Foarte multă lume mă întreabă pe mail sau, când au curajul, trăgându-mă de mâneca pe la diferite evenimente ce trebuie să bifeze pe lista aia obligatorie atunci când vor să lanseze un proiect online. Şi dacă tot mă întreabă lumea (lucru pentru care vă mulţumesc mult, stimabililor), am zis ia să prestez eu la o postare în care să scriu care cred eu că sunt cei cinci paşi de bază pe care trebuie să îi faci atunci când feng shuiul îţi dă ghes să te arunci să faci un proiect online. Cu menţiunea că le zic aşa cum le-am trăit eu, nu citez din nu ştiu ce cărţi. Cel mai probabil, însă, se potrivesc cu ce zic mulţi autori de răsunet prin ceva scrieri pentru că 1. nu am inventat eu apa caldă şi 2. sunt foarte bun de mă potrivesc cu ce zic ei :D
Pasul 1 – Uită-te în oglindă şi vezi dacă eşti dispus să sacrifici ceva. Acest „ceva” depinde de la om la om. Dar de sacrificat categoric sacrifici. Fie că este timp pentru tine, pentru familie, pentru un hobby, pentru job, fiecare cum simte şi cum şi-a aranjat el viaţa ca să îi fie bine. La asta la poţi adăuga liniştit nişte – cum să le zic eu… – sacrificii de oportunitate, adică, ca sa dau doar un exemplu, nervii pe care (sigur o să se întâmple, rest asure) o să ţi-i facă proiectul şi cu care nervi te duci acasă, la întâlnire, la meci, oriunde şi care pot să îţi afecteze viaţa socială. Mai pe şleau, dacă te duci la bere cu băieţii şi eşti cu capsa pusă că ţi-a căzit serverul, după câteva faze de astea nu o să mai fii chemat la bere, capisci?
Pasul 2 – Uită-te în oglindă şi strigă din tot coraconul „Daaaaaaaa, vreau să fac astaaaaaaaa!”. După ce ai decis că eşti dispus să sacrifici „ceva”-ul de la pasul 1, nu pleca din faţa oglinzii. Pentru că acum trebuie să te convingi că vrei cu adevărat să faci asta. Să intri în acel mindset care îţi spune, în fiecare minut, în fiecare zi că tu trebuie să faci asta, eşti pregătit să faci asta, vrei să faci asta. E foarte important să începi montat pe sistemul de dărâmâm munţii pentru că entuziasmul suferă o devastatoare cădere în groapa dezolării undeva pe la 3 luni de când ai început proiectul. De aceea, ca ultimă variantă de lucru, trebuie să te bazezi foarte mult pe inerţia entuziasmului iniţial. Fără asta, mai bine nu te apuca, o să pierzi timpul şi o să suferi o decepţie din care ţi-e foarte greu să îţi revii.
Pasul 3 – Află răspunsul la întrebarea „Cu ce mă ajută pe mine dacă fac asta?”. Ar fi excepţional (ca să o zic aşa mai pe îndelete…) ca tu să obţii ceva din proiectul pe care vrei să îl lansezi. Pentru că altfel o să te dezumfli atât de repede, mai repede decât pofta unei foci de a mânca un peşte de plastic de ăla de decor. Pentru că ceea ce vrei tu să faci – indiferent dacă o recunoşti sau o bagi pe aia cu „o fac de plăcere, măi dragă” – este un business. Mai mic sau mai mare, depinde de fiecare, dar tot business este. Şi dacă nu ai măcar o proiecţie mentală cu benficiile pe care te aştepţi să ţi le aducă proiectul, e bai mare, nu o să ajungi departe. Hai să îţi spun altfel: după ce trece entuziasmul iniţial (asupra căruia ţi-am atras atenţia când am vorbit despre pasul 2), să ştii că unul din motoarele care te pot duce mai departe este exact gândul că tu vei obţine (nu ştii când cu exactitate, dar ai nişte previziuni) nişte beneficii din ce faci. Nu trebuie să fie neapărat materiale, pot fi şi beneficii în ceea ce priveşte brandul personal, de networking, tu alegi. Doar să fie beneficii. Fără ele e mai greu, indiferent de cât de Greuceanu te crezi tu la începutul proiectului.
Pasul 4 – Afla răspunsul la întrebarea „Cu ce îi ajută pe alţii să fac asta?”. Odată stabilit că vei obţine nişte beneficii personale, uită-te un pic la lumea din jur. Pentru că – hai să ţi-o spun direct – degeaba faci tu cel mai minunat proiect din galaxie dacă nu îl vinzi (căci vorbim de o vânzare permanentă, să fim bine înţeleşi) către ceilalţi, către cei din jurul tău, care sunt, practic, singurii tăi cumpărători. Moment în care îţi pui absolut fireasca şi teribil de obligatorie întrebare: de ce ar cumpăra ei ce am eu să le vând? Da, ştiu, nu te încrunta, e foarte greu de răspuns. Dar, pe de altă parte, dacă era uşor, o făcea toată lumea. Ca să nu mai spun că aici se face diferenţa între cei ce vor reuşi şi cei ce vor abandona, la chestii de astea care întâi te fac să te încrunţi, iar apoi, după ce ai găsit soluţia, să ridici sprânceana a bucurie şi să găseşti resurse să mergi mai departe. Cert este că fără ei, fără ceilalţi, proiectul tău nu valorează nici măcar a mia parte din cât credeai tu că valorează.
Pasul 5 – Nu te mai gândi minimum 3 zile la proiect. E foarte greu să faci asta, ştiu. Dar, crede-mă, este extrem de important să îţi găseşti resursele şi să îţi ordoni (tu eşti generalul minţii tale şi preşedintele sufletului tău!) să nu te mai gândeşti la asta. Fă altceva, ocupă-ţi mintea cu te miri ce, doar nu te mai gândi la proiectul care te entuziasmează. Iar după cele minimum 3 zile de abstinenţă (iertaţi-mi cuvântul, nu am găsit altul…) reia paşii 1 – 4. Şi vezi dacă ţi se pare în continuare ok. Pentru că, vezi tu, imaginaţia este un tool omenesc formidabil, care modifică percepţiile şi care realizează nişte proiecţii mentale teribile, care rup în două realitatea, de cele mai multe ori. Şi cum tu eşti atât de entuziasmat când te gândeşti „ce fain o să iasă proiectul ăsta”, s-ar putea să te fi înălţat mult deasupra lucurilor posibile… Şi dacă după această pauză ţi se pare în continuare că e o idee bună, atunci apucă-te de ea cu o încăpăţânare teribilă, cu o determinare fioroasă, cu o încrâncenare devastatoare.
Observaţi că nu am zis nimic de bani, resurse de tot felul, business plan, alea alea. Pentru că toate acestea vin de la pasul 6 încolo. Care pas 6 degeaba vrei să îl faci dacă nu ai făcut primii cinci paşi. Fix degeaba.
21 thoughts on “Cinci paşi de bază când vrei să lansezi un proiect online”
ar mai fi un punct, in special daca vorbim de startup pe tehnolgie web:
sa participi la evenimente gen How To Web, Venture Mentoring, Startup Online, Open Connect etc
Asta cu participatul la evenimente (a se citi inveti permanent si iti faci networking) e activitate permanenta daca vrei sa misti cu talent in zona. Sau, ma rog, daca esti un Steve Jobs nu ai nevoie de asa ceva. Daca, zic :D
Sa mai stau 3 zile ? Nici vorba, mi-a trecut prin minte ceva, bag mare si incep, iar pe parcurs aduc imbunatatiri. Nu incep proiectul si vad peste ceva timp cu altul merge inainte cu ideiile mele si atunci sa nu-mi bag brisca-n … mana ?
Tu faci cum crezi, io ti-am spus ce sugerez eu. Dar la faza cu ideile pe care ti e fura alti, of, nici nu stiu cum sa iti spun… Cel mai probabil o sa scriu o postare separata, ca asa o sa auda mai multi. Iti spun doar atat ca preview: facebook nu a fost prima retea sociala care a aparut, google nu a fost primul motor de cautare, dar ei au ajuns ce au ajuns nu datorita unei idei, ci datorita altor chestiuni. Iar alea sunt mult mai importante cand vorbim de un business. Dar, cum spuneam, o sa revin intr-o postare separata. Merci de sugestie :))
Da, trebuie sa pui multa munca si suflet intr-un proiect, dar parca daca nu faci primii pasii atunci in momentele fierbinti, multe ideii se duc pe apa sambetei impreuna cu proiectu.
No amu zic si io parerea mea.
Am citit, am văzut și am aflat cu stupoare că tot ceea ce ai scris mai sus, am și făcut deja asta!
Deci I’m good to go!
E.. uite un ghid ok pt cei care vor sa lanseze un proiect online. Eu am stat in beta testing 2-3 sapt cu proiectul cel nou, http://cumimifacmagazinonline.ro. Voi ce parere aveti despre proiect? Vi se pare util?
Punctul 5 mi se pare cel mai tare. Eu cred ca ar trebui repetat 2-3 saptamani pana se te arunci in proiect. Daca te arde la fel de tare e de bine, daca nu … te potoliesti si(n)gur. Spor!
Tare interesant articol!
Insa cred ca totusi esti inca un pic diplomat si nu spui tot adevarul. Pentru ca inainte de a incepe un proiect, ca si pe tot parcursul dezvolatrii sale, trebuie sa stii permanent ce poti darui celor din jur prin proiectul tau, cu atata pasiune incat nimic din jur sa nu mai conteze!
Pentru ca eventualele beneficii vin doar dupa ce daruisti. Si sa stii ca asta am invatat de la tine. Vroiam sa ti-o spun intre 4 ochi, insa acuma o zic aici, ca nu ne aude nimeni: daca am invatat ceva important de la tine (si am invatat cate ceva) este sa stii sa daruiesti, sa dai celor din jur, sa ajuti atunci cand e nevoie! Si apoi garantat incepe sa ti se intoarca.
Si-apoi, bineinteles, ca sunt multe chestii de care trebuie sa ti seama la pornirea unui proiect online, functie de marimea acestuia. Si mai ales sa faci o alegere extrem de importanta:ori iti alegi o echipa de profesionisti, insa asta inseamna un buget consistent, ori esti dispus sa inveti toate elementele necesare pana iti crapa capul, si-apoi o iei de la inceput.
Articolul asta m-a facut sa ma gandesc sa scriu o postare despre „Ce greseli am facut de cand am lansat http://www.zibo.ro – universul online al copiilor”, astfel incat sa aflu de la ceilalti ce fac inca gresit.
Pt. ca pentru mine dezvoltarea acestui proiect inseamna un circuit: experimentare-greseala-invatare si din nou experimentare-greseala-invatare pana cand mai am din cand in cand cate un exit pozitiv.
@Albinuta veninoasa: Prietene, stii ce? Frica de a pierde o idee poate fi extrem de periculoasa. Daca ai sti cat de important poate fi sa poti vorbi si cu altii despre proiectul tau, sa poti invata si dezvolta…pt. ca ideea e probabil doar ..1%. Restul – munca din pasiune!Relationarea cu oameni din acelasi domeniu este una din conditiile sine qua non ale dezvoltarii unui proiect.
Pot spune cu toata sinceritatea ca acesti primi 5 pasi pentru lansarea unui proiect online i-am parcurs. Nu asa sistematic cum.i-ai descris tu, dar i-am bifat. Citind articolul imi dau seama ca am facut chestiile astea instinctiv, firesc, dar… atat mi-a fost. Simt ca imi lipseste ceva, iar acel ceva pe care il simt lipsa, si care ma tine in loc, este punctul 6.
Dilemele mele vis-a-vis de demararea unui proiect online sunt altele: singur sau in grup, local sau national, cauti sponsori sa pornesti sau pornesti cu resursele tale si vinzi mai tarziu. Apoi, cum identifici si abordezi parteneri potriviti (ma gandesc ca nu abordezi un producator de sandale pentru un proiect despre masini de curse)?
Domnule Chinez,
vă rog, pe această cale, să nu mai folosiţi – greşit – cuvântul „corazon”. În limba spaniolă, se scrie CORAZON şi nu CORACON, uitaţi, ştie şi Google Translate:
http://translate.google.com/#es/ro/coracon
Vă mulţumesc din corazon. :D
Stimabilo,
Un ochi imi rade, dar altul imi plange. Imi rade cel care se bucura ca ma citesti si ca vrei sa ma ajutati sa nu cad in greseala repetata :D
Dar imi plange cel care se intristeaza ca nu ma cunosti indeajuns ca sa stii ca folosesc coracon pentru ca asa vreau sa fiu eu asociat cu un termen care nu exista, dar care imi ajuta mie la ce vreau sa fac in viata :)
La pasul 2 as mai adauga si „pot sa fac ACUM ce vreau?”. Entuziasmul trebuie pastrat in limitele reale. Dus peste aceste limite poate grabi esecul. Da, entuziasmul iti poate fi cel mai bun partener, dar in lipsa unei pregatiri evaluate corect se poate transforma pe parcurs in cel mai inversunat dusman – situatie care impune apelarea la rabdare. Din pacate, unii considera ca pot trece peste noapte de la sapa la mapa. E nevoie si de putina transpiratie cerebrala.
Pingback: Oamenii sunt de două feluri? » Adi Hădean
Buuune sfaturi!
Referitor la pasul 5 … pai noi romanii avem si un proverb care zice ca „noaptea e un sfetnic bun” deci nu lua hotarari pripite.
Pingback: Recomandarile de azi | Feri Teglas – blog
Pingback: Teoria minimului în blogosferă • Chinezu
Pingback: Ce mesaj transmiteţi unui blogger care a început un proiect? • Chinezu
Foarte importanti pasii 4 si 5, pe cand un articol cu pasii de la 6 in sus? Macar asa, in linii mari…
Pingback: Hai să vă spun ce se întâmplă în a doua zi de How to Web 2012 • Chinezu
Pingback: Mulţumesc • Chinezu