Aşa se face că aşa am făcut eu ce am făcut până acum în aventura mea în 2.0 că multă lume are încredere în mine să îmi trimită CV şi să mă roage, dacă aud ceva, să le dau un semn. Ceea ce pentru mine este o dovadă de mare încredere, voi puteţi crede ce vreţi. Din păcate în cam jumătate din cazuri le spun – căci, mă ştiţi, a umbla pe după corcoduş nu prea e specialitatea casei, a te arunca din el dacă meriţi, da – că eu nu pot să recomand cuiva pe cineva care îmi trimite un CV atât de prost făcut. Mai ales că persoanele în cauză sunt corespunzătoare masiv din celelalte puncte de vedere (experienţă profesională, abilităţi, networking, brand personal etc.). Răspunsul lor când le spun că CV pe care mi l-au trimis este o catastrofă comunicaţională este, în extrem de multe cazuri, unul dezarmant: „nu prea am avut chef să stau să îl fac ca lumea”.
Deci cum? Îţi cauţi de muncă şi scula cea mai importantă pentru a-ţi atinge obiectivul, recte chestia aia numită CV, este făcută la repezeală, printre altele, după ce ai fost la bere cu băieţii sau după o şedinţă de exfoliere cu fetele? Ceva mie îmi dă cu virgulă aici, rău de tot. Dacă nu ştii să îţi faci un CV ca lumea, caută pe google, apelează la prieteni, întreabă pe blog, pe twitter, pe facebook. Căci trăim în lumea 2.0, în care lumea exact asta face, comunică dă sfaturi şi primeşte sfaturi, aruncă pe piaţă păreri şi primeşte contrapăreri, adică e o lume vie, care – ca să o scurtez – te poate ajuta. Întreabă-i pe Mădălina şi pe Ştefan, spre exemplu, şi o să vezi că vor fi mai mult decât dispuşi să te ajute, vor face chiar eforturi de a face să fie bine, aşa că nu m-am prins de ce să nu apelezi la ei. Căci, o zic încă o dată, trebe să ai un CV beton, fără de care mai bine stai jos.
Unii, mai ales din blogosferă, din social media în general, se bazează pe faptul că „oricum mă ştie lumea, ce rost mai are bucata asta de hârtie?”. E un calcul atât de prost, încât aproape mi-ar fi jenă să le zic asta, dacă mi-ar fi jenă să zic oamenilor în buză ce cred eu că trebuie zis, ceea ce, fireşte, nu e cazul. Surorilor şi fraţilor, care credeţi asta, una este să ne bem berile împreună, să ne dăm RT-uri, să ne dăm share şi Likeuri sau să scriem unii despre alţii pe blog şi alta este să ne angajăm unii pe alţii sau să batem palma pe orice presupune că unii trebuie să dea nişte bani (sau alte beneficii) celorlalţi. Hai să o zic mai practic: în momentul în care tu îmi zici că îţi cauţi job şi mă întrebi dacă am vreo poziţie liberă în proiectele mele, eu nu mă mai uit la tine ca la bloggerul pe care îl ştiu decât într-o măsură foarte mică. Pentru că… de fapt ia staţi să fac io mai jos o mică listuţă de „pentru că”-uri.
Pentru că poate tu scrii demenţial pe blogul tău, dar când vine vorba de a crea content pentru un client sau pentru un blog/site cu un anumit specific te blochezi (din diverse pricini) şi nu livrezi ce trebuie.
Pentru că poate că tu ai o carismă corespunzătoare şi ai strâns vreo 3000 de fani pe pagina ta de facebook, dar când vine vorba de a creşte engagementul unei pagini de client sau de blog/site dintr-o dată nu ştii cum se face, pentru că acolo nu poţi pune bancuri sleite şi clipuri cu ţâţe şi alte de astea.
Pentru că poate că tu reuşeşti să faci lumea să râdă pe twitter şi să faci furori cu tot felul de htaguri, dar când trebuie să te ocupi de contul unui client sau al unui blog/site vezi vă îţi decisiv cu virgulă pentru că pur şi simplu nu te pricepi la asta.
Pentru că degeaba lumea zice că eşti simpatic la bere, dacă tu vii la birou la 11.30 şi bagi tot felul de scuze cu pisica, capacul de la WC sau prelata de la trotinetă, în condiţiile în care tu trebuia să prestezi ceva pentru un client sau blog/site cam pe la ora 9.00.
Pentru că degeaba povestim noi ca băieţii de toatt, căci atunci când trebuie să facem business, când trebe să discutăm mai puţin şi să facem mai mult, tu vrei tot să discuţi, nu să faci.
Pentru că… ia mai băgaţi voi în comentarii „pentru că”-uri de astea, căci şi voi aveţi multe la rever, sunt sigur :)
Contează faptul că eşti o persoană activă în social media? Evident că da, pentru că atfel, dacă nu te-aş şti, nici nu aş sta la discuţii cu tine. Faptul că ţi-ai făcut deja un brand în 2.0 reprezintă o rapidă deschidere de uşă, ceea ce este extrem de important, desigur, dar este doar primul pas. Sau este ceea ce poate face, la o adică, diferenţa între tine şi un candidat pentru acelaşi job care nu este atât de activ în social media.
Şi, ca să fim şi mai aplicaţi şi mai practici, ia uitaţi mai jos un exemplu de CV 2.0, care mi-a plăcut din prima. Este al Sandrei, care m-a rugat să îi dau un semn dacă aud despre un job care i se potriveşte. I-am cerut acordul să fac public CV pe care mi l-a trimis, am primit acordul aşa că vă invit să îl vedeţi.
Fac o precizare mai mult tehnică, dacă vreţi: departe gândul de mine că mă pricep să evaluez un candidat la un job şi şi mai departe de mine gândul că aş putea să recomand cuiva pe cineva la modul „ia-l, că e bun, trust me”. Nu garantez pentru nimeni, nu bag mâna în foc pentru nimeni. Eu tot ce fac este să pun oamenii în legătură. Atât. Iar din acel moment încolo este fix treaba lor ce se întâmplă :)
19 thoughts on “Cum să obţii un job în social media cu un CV 2.0. Sau se poate fără?”
Eu am primit feedback de la angajatori ca nu prea „înghit” ei CV-urile in care textul este in bloc pentru ca e incomod sa stea sa citească tot. La fel boldasem si eu ce era important. Le-a plăcut formatul in schimb si am reușit sa prind un interviu…
Depinde de la caz la caz si de la provincie la capitala. Cred…
E posibil ca astfel de formate de CV sa fie prea mult pentru oamenii de HR din companii, insa nu si pentru cei care recruteaza pentru agentii. Exact unde tinteste si Sandra sa ajunga.
Cred ca dincolo de formatul ales, e important ca CV-ul sa arate foarte ingrijit, sa se vada ca s-a muncit la el. Sa nu aiba litere lipsa sau alte greseli facute din graba, mai ales cand pui la valente nelipsita „atentie la detalii”. Cu atat mai mult, atunci cand iti doresti un job in comunicare, trebuie sa arati ca stii sa te prezinti in primul rand pe tine, sa te pui pe tine in valoare. Daca nu dovedesti nici macar asta, cum ar putea cineva sa aiba incredere in tine sa-ti dea pe maini imaginea unui brand? Indiferent daca e vorba de online sau offline.
As mai adauga la lista de „pentru ca” si faptul ca un CV subliniaza intr-o maniera structurata ceea ce este de interes pentru un potential angajator: realizarile tale, studiile, tipul de experienta profesionala. Restul mediilor prin care te prezinti pot ajuta mai degraba in evaluarea ulterioara a potrivirii tale pentru un job, ca stil de abordare, tip de interese, etc.
Am intalnit CVuri in care candidatii faceau greseli in scrierea numelui… ca sa nu spun de CVurile in care nu aparea niciun nume… Si m-am minunat sa vad Cvuri in care ei / ele isi puneau poza cu iubitul/iubita, cu al’ mic, cu pisica sau cainele. Nu mai spun de cele in costum de baie sau de pe la sedinte foto…
Sa ziceam ca a fost o perioada in care am realizat ca nu voi avea niciodata rabdare sa lucrez in hr si ii apreciez pe acei oameni pentru munca titanica pe care o depun, de cele mai multe ori cu zambetul pe buze si un calm iesit din comun.
angajatorii in primul rand se uita la contul de facebook al tau.
daca esti din ala care una doua bagi pe net ce ai facut, cu aia ramai.
ori iti cauti de munca, ori zici ca te-ai … dupa o saorma cu de toate
Heh. In 2010, cand profilul de Facebook avea layoutul clasic (inainte de timeline), unul din cv-urile mele arata cam asa:
http://www.slideshare.net/raluxa/cv-raluca-popa
Good old days:)
Foarte fain, nu stiam ca te-ai prezentat si asa:-), au mai incercat si altii cu succes, chiar dupa schimbarea cu timeline-ul cel nou. Asa ca poate ai fost chiar o sursa de inspiratie:-)
Buna ideea Sandrei dar cred ca e prea mult text pentru o lume in care totul se citeste pe diagonala si oamenii vor sa vada rapid de ai facut, ce stii si ce vrei, nu povesti. Al Ralucai mi se pare super profi. Hmmm eu nu am asa si mi-e rusine :)) Al meu e EuroPass dar nici nu am mai folosit de cam 3-4 ani …
Acum dupa ce citesc acest articol adaug si eu un pentru ca :))))
Pentru ca in momentul cand vine vorba de bani trebuie sa fi capabil si sa ii meriti nu sa dai din gura sau sa critic pe situri de socializare
Viitor de aur Sandra Clipea are/Eu prevăd prin vremuri a ei înălţare :))
PS – Când se face aşa cum spun eu, sper să-şi aducă aminte ce i-am prezis şi să dea o bere. De preferinţă rece, după o victorie a Stelei, pe Ghencea, împotriva lui Dinamo :))
Multumesc pentru ganduri, cat despre bere, mai negociem. Nu cred ca va bate Steaua prea curand :P. Multumesc de asemenea lui Chinezu pentru aprecieri!
Ai dreptate, de-abia pe 3 noiembrie se va întâmpla asta, nu e prea curând :))
Tu nu ai lua clar job-ul pentru ca nu scrii corect nici macar like-uri! Cine vrea job-uri legate de scris, social media si publicitate trebuie sa fie in primul rand capabil sa scrie bine. Nu trebuie sa fie Hemingway, dar macar gramatica limbii tale sa o stii!
Adrian, barosane, ia zi tu unde găsesc definiţia cuvântului „like” în limba română pentru a vedea cum se scrie corect şi, implicit, pentru a fi de acord cu tine?
Apoi, un nou nu se IA, ci se obţine, scrisul BINE ţine de cu totul altă idee pe care n-ai putut-o exprima pentru că te-a fentat sintaxa şi n-ai ştiut cu ce să înlocuieşti, aşa că ai dat un rateu de idee de zile mari iar „JOB”-urile nu există, ele fiind de fapt locuri de muncă sau servicii, doar că nu te-ai prins tu că din prea multă romgleză nu reuşeşti să te mai exprimi corect în limba română.
Acum, te duci tu să iei bacalaureatul pe bune şi să te întorci după aceea?
Mulţumim, XoXo, de-astea, ca pentru tine.
Eu am scris UN JOB NU SE IA, CI SE OBŢINE şi a apărut UN NOU NU SE IA, CI SE OBŢINE. Cine mă poate lămuri, recte ounăru (ca să mă păstrez în romgleză), e bine primit :))
Poate ca am decis eu sa arat lumii ca nu prea stii limba romana… =)) Lasa ca ne impacam la o bere :D
cu sau fara alcol maiestre?
Pingback: Cum te ajută blogul la obţinerea unui job #truestory • Chinezu
Pingback: Digital Divas Conference - Live streaming and blogging - Sandra Clipea | Sandra Clipea