Întâi trebuie să vă spun despre Mediaş. Din nou. Despre cât de tare îmi place acest oraş, care a explodat de la „unul dintre alte atâtea oraşe” din mintea mea la unul din cele mai dragi. Sigur că oraşul în sine este frumos, dar ceea ce mă face să vreau să mă reîntorc la Mediaş sunt oamenii. Căci nu ştiu cum a tunat şi i-a adunat acolo, dar sunt nişte tovarăşi de mare angajament prin zonă :))

Să să spun despre Cristina şi despre Cristi Pustai? Doi oameni care te  întâmpină, de fiecare dată, cu un zâmbet cald şi cu o îmbrăţişare prietenească de aia adevărată şi îţi transmit acel sentiment de „bine aţi venit, măi dragilor” :) Şi care şi de data asta au fost într-un mare fel :)

Să vă spun despre Feri Teglaş, omul nostru de bază din Mediaş, pe care ne bazăm poate mai mult decât ar vrea el să o facem? :)) Dar no, ce să zicem, dacă combate corespunzător şi la marele fix, aşa îi trebuie :D

Să vă spun despre Mircea Hodârnău, acest om-ziar al Mediaşului, cu o putere de muncă formidabilă? Şi care pune umărul să ajute ori de câte ori este nevoie? :)

Să vă spun despre toţi cei cu care ne intersectăm pe acolo de fiecare dată când ajungem în zonă şi care sunt nişte oameni care îţi dau energie şi optimism? :)

Da, îmi place la Mediaş! Şi o să mai ajung acolo, categoric :)

No bun, după această declaraţie de dragoste 2.0 la adresa oraşului şi a oamenilor de acolo, haideţi să vă povestesc şi despre ce am făcut când am fost acolo, alături o mare parte din tovarăşii din DreamTeamRO, săptămâna trecută. Din start trebuie spus că vinovatul pentru venirea noastră a fost Cristi Pustai, cel care a ţinut morţiş să fim prezenţi la tăiatul porcului (aşa, generic vorbind, ca să avem motiv să avem motiv :D). Numai că marele amator de folk din el a denumit această ispravă Festivalul „Porc bun”, prima ediţie :)) Asta, aşa, ca să înţelegeţi cam care este feng shuiul când ne adunăm pe acolo :D

Festivalul a debutat în mare forţă cu vin fiert şi cu vin fiert, momente urmate de o porţie zdravănă şi preventivă de vin fiert, desigur :D Interpreţii la pahare şi-au disputat premiile la secţiunea „i” şi la secţiunea „Mai bagă scorţişoară, măh, că nu dai dintr-a tău„, iar recitalurile au fost impresionante prin calitatea lor spumantă şi tăria de caracter dovedită :D Premiul a fost pe măsură: o tochitură de mare angajament, servită doar pentru a mai avea un motiv să reînceapă recitalurile la pahar :))

Directorul Festivalului „Porc bun”, nimeni altul decât, fireşte, Cristi Pustai, a fost intervievat la faţa locului de reporterul de investigaţie neinvestigativă şi mai mult contemplativ, Make. Iar eu am jucat rolul fotoreporterului cu poza de mai jos :)) Cică filmarea se procesează şi vine un pic mai târziu :D

Hai să vă mai dau câteva poze făcute de Dan Ilcus, cel care ne tot ameninţă, an de an, că îşi face blog :D

[nggallery id=55]

Seara, Festivalul a fost completat de două momente artistice, în care am asistat la lansarea albumului lui Make (prima lansare oficială, cum ar veni, deci a avut şi, recunosc, am avut oareşce emoţii…) şi a cărţii de poezii a lui Sorin Poclitaru, din care am savurat câteva, în lectura autorului. Cu o participare full-house, ca să zic aşa şi cu o artmosferă de mare eveniment :)

Trebuie spus că în preziua Festivalului, am jucat şi un meci de fotbal. În care am avut o contribuţie esenţială pe parte de motivare a echipei noastre  – care a şi câştigat, de altfel – căci de pe la jumătatea meciului am intrat în poartă, moment în care am îngheat tabela de marcaj în dreptul nostru şi am avut o revenire formidabilă de la 4-1 pentru adversari la 11-4 pentru noi. Una din explicaţii este că i-am terminat psihic pe atacanţii adverşi cu îndemnurile „măh, să nu trageţi tare la poartă, că mă inervez rău”, dar şi faptul că apărătorii mei intrau mai cu sârg la adversar să îl blocheze numai să nu mă mai audă pe mine jelindu-mă :)) Menţionez că am fost mai guraliv decât căpitanul nostru de echipă, Make, ceea ce este o mare, mare relizare :)) Şi mai spun că golgeterul meciului a fost nimeni altul decât Vlad Dulea, care a fost şi luat la ochi de Cristi Pustai. Nu pentru Gaz Metan, staţi liniştiţi, ci pentru că aşa e simpatic Cristi :)) De menţionat şi tulburătoarea prestaţie a lui Nicu, cel care aproape a mişcat pe teren tot meciul =))

Aş vrea să îi salut şi pe folkiştii prezenţi la Festival, care constituie o gaşcă tare şuie, dar egal de simpatică :)) Deci, îi salut pe Vasile Mardare, Adi Bezna (am aflat că s-a născut în Baia Mare, deci primeşte puncte suplimentare :D), Florin Thomits si fetele lui Patricia (la vreo 8 sau 9 ani o voce splendida) si Paula. Cu mulţumiri pentru atmosferă :)

Şi vă mai spun doar ca să vă fac în ciudă că am stat la Hotelul Binder Bubi, cu piscină, SPA şi alea, alea, adică ne-am respectat pentru că am avut unde şi am avut cu ce :D

Cam asta a fost. Şi a fost fain. Acum Cristi Pustai are o grea sarcină pe umeri: aceea de a organiza viitoarea ediţie a Festivalului „Porc bun” la parametrii tehnico-tactici mult peste ce am văzut zilele trecute. Şi dacă s-ar putea să facă să fie bine şi să nu lase să treacă un an între ediţii ar fi excelent :))