– Mamă, m-am hotărât: mă fac blogger.
– Măh copile, te-ai stricat de cap? Păi de aia ai făcut atât şcoală, să te faci blogger?
– Stai că nu am înţeles-o pe asta. Adică ce, blogger nu este o meserie respectabilă sau ce vrei să zici?
– Întâi trebuie să fie meserie şi după aia să fie respectabilă, măh copile, măh! Mai bine te-ai face, Doamne, iartă-mă, jurnalist.
– Auzi, mamă, de când nu ai mai citit un ziar?
-…
– Păi vezi? Adică tu vrei să mă fac jurnalist ca să ce? Ca dacă voi nu cumpăraţi ziare, cum să pot trăi io ca jurnalist?
– Păi şi cu blogul cum e? Cine ţi-l cumpără? Adică ia stai, că m-am enervat: cum se poate cumpăra un blog? Că ziarul e clar, are pagini, pui mâna pe el, dar blogul?
– Tu mamă dragă, tu citeşti bloguri, aşa-i?
– Da, citesc, am câteva care îmi sunt tare dragi, recunosc. Dar nu am dat nici un ban să le pot citi, aşa că nu înţeleg unde baţi.
– Păi aici bat, că aici e diferenţa între ziar şi blog. Pentru că tu cumperi, practic, blogul de fiecare dată când îl citeşti, aşa trebuie să înţelegi.
– Măh copile, tu mă abureşti, zici că eşti tată-tu! Cum adică io cumpăr un blog când intru să îl citesc, dar fără să dau nici un ban? Io cred că vorbim discuţii aici.
– Aoleo, mamă, hai să o luăm altfel. Să zicem că există un blog care nu e citit de nimeni. Adică, practic, nimeni nu cumpără blogul ăla. Pentru că nimeni nu îl citeşte. Pe când un blog care este citit de 1000 de oameni este cumărat de 1000 de oameni.
– Ia stai că parcă încep să înţeleg. Cumpăratul ăsta de bloguri, cum zici tu, este ca mersul la piaţă.
– Ca ce???
– Ca mersul la piaţă. Nu mă întrerupe, că îmi pierd ideea. Aşa. Deci ca mersul la piaţă, adică e câştigat zarzavagiul de la care alege mai multă lume să cumpere, nu ăla de la care nu cumpără nimeni, nu?
– Of, mamă, tu cu roşiile tale…
– Aha, deci bine am zis! Ia uite că vine tată-tu, hai să îl întrebăm pe el ce zice despre cariera ta de blogger. Tu ce zici de fiu-to care vrea să se facă blogger?
– Păi io zic aşa:…
Ei bine, dragilor, vă rămâne vouă sarcina să completaţi ce credeţi că urmează să zică tatăl. Nu e concurs, nu e cu nici un premiu, este doar un exerciţiu de imaginaţie aplicată, ca să zic aşa, la care tare mi-ar place să văd că participaţi cât mai mulţi. Mai ales că unii deja aţi avut sau sunteţi în pragul de a avea discuţii de acest gen cu familia sau cu prietenii :)
18 thoughts on “Mamă, m-am hotărât: mă fac blogger”
Baftă mare fiule! Dacă ai vreo postare amuzantă dă-mi un link să îți dau un like. Tocmai mi-am făcut și eu Facebook și e cam gol pe acolo. Și să dai și tu o bere din primii bani pe care îi faci cu blogul. :)
Haha, nice! Ma prind sa fauresc o continuare, te voi anunta cand e pe taraba! :))
– Păi io zic aşa: e treaba ta ce faci cu blogul, dar să ştii că-ţi tai accesul la internet dacă văd că o iei pe urmele lui Manu.
Fiule, fa ce vrei, numa nu uita sa te incadrezi in limitele bunului simt.
[…] Ce sti tu sa faci? Cunosti cum se face un blog? Si pana la urma cine ar citi ce faci tu toata ziua?!
-Da’ nu e vorba sa scriu ce fac eu toata ziua, ma pot implica in campanii, pot intalni oameni noi, pot castiga un ban, pot face o cariera, imi pot face un nume in domeniu.
-Mhm, mhm, o pierdere de timp. Cine ti-a bagat prostiile astea in cap?!
-Dar nu sunt prostii de loc, uite, hai sa-ti dau cateva exemple. Si urmeaza un lung sir de exemple de ploguri pe care si parintii lui le citeau.
P.S. Cam de dialogul asta m-am lovit cand am decis acum 4 ani sa-mi fac blog. Apoi tare mandrii mai erau cand vedeau ce frumos reusisem sa cresc primul blog.
La varsta mea, crede-ma ca am avut cateva discutii pe tema aceasta, cu parintii si cu alti membri ai familiei. De fiecare data raspunsurile au fost diferite, din pacate.
– Blog? Adica cum? Eu muncesc de dimineata pana seara in atelier ca sa castig cateva sute de lei si tu scrii pe blog? Stai la birou, deschizi computerul si incepi sa tastezi ce-ti vine in minte? Ce e asta? Cati bani ai adus in casa pana acum din blogul ala al tau? Se castiga asa de bine de te gandesti mereu doar la ce o sa scrii in articolul urmator?
… baga-ti mintile in cap ! … vrei sa ajungi ca Chinezu’ ??
Păi io zic aşa: Ia pune tu mana pe topor si despica buturugile alea din fundul curtii ca sa nu-ti inghete posteriorul la iarna, atunci cand stai pe scaun si te gandesti ce sa scrii pe blog.
Cel mai probabil tatăl va zice: „Lăsaţi-mă dracului amândoi, ce-aveţi, v-aţi tâmpit? În 2 minute joacă Dinamo cu Steaua!”
„… in sfarsit unul cu ceva minte in casa asta. Credeam ca mai trebuie sa ma ascund mult timp de acum inainte. Fiule, spune tatal asezand sfatuitor mana pe umarul fiului sau surprins cu totul, sa ma treci si pe mine in blogroll: http://www.paval.ro„
Fiecare face ce crede,ce poate,ce stie!Dar ai grija ca orice ai face porti responsabilitatea lucrului bine facut”
Foarte bine, atâta timp cât ajuți pe cineva și este util cuiva :)
Măi fiule, tu ai luat-o razna? :))
„Pai io zic asa: daca vrei sa-ti faci unul, esti liber. Poti sa faci ce vrei cu el, ca doar e blogul tau si tu „centrezi, tu dai cu sutul”, iar daca o fi sa patesti vro rusine cu el, o faci, mintenas, pe barba ta….. Daa…am si eu o intrebare: ce e ala blog, de vrei tu sa-ti faci unul?!”
Eu ti-am zis sa nu ii spui. Nu puteai macar sa astepti pana la primul „piscot”? ;)
e bine daca de piticot vrea sa ajunga mare piscot! (glumesc desigur)
Eu chiar m-am lovit de faza asta recent. Piticotul meu (7 ani jumate) a spus ca vrea sa se faca blogger. Ok, i-am facut blogul, i-am aratat cum se introduc articolele, pozele samd. I-am explicat ca trebuie sa citeasca multe carti ca sa aiba o cultura generala vasta pentru a putea scrie bine. Mai scartaie la punctuatie si gramatica, dar e pe drumul cel bun. Iar cea mai tare faza a fost cand mi-a spus ca s-a inscris la campania de articole despre jocuri de pe BlogalInitiative. :)))
Pingback: Mestesuguri prea putin cunoscute ale unei etnii