Am vreo 6 luni de când nu mai fumez deloc. Acum vreo 2 ani am zis că mă las de tot, numai că am întâmpinat o problemă neaşteptată: nu puteam să îmi beau cafeaua de dimineaţă fără să simt şi ţigara (eh, vechile obiceiuri mor greu…). Aşa că am făcut un compromis provizoriu, adică băgam 2 ţigări slabe (de cele mai multe ori Kent 1) la o cafea. Ştiam că e ceva doar pentru o perioadă, căci mă pregăteam psihic pentru renunţarea la cafea, nu la fumat, dacă vă puteţi imagina :)) E drept că faza asta provizorie a durat cam 1 an, dar toţi cei care fumează ştiu că o ţigară Kent 1 e mai slabă decât dacă fumezi pasiv într-un bar (bine, cei care fumează cu adevărat spun că astea nici nu sunt ţigări). La fel cum cei care nu (mai) fumează ştiu că, totuşi, şi astea sunt ţigări :)
Bun, deci am renunţat la cafea, deci şi la cele două ţigări slabe/ceaşcă. Şi nu mi-e dor de ele deloc. Căci, după cum vă puneam, mai greu a fost să renunţ la cafea, nu la ţigările la care oricum renunţasem cu ceva vreme în urmă, dar al căror gust îmi era necesar la cafea (da, ştiu, sunt o fiinţă tare ciudată şi de o complexitate intrinsecă :D). Am trecut pe ceaiuri şi să ştiţi că e o decizie chiar inspirată, căci tare interesantă lume mai este şi asta a ceaiurilor, cu jdemii de arome şi stiluri de a-l prepara şi a-l bea, chiar interesant. Adică poţi liniştit să îţi faci un tabiet din aşa ceva :D
Zilele trecute am tras o ţigară la mişto să văd cum mă simt. Exact cum mă aşteptam: nici nu mi-a plăcut, nici nu mi-a displăcut, adică un fel de apă sfiinţită întrupată în fum. Dar gustul care mi-a rămas în gură după aia a fost oribil. ORIBIL! Am mâncat juma de pachet de gumă şi am băut vreo 14 ceaiuri cu multă lămâie până să mi-l scot din papile :)) Când eşti fumător nu îţi dai seama ce gust mizerabil au porcăriile pe care le bagi în tine. Cum nici eu nu îmi dădeam seama, drept pentru care am prestat corespunzător ceva ani buni. Dar acum nu vreau să reiau experienţe, căci mi se face scârbă. Ca să vezi ce înseamnă punerea în perspectivă…
Apropo de vremurile când trăgea vânjos dintr-un capăt ca să nu se stingă celălalt, mă enerva campania aia cu pozele de pe pachetele de ţigări care – chipurile – aveau rolul să te înspăimânte şi să te laşi de fumat. Da, sigur, exact asta se întâmpla, îhî. Sunt enervante, cel puţin pentru mine, campaniile negative în orice lucru şi, zic specialiştii, în afară de a-i da celui care a iniţiat o astfel de campanie falsa impresie că „mă, io mi-am făcut treaba, dacă voi sunteţi proşti şi nu înţelegeţi e treaba voastră” nu prea au rezultate. Mie îmi place iniţiativele pozitive. Cum este cea despre care vă spun mai jos.
ExSmoker.eu este o platformă care încurajează renunţarea la fumat. Dar nu o face cu poze cu morţi pe targă la morgă, ci altfel. Mult mai cu cap şi – din câte mi-au spus cei de acolo – cu rezultate excelente. Aveţi şi aplicaţii pentru mobile, aşa că io zic că nu strică să le descărcaţi să le aveţi pe telefon, just in case. Practic sunt un fel de lecţii în care eşti asistat de un coach 2.0 şi care în final o să te determine să te laşi de fumat. Şi să nu reapuci, pe cât posibil, desigur :))
Enjoy, ca sa zic aşa :D
18 thoughts on “Despre renunţarea la fumat, aşa cum mi s-a întâmplat mie”
interesant lucru am sa intru sa citesc despre ce e vorba in campania asta de care spui. La mine a fost invers mai repede m-am lasat de tigari decat de cafea , puteam sa imi beau cafeaua pe vrema cand nu fumam fara nici o pofta pe tigara la fel si fac si acum uneori imi beau cafeau si tigara o aprind apoi. Am stat si eu eu cateva luni bune fara tigari si a fost superb sincer nu stiu de ce m-am reapucat dar stiu ca as vrea din nou sa renunt la ele .
Apoi aia e nasol cu tigarile. Ca nu stii nici de le fumezi si nici de ce te reapuci :)) Totul tine de bibilica, sa stii, iar acolo nici unul din noi nu prea suntem normali, asa ca nu trebe nimeni sa ridice piatra :)
Nu zice hop pana nu sari parleazul :) Sase luni nu e prea mult pentru un viciu ca fumatul. Stii ca te omoara cu zile dar tot nu-l poti lasa. E foarte relevant in acest sens filmuletul de mai jos, o campanie anti fumat din Japonia:
http://taraboste.blogspot.ro/2012/08/esti-fumator-de-ce-fumezi.html
E drept ca, vorba anglezului in ambasada, never say never. Dar am impresia ca la mine este vorba cu adevarat de never :))
Aham, acum inteleg de ce-ai remarcat atunci la Craiova ca din 15 bloggeri doar unul fuma :) Eu care n-am fumat niciodata n-am fost atent la aspectul asta. Dar la pizza am stat cat mai departe de fumuri.
Ai grija la ce zice Taraboste, ca inca n-ai scapat de imaginea ta cu tine fumand. Dar combati bine, daca spui ca nu-ti mai place deloc gustul. Spor!
Am inceput sa ma uit care e procentul de fumatori cand suntem mai multi la o bere. Si am vazut ca e in sadere masiva. Bine, la Craiobva a fost mult prea tare ca doar unul sa fumeze.
Mah, Dragos, te simti, mah? =))
Ehehe… Dacă aveam cu cîteva decenii mai puţin, sigur renunţam la cafea şi ţigări. Dar, pentru că mi-a rămas doar acest viciu, cum crezi că pot renunţa ? :))
Good point :) Oricum, ce zic eu nu e sa fiu un cavaler infocat al nefumatului, ci spun doar ca io am fost un prostalau ca am fumat atat. Si ca o sa fiu un prostalau si mai mare daca o sa ma reapuc vreodata :))
In rest, fiecare cum crede ca e mai bine pentru fiecare :)
Am 2 luni de când m-am lăsat. Renunţarea este definitivă
O experienta interesanta si valabila este sa te lasi de fumat dintr-o data, din senin, cu patima, definitiv.
Cum vine asta cu renuntatul cu patima, bre? :)) Detaliaza un pic pentru ca suna foarte bine :)
M-am lasat de fumat brusc si dintr-odata si asta dupa vreo 40 de ani de tutungit.
Poate ca trebuie sa scriu despre ‘chestia” asta ca sa nu se mai creada ca nu te poti lasa brusc de fumat.
Daca acest program pe care il promovezi ar fi unul intr-adevar util si nu ar fi decat o noua modalitate prin care autoritatile de la noi sa mai traga niste bani de la UE, te-as crede pe cuvant…insa, din experienta mea cu fumatorii din Romania iti pot spune ca acest program este inutil si nici nu are cum sa nu fie, din moment ce foloseste metode care au un procent foarte mic de reusita.
Sa ma crezi pe cuvant ca ce? Ca zic ca imi place campania pentru ca e pe partea negativa? Sau ca eu m-am lasat de fumat? Caci, daca este asa, in ambele cazuri a folosi expresia „te cred pe cuvant” este exact cum ai trage un fum de tigara electronica in pleur, adica fix degeaba. Cat despre inutilitatea programului, te-as ruga sa vii cu niste statistici sau ceva. Caci altfel se cheama ca vorbim discutii si e pacat.
Salutare. Eu am fost bolnava, 2 săptămâni de spitalizare pt ca vomitam, eram încordată (crispată) toata carnea pe mine ma durea, nu am mâncat timp de 3 săptămâni NIMIC sa bag în gura, vomitam tot. Noroc de perfuzii altfel nu scriam acum aici. Cauza? Dupa N analize, teste, examene etc au ajuns la concluzia ca e de ordin psihologic si ca totul e pe fond nervos. Plm. Oricum stiu sigur ca am trecut si printr-un episod de sevraj, ca la un moment dat eram atat de agitata ca imi miscam picioarele in pat ca ștergătoarele de parbriz.
IRM la cap a iesit intact, deci doage sărite nu am. Sormea a profitat de starea mea de rau (nu suportam nici aroma de cafea, tigara, parfum, nici mirosul de mancare NIMIC) si mi-a aruncat țigările si tot ce tinea de fumat si a facut mare panarama si in mod direct dar non verbal „mi-a interzis” sa mai fumez. Nu vroia sa auda ca eu as vrea sa fumez din nou dupa ce imi voi reveni la normal. Trecuse deja 3 săptămâni de cand nu mai fumasem si nici nu simteam nevoia de a fuma dar eram atacata de ai mei (familia mea care nu stie ce înseamnă sa tragi dintr-o tigara). Deja ma simteam rau, slabita, ametita, dupa 3 săptămâni de vomitat non stop pierdusem 5 kg, eram aproape schelet. Nu am vrut sa mai fumez si cred ca a fost mai mult o decizie luata la nervi. Eram supărata pe sora mea ca mi-a aruncat țigările, ai mei ma fu7eau psihic zi de zi sa ma las de fumat, si pt mine „vomitatul” mi-a fost de folos pt ca nu suportam fumul de tigara, greața si voma m-au „îngălbenit”. Acum, dupa 1 luna si 2 săptămâni am acelasi gand : NU MAI VREAU SA MAI FUMEZ. Pt mine, pt ambitia mea si pt faptul ca sormea mi-a aruncat tigarile la gunoi. Bafta !
Si eu vreau sa ma las dar imi este f greu!
Iaca asa! cum e maaa,sa ai 12 ani si sa-ti cumpere tactooo tigari Carpati,un pachet la zi?Asta ca sa nu gug de acasa,la fumat. Daca stateam in jurul casei,faceam treaba.Multa…Si duhaneam vartos.Anii au trecut,acum am 46 de ani,am incercat toate marcile de tigari,si nu le-am lasat deloc.Am avut accident cu motocicleta de viteza si cand am putut sa urlu,am urlat ca vreau tigara. Ca in filmele cu tampiti,ma scoteau la geam in capul holului si fumam doua bucati,dupa care intram asa,intr-o stare de semilesin.Dupa asta a urmat prabusirea cu un avion de agrement,pilotat de mine,fix in pista mea. Avion tandari,eu ciufulit la max,dar cand am putut urla,am urlat dupa tigara. Cam 2 pachete jumate,trei pe zi.Asa fuma Marcelino.Intr-o zi am botezat un copil la biserica,si popa o lungea nejustificat de mult cu aleluia lui,incat ma aplec si-i soptesc ” mosule,ori o scurtezi acuma si iesim la fumat,ori o aprind aici”.Ma rog,nu ma vedeam existand fara tigara,consideram viata o inutilitate daca nu fumez.Dimineata,6-7 festile,la cafea.Nu ma jucam cu una -doua ca astea erau asa pana gaseam baia pe intuneric.La volan,de fiecare data ii injuram pe cei care au facut masina,ca nu au pus un strachinoi mare de scrumiera,ci una mica pentru fumatorii amatori de un pachet la zi.Eu eram la profesionisti,cu trei pachete.La zbor,imi luam la mine o jumatate de sticla de apa cu gura larga de 500ml,unde scrumam si zvarleam chistocul .Intr-o zi,dupa decolare,cand am vrut sa-mi aprind tigara,a sarit piatra de la bricheta… Dezastru! panica! parca murise mama. Mai rau…Vad un izlaz comunal cu niste vaci la păascut,vad si doi baietani cu ele si mai vad la marginea izlazului un firicel de fum de la o movila de gunoaie.Incept protocolul si procedurile de aterizare,o fac si cer un foc de la baietii care ramasese muti. Din patru fumuri,a fost gata prima. Apoi alta,si alta si il conving pe om sa-mi vanda bricheta. Fac targul si decolez fericit spre casa.Va scriu astea ca sa va dati seama in ce hal am putut sa fiu sclavul acestui viciu blestemat.Intr-o zi,vine pe la mine un amic,fumator si el care ma intreaba ranjind ” mai fumezi”? zic,normal,ca nu-s in ghips ca sa nu o pot duce la gura. El zice” m-am lasat de trei saptamani”. Primul meu gand,a fost sa elaborez un plan ca sa-l ucid,dar sa nu fiu prins…Glumesc,evident. Cert este ca dupa intalnirea cu el am zis ” NICI EU NU MAI FUMZ”. Si am aruncat ultimul pachet abia desfacut,peste un gard,in gradina unui vecin.La trei ore dupa acest gest,nu puteam sa cred ca eu nu am mai fumat de atata timp. Apoi s-a facut seara.Si dimineata. Si seara iar.Ideea este ca la trei zile dupa ce ma lasasem de fumat,eram un om liber. Imi disparuse si gustul,si dorinta. Asadar,nu nicotina ne tine incorsetati in acest blestem,ci gestul de a fuma.Teama ca fara tigara,eu ca individ,nu o sa mai fiu ce am fost. Gresit! Tu,ca individ,o sa fii mai puternic si mai sanatos.Cand vrei sa-ti aprinzi tigara,priveste acel tablou cu tine,neputincios,legat de acest blestem,si spune-ti ca esti mai puternic decat ar fi crezut cineva.Cu fiecare renuntare la tigara,ii mai dai o lovitura teribila acelui monstru,numit viciu . Si fiecare lovitura a ta o sa fie mai puternica decat precedenta si mai teribila pentru acel monstru. Am fost un BOU ca am fumat 35 de ani ! E mai usor sa te lasi decat ai crede tu. Un fumator,se lasa de fumat,de fiecare data dupa ce isi stinge tigara.Ia nu o mai aprinde,si sa vezi ca te-ai lasat!
Bravo Marcellino, așa-i. Te poți lăsa relativ ușor și nu-s texte. Te scutura oleacă. Da-ți trece. Aproape 30 de fumat și doua luni de nefumător.