Ştiţi deja că sunt un om dintr-o bucată. Una de aia dură, mai ales când vine vorba despre anumite chestiuni pe care unii, în lipsă de un termen mai bun, le numesc principii. Una din aceste chestiuni nenegociabile pentru mine este minina decenţă. I-aş zice bun simţ, dar îmi răcesc gura de pomană în cazul unora. Căci atunci când nu ai o minimă decenţă când relaţionezi cu ceilalţi, te rog să mă lăşi în pace. Dar foarte tare să mă laşi în pace. Pentru că aşa voi face şi eu.
Am avut ocazia să văd găurile din sufletul şi din mintea unor oameni când am lansat campania pentru realizarea unui afiş pentru Festivalul de Filme Gay. Şi nu mă refer aici la faptul că sunt unii care nu suportă homosexualii. E dreptul lor, nu ma intereează asta. Doar că inclusiv o astfel de reacţie de repulsie se poate comunica pe un ton de o minimă decenţă. Căci atunci când începi să spurci, să scupi, să borăşti cuvinte, te rog să mă laşi în pace. Dar foarte tare să mă laşi în pace. Pentru că aşa voi face şi eu.
Mi-au spus unii că din cauza acestei campanii (adică, tradus, pentru că ne-am dat cu homosexualii) nu o să mai participe niciodată la campaniile BlogalInitiative.ro. Oh, ce uşurare… Căci zău dacă aş vrea ca drumurile noatre să se mai întâlnească. Mă înţelegeţi şi pe mine când spun că atunci când văd atâta vituperare degeaba şi ditai ochelarii de cal pe ochii unora care trăiesc aşa cum văd, vă rog să mă lăsaţi în pace. Dar foarte tare să mă lăsaţi în pace. Pentru că aşa voi face şi eu.
Am zis „da” imediat când am primit propunerea organizatorilor Festivalului de a organiza această campanie. Pentru că la mine lucrurile sunt foarte simple: este vorba de un festival de film care mi-a solicitat ajutorul, este vorba de nişte oameni care organizează ceva. Atât. Şi aşa cum am zis „da” în alte ocazii – tot oameni care organizau ceva frumos -, aşa am acceptat şi acum. E atât de simplu. Mă rog, e simplu pentru cei care au o minimă decenţă în a conştientiza că nu ei sunt deţinătorii adevărului suprem şi că atunci când mă scuipi, te rog să mă lăşi în pace. Dar foarte tare să mă laşi în pace. Pentru că aşa voi face şi eu.
Închei această postare pe care aş fi vrut să am ocazia să nu o scriu niciodată cu recomandarea să citiţi ce scrie Paval. Care este şi el împotriva campaniei, dar uitaţi cum o spune. Asta apropo de minima decenţă.
13 thoughts on “Şi uite aşa ne-am despărţit de unii bloggeri. Ce bine…”
Asa se-ntampla cand unii intra cu picioarele, si inca murdare de rahat, in probleme, domenii sau locatii care n-au legatura cu ei.
Din cate este plina lumea de ei. Am gasit si eu cativa reprezentanti la mare, zilele trecute, cand am constatat cat de usor poate fi distrus ceva.
http://taraboste.blogspot.ro/2012/09/fragilitate.html
Nici eu nu sunt pro, dar de aia, m-am abtinut si ma abtin. Fiecare isi alege persoanele cu care sa lucreze…
Studiile „teologice” spun asa : cel care se crede fara de pacat… Nu vad cine’mi da mie dreptul de’a judeca alegerile unor oameni. Cu comunitatea gay nu e obliga nimeni sa fii de acord, cu atat mai mult sa te implici in ceva promovat de ei. Nu stiu daca ingramaditii astia inchistati in notiuni si concepte de tot cacatu pot intelege faptul ca si’un homosexual poate fi om, unul mai fain decat un barbat „stright”. Ps, am un sentiment straniu ca lesbienele i’ar placea, nu? Ipocriti
Spui de teologie dar uiti ca, din cate stiu eu, nu e prea crestin sa iubesti o persoana de acelasi sex.
Educaţia îşi spune cuvântul în astfel de cazuri.
Apăi, nici eu nu-s de acord cu astfel de orientări, da la fel de bine e și dreptul lor să nu fie de acord cu orientările noastre…
Apreciez că ai scris post-ul ăsta. Se pare că cel cu care m-am războit eu nu era singurul… Rușinea lor, Cristi.
ma pe mine m-a surprins campania. Eram sigur ca o sa iasa o treaba de-asta. Nu cred ca lumea e pregatita inca sa priveasca asa ceva cu detasarea necesara. nu-ti place , nu te intereseaza lasa-l pe om in pace, ca nu te obliga sa mergi tu acolo. de-asta o sa emigrez eu fara regret…
Foarte incuiati sunt oamenii mai ales la genul acesta de abordare. Eu una n-am nimica cu ei, fiecare isi gaseste fericirea altfel. Daca te implici sau nu e deja de decizia fiecaruia, dar n-are nici un sens sa blameze alegerile altora.
Nu ii poti multumi pe toti.
Of, omule, ce bine le zici tu pe toate! Totusi, la fel ca si in cazul mancarii sanatoase (cand alegeai mai degraba „slanina curata ca lacrima”… ) aici ai ales sa lucrezi pentru niste oameni ale caror actiuni promoveaza niste treburi care ne-ar putea afecta… in timp… sa zicem… copiii.
E clar ca esti un super om si nu vrei as refuzi, ma incumet insa sa te „dojenesc” doar privind spre viitor, cand ecoul tuturor faptelor si vorbelor noastre isi va cere tributul.
Esti un om in fata caruia multi ar trebui sa isi scoata palaria, o fac si eu, ori de cate ori citesc ceva scris de tine, tocmai de aceea…. puterea exemplului tau e MARE, take care! In rest, toate bune, proiecte frumoase si interesante si pe viitor! Spor!
Cred că dacă voi vă creșteți bine copiii, or să știe și singuri ce alegeri să facă pe viitor, nu vă subestimați copiii c-ar fi oi care se lasă conduse de turmă ;). Gay nu devii dintr-un trend anume, ci așa ești. Există lucruri mult mai grave pe lumea asta: ca de exemplu războiale. Că există persoane gay, nu face nimănui rău. E secolul 21, ce Doamne-iartă-mă…
Corect, există și personaje jenante prin comunitatea gay, asta e partea a doua… Și în lumea ,,normală” există destule personaje de care mi-e rușine. Fiecare pădure cu uscăturile ei. Tocmai din motivul ăsta, nu cred că o comunitate întreagă merită judecată după acțiunile câtorva inși.
Cam acestea sunt momentele în care îți dai seama ce adânci sunt prejudecățile românilor. Evul Mediu?