia larousse de-ar fi legea asta! dar câtă vreme presa este aservită unor interese, nici interesee nu doresc un cadru legal.
Pingback: Avem nevoie nu de o lege a presei, ci de un protest in masa! | M A N A F U *
Pingback: O ştire este atunci când...
Pingback: Legea lui Butoff | Sorin Tudor
In Romania orice lege ajunge mai devreme sau mai tarziu sa fie incalcata si oricat de bine structurata ar fi sau ma rog s-ar crede ca e, tot vor exista omuleti care in pura lor creativitate sa gaseasca o bresa si sa-si faca de cap. Cat despre jurnalistul de azi, unii sunt oameni buni dar care ajung sa fie stricati de trusturile media in care lucreaza. La urma urmei, daca nu scrii subiecte scandaloase vei muri anonim. Cred ca asta ii intarate pe unii sa faca ce fac. Poate gresesc, poate nu insa eu am dat „delete” multor ziaristi, reporteri si ziare…
Am comentat si la Vlad si cam acelasi lucru cred ca trebuie spus si aici – nu avem nevoie de o lege a presei, ci doar de legi care se respecta – doar ca e mult mai greu.
As mai puncta o chestiune suplimentare – personal as recomanda sustinerea unei nou legi doar dupa o analiza atenta si competenta pe subiectul respectiv (sa vezi ce mai exista si cum se aplica), pentru ca d-aia suntem intr-o superincarcare legislativa.
Bogdan
„NU avem nevoie de o lege a presei.
Avem nevoie (in general) de legi care se respecta. Nu de mai multe legi (deja exista o inflatie legislativa ce depaseste orice limita si pentru profesionistii din domeniu).
Toate aspectele din ultima saptamina care probabil te-au enervat sunt pedepsibile cel putin dpdv al noului Cod Civil. Trebuie indeplinite 2 conditii:
– cei care au dreptul sa ii dea in judecata sa il foloeasca
– justitia sa isi faca treaba.
Da, stiu, este infinit mai greu sa ceri aplicarea unor legi decit o noua lege….”
Pingback: Legea presei în România? Imposibil, nu ne lasă UE şi CEDO
Pingback: Avem nevoie de legea presei?
Pingback: Recomandarile saptamanii din blogosfera | M A N A F U *
Pingback: Jurnalism sau ...nu?