Mai ţineţi mintea povestea Sandrei care şi-a găsit un job pentru că a gândit 2.0 şi pentru că şi-a făcut un CV pe acelaşi sistem? Bravo, aşa şi trebuie, să o ţineţi minte şi să înţelegeţi ce este de înţeles. Şi de apreciat, desigur, aşa cum fac eu. După ce am scris acel text, am văzut multă lume că a admis că blogul a fost o parte importantă în ceea ce priveşte brandul personal, care a contat atunci când ori au prins un job ori au prins anumite colaborări fructuoase, ca să le zic aşa. Bloodie, din Timişoara, a fost una dintre aceste persoane. Am rugat-o frumos să îmi scrie câteva rânduri pe tema asta. Ceea ce a făcut. Iar eu îi mulţumesc frumos şi vă invit să pricepeţi ce este de priceput din ce ne zice ea :) Cu rugămintea că dacă şi voi aveţi astfel de poveşti, cu blogul care v-a ajutat în acest sens, să îmi daţi pe mail povestea voastră pe cristi.china at gmail.com. Şi dacă totul e în regulă cu ce ziceţi voi acolo, o să apară pe blog acilea, ca un fel de continuare a serialului, dacă vreţi.
––––
Nu mai este mult și împlinesc 6 luni de muncă în online. Și da, pot spune că am actualul job datorită blogului. Povestea nu este atât de romantică cum probabil o vedeți voi. Nu s-a întâmplat să scriu foarte frumos, cineva să mă remarce și să-mi ofere șansa vieții. Mai rar se întâmplă așa în viața reală.
Am început să scriu pe blog în 2007. Am scris timp de două luni niște porcării naționaliste. Am șters blogul. Peste vreo câteva luni am descoperit blogul Tomatei cu Scufiță și am înțeles conceptul de blog personal. Gata, îmi fac și eu! Și mi-am făcut. Și i-a mers bine. Și când îi mergea lui mai bine, l-am lăsat în paragină. Am revenit la eterna pasiune pentru scris abia anul acesta, în ianuarie.
În 2008 am cunoscut blogosfera locală, la bere și, cu toate că eu am abandonat scrisul, am rămas destul de apropiată de oamenii din spatele ecranelor. Vă povestesc asta pentru a vă explica de ce cred eu că este foarte important networking-ul.
Și-acum despre job și din nou despre Tomata. Andreea lucrează de ceva vreme în online, ca SEO Copywriter. Când a avut nevoie de un coleg, am ridicat mâna și iaca sunt 6 luni de când lucrăm împreună. A fost mult mai ușor să intru în domeniu având persoane cu experiență în jurul meu. Nu aveam nervii destul de tari pentru a trimite sute de CV-uri la agenții și kilometrice scrisori de intenție în care să le explic faptul că n-am experiență deloc, dar sunt foarte dispusă să învăț.
În concluzie, ca blogger activ câștigi două lucruri foarte importante: contacte și informație rapidă. Depinde de tine cum le valorifici.
21 thoughts on “Cum te ajută blogul la obţinerea unui job (part 2)”
Bv..Unii oameni au nevoie de mai multe proiecte pt a reusi pana la urma…
Stiu si eu cativa bloggari care au un job datorita blogului! chiar si eu, dar momentan e doar part-time :)
Cu multa munca si perseverenta sunt sanse de reusite!
Pai si imi scrii si mie un mic text pe tema asta? Adica despre cum ai prins un job, chiar si part time, datorita blogului. Te bagi? :)
Foarte adevarat ca-ti poti face contacte si ai acces la informatie „proaspata”, insa cred ca daca faci blogging-ul cum trebuie poate deveni el insusi un job.
Categoric ca bloggingul bine facut poate deveni job. Doar ca iti trebuie multa rabdare si multa investitie in blog inainte de a culege roadele. Dar ce dulci sunt dupa ce le culegi… :))
Frumoasa incurajare pentru novici… multumim!
Felicitari bloggerilor care reusesc asta!
Interesante povesti de viata … mai astept si altele.
Cand ai blog ai marele avantaj ca lumea poate afla ceva despre tine dand click pe un link. De fiecare data cand ma uit in analytics cea mai cautata pagina a mea este cea in care ma descriu. Cred ca foarte multi dintre noi ar trebuie sa priveasca pagina respectiva ca o scrisoare de intentie. Pe principul: „nu se stie niciodata”.
Ai mare dreptate cu pagina Desprea care ar trebui sa functioneze ca un CV, mare dreptate.
Ca mare amator debutant tânăr wannabe de blogăreală, stau, citesc, chibiţez şi bag la cap:
„În 2008 am cunoscut blogosfera locală, la bere„
„A fost mult mai ușor să intru în domeniu având persoane cu experiență în jurul meu.„
Ahaaaaa…
Ma ierti, eu sunt mai batraior, asa ca nu m-am prins ce ai vrut sa spui. Stii cum e, de la o anumita varsta trebuie sa explici ce si cum, ca atfel lumea intelege altceva, ca doar te bagi in seama, gen…
Scuze pentru acest răspuns întârziat.
Ce am vrut să zic? Păi ceea ce se vede: m-au frapat acele două fraze. Ori glumeşte, ceea ce este interesant, ori spune adevărul, ceea ce este şi mai interesant.
Părerea mea.
Pe la sfaritul lui 2007 blogosfera timisoreana a inceput sa se intalneasca in „offline”. Le numim blogmeeturi si imediat il aniversam pe cel de-al 50-lea. Aproape luna de luna, ne vedem in cate o cafenea ori intr-un pub. Deci da, am cunoscut bloggerii timisoreni la bere. Preferi sa spun ca i-am cunoscut la cafea? Tot aia e…
Dragă „bloodie„
(tare nickname-ul, dacă eram angajator cădeam pe spate)
Cafea, bere sau ţuică de prună, tot aia. Oricare dintre aceste lichide îmi amintesc de vorba lu` bunicu`:
– Ce să-i faci, nepoate, unii ARE, alţii N-ARE.
– Ce anume, tataie?
– Noroc în viaţă, băi nepoate.
Da, in perioada asta nu reusesti sa te angajezi decat daca ai noroc. :) Nu trebuie sa ai un IQ supraunitar, nu trebuie sa ai niste veleitati, nu trebuie sa tragi dupa tine cu niciun fel de bagaj de cunostinte. Nu. Trebuie sa ai doar noroc. Ce sa mai zic de locurile de munca unde se cer anumite calificari? Nuuu, totul tine de noroc. Asta vrei sa cred?
How about… No :)
Dragă bloodie
Am să te rog să-ţi cauţi un corector. Pe bune.
Se mai greşeşte o expresie într-un comentariu, se mai mănâncă o literă, mai apare câte o greşeală de acord. Plus noile reguli, cu abundenţa asta de virgule, că o să ajungem să despărţim subiectul de predicat în mod obligatoriu!!!
(Uite, acum observ că am şi eu una la comentariul de mai sus).
Da, dar tu te ocupi de social media şi SEO, după câte observ. Pe blogul tău observ, laolaltă cu alte chestii.
De regulă eu îmi bag şurubelniţele prin diverse echipamente neascultătoare, de blog mă ocup ca amator.
Să nu te superi deci dacă rămân la impresia că, în cazul tău, norocul a jucat un rol foarte important.
Nu am de ce sa ma supar. Este parerea ta. Consider ca este una eronata? Cu siguranta. Iti dau un singur exemplu: nu stiu de unde ai dedus ca ma ocup de social media. Aici, trebuie sa recunosc, nu cunosc suficient, abia ma descurc sa imi administrez contul personal de Facebook :)
Nu vreau sa te superi nici tu, dar nici pe mine nu ma intereseaza in mod deosebit ce parere au cititorii chinezului despre activitatea mea profesionala. Ma intereseaza ce parere au colaboratorii, angajatorii, clientii etc. Asa e si normal, nu?
Doar am impartasit o experienta. Am si spus intr-un comentariu la un alt articol ca jobul meu este obtinut INDIRECT datorita blogului.
O fi noroc. Noroc ca nu m-a facut mama mai „blonda” :)
Nu stiu,dar povestea pare trasa de par,cum ca a scris de sase luni pe blog si si-a gasit acestui fapt un job.Cind defapt in detailare recunoaste ca scria pe blog de prin 2007 a mai facut pauza si iar a scris si a.s m.d.Si in momentul cind a prins jubul recunoaste ca a avut noroc,cu o cunostiinta care lucra la SEO copyrither si i-a propus jobul.Doar pentru simplul fapt ca scri pe blog nu vei prinde un job daca nu ai cunostiimte si relatii.Nu vine nimeni la tine care nu te cunoaste,sa spuna,vai draga scrii pe blog?De miine te angajez eu ca scri pe blog,astea sunt povesti.
Imi pare rau ca vezi lucrurile asa. Pentru ca nu sunt povesti, chiar asa se intampla. Faptul ca nu ti se intampla tie nu inseamna ca poti sa vorbesti cu atata usurinta despre altii si sa ii acuzi ca sunt povesti de ce zic ei. Parerea mea, desigur.
Am avut 2-3 bloguri in 2008 si in 2009. Apoi pauza pana in ianuarie 2012. Nu e vorba de recunoscut nimic :) Pur si simplu am enumerat o serie de fapte concrete si de conjuncturi care m-au adus unde sunt in ziua de azi.
Si nu mi-a propus nimeni jobul. Nu am avut nicio relatie. Am avut informatia, am aplicat si am dat un interviu.