Dragă Cosmin Chera,
Am citit ”Manifest pentru un internet mai curat” și am apreciat tonul pe care l-ai scris. Dovadă irefutabilă că se poate argumente pe această temă fără înjurături. Lucru pentru care te felicit. Și pentru care, de altfel, am ales să scriu și această postare. În care îți răspund la anumite chestiuni pe care le-ai ridicat, ridicând, la rândul meu, altele. Căci așa se întâmplă când discutăm pe astfel de teme.
Spui tu despre blogosferă în general: ”Un loc plin de invective, de înjurături, de spume și mușcături. Un loc care e inundat de mizerie, de mahalagism, de misoginism, de rasism și xenofobie, de prost-gust, de vulgaritate dusă la extrem”. Ai dreptate. Dar doar parțial. Foarte parțial, dacă îmi permiți forțarea limbii române. Căci pentru fiecare invectivă, pentru fiecare înjurătură, pentru fiecare spumă și pentru fiecare adjectiv pe care l-ai folosit tu acolo, există atât de multe lucruri minunate care se întâmplă în blogosferă. Trebuie doar să alegi să le cauți și să alegi să le vezi. Și să alegi să interacționezi cu ele. Și să le spui în gura mare să le audă și alții. Chestie de opțiune, așadar.
Mai spui că blogosfera este ”un loc în care eforturile unor oameni care încearcă să schimbe ceva în bine sunt tratate cu dispreț și cu ură”. Și aici ai dreptate. Dar la fel de parțial. Eu sunt unul din cei care sunt scuipați/înjurați/spumați/mușcați și în care se aruncă cu mizerie/mahalagism/misoginism/rasism și xenofobie cam in fiecare zi. De multe ori din partea celor pe care tu, din când în când, îi accepți ca fiind ok, deși încalcă absolut toate perceptele pe care le spui tu în postare ta. Și deși pățesc asta în fiecare zi, aleg să văd oamenii care reacționează la lucrurile bune pe care, în aroganța mea, desigur, încerc să le fac. Fac o paranteză și îți spun că și atunci când am organizat un meci de baschet în scaun cu rotile am fost acuzat că vreau să iau banii de la nu știu ce fundație. Pardon, nu acuzat, înjurat și spurcat. Dar eu am ales să îi văd pe acei oameni extraordinari care au ales să participe la acțiune și care au transmis un mesaj foarte important din partea blogosferei în chestiunea în cauză. Și așa o să fac mereu.
Zici: ”Sunt adeptul ironiei, uneori al auto-ironiei, sunt adeptul dialogului, al cuvintelor alese să coloreze viața cu alte culori decât maro. Sunt adept al discuțiilor aprinse, al contradicțiilor. Dar din care să rămânem și cu altceva decât oripilare”. Aici sunt absolut de acord cu tine. De parcă aș fi scris eu aceste rânduri. Doar că ar trebui să ne ținem zi de zi de acest principiu. Căci atunci când dai un RT sau un Like la ceva ce spune cineva care practică înjurătura și scuipatul 2.0 cu o sârguință colosală, atunci parcă ceva îmi dă cu virgulă. Mie, nu știu dacă și ție. Căci îmi permiți să mă uit un pic câș către cineva care mi-e simpatic, în principiu, atunci când văd că acel cineva râde la niște afirmații făcute de unii care au zis de copiii mei niște lucruri mizerabile.
”Asistăm la can-can-izarea internetului românesc, deși noi ar trebui să luptăm împotriva nimicului ce ne atacă din toate părțile”, mai spui tu. E ok ce zici, cu mențiunea că asistăm la can-can-izarea doar a unei părți a internetului. Ceea ce e un proces firesc, deși nașpa, evident. Eu mi-aș permite să îți sugerez să te uiți la partea din blogosferă care nu se can-can-izează și să încerci să relaționezi cu ea. Eu așa fac. Și o să fac mereu așa.
Te-aș ruga să îmi spui dacă ai văzut la mine, cel puțin în ultimii doi ani (căci am și eu păcate 2.0 din tinerețile și mai 2.0), ceva din ce acuzi tu blogosfera. Și, dacă vrei, îți fac o listă luuuungă de bloggeri care nu intră nici ei în această categorie. Căci ei fac parte din blogosfera românească aceea pe care eu aleg să o văd, nu din cea la care te uiți tu.
Închei prin a-ți mulțumi, încă o dată, că ai spus niște lucruri care trebuiau spuse pe tonul pe care ai făcut-o. Și că mi-ai dat ocazia să spun și eu niște gânduri. Deși (aici dau din casă :D) stau în acest moment cu încă 3 tovarăși la birou pe care i-am convocat la o ședință și ei stau și se uită la mine contrariați de ce i-am chemat dacă eu scriu ca disperatul :)) Dar am zis că nu pot să las nemarcată, ca să zic așa, o postare cum aș vrea să văd mai multe de acum înainte. Cu obiecțiile pe care mi-am permis să le fac, firește :)
21 thoughts on “Despre blogosfera românească – Replică la ”Manifest pentru un internet mai curat””
Eu as vrea sa vad lista aia de blogeri. :) Blogosfera e un fel de oglinda a societatii in care traim. E logic sa fie pe alocuri inundata de can-can mai ales cand o parere este interpretata ca o aroganta, nu doar ca o parere care trebuie respectata ca parte a unui dialog. Oricum, nu e nevoie de manifest sau altceva, e nevoie doar de oameni care sa nu raspunda injuriilor si sa pastreze podurile unui dialog. Iar blogosfera poate continua sa fie benefica facand abstractie de zgomotul adiacent pentru ca o injuratura fara raspuns isi pierde din putere pana dispare in uitare. Iar cei care le folosesc pe post de argumente vor obosi sa vorbeasca singuri.
Absolut de acord cu ce zici. In ceea ce priveste lista, eu cred ca ar fi bine ca fiecare dintre noi sa ne facem lista proprie de oameni pe care ii citim si cu care interactionam. Si vom vedea ca blogosfera nu e asa de neagra precum o vad unii :)
Omul are dreptate, dar generalizările strică. Și eu sunt scârbit uneori de comentariile și atacurile unora, dar mizeria se găsește în toată societatea umană, nu doar în online, nu doar în România… Totuși eu încerc pe blog să scot la lumină excepțiile pozitive, excemple care ne dau speranță sau care ne „trag” în sus.
Si io fac asta. Doar ca din cand in cand ma mai dedau si la chestiuni mai neserioase, ca sa mai irit lumea :)) Call me chinezu, ce sa mai zic acuma :D
Cristian, nu am dat niciodata RT obscenitatilor si nici nu am promovat vulgaritati! Am promovat exact acele articole in care am crezut.
Nu te-am pus in nicio lista pe tine. Desi, daca ar fi sa fie una, ar fi cea de blogging comercial. Si sa nu o iei ca pe o jignire. Esti intr-o pozitie de neutralitate, dar una care are nevoie de promovare in acest mediu. Si atunci, de voie-de nevoie, te faci frate cu…
Si te respect pentru limbajul moderat pe care ai ales sa-l folosesti, chiar daca te enervezi si ai o evidenta tendinta sa aplici vorba aia cu „imi iau jucariile si plec!”. Sa nu ma faci sa caut tweet-urile, ca le gasesc! (Ia-o ca pe o gluma, nu amenintare, OK?).
In final, esti ultima persoana la care m-am gandit in momentul in care am scris. Desi m-a deranjat de multe ori ca tu ai influenta si acoperirea sa faci ceva, dar nu o faci! Pentru ca e mai usor sa te faci ca nu vezi, decat sa tragi de maneca!
Ce nu fac eu, Cosmine? Ma invinovatesti de faptul ca incerc sa construiesc cu cei care vor sa construiasca ceva in loc sa arat cu degetul inspre cei care inteleg sa faca din internet mizeria despre care vorbesti tu? Ma invinovatesti ca aleg sa imi petrec timpul pe care il aloc muncii mele in 2.0 sa fac ceea ce fac in loc sa fac ceea ce crezi tu ca ar trebui sa fac? Caci, repet, este chestiune de alegere, eu aleg sa nu fac pe justitiarul cu cei cu care oricum nu prea am sanse sa ii aduc pe drumul cel bun si sa relationez cu cei cu care pot relationa. Daca asta e o vina, atunci te rog sa arunci ca lumea cu bolovani.
Am uitat ceva: şi eu iţi mulţumesc pentru aprecieri!
Cand le meriti, le meriti, ce sa mai… :))
Eu as vrea sa atrag atentia asupra riscului de a cadea in extrema cealalta. Si anume, aceea de a ne umple de dulcegarii si lucruri minunate si de atatia oameni faini in jurul nostru, incat sa nu mai vedem padurea de copaci. Stiu, o sa-mi spuna cineva ca fiecare cu realitatea lui, da, de acord, dar militez pentru echilibru in realitatea fiecaruia.Nu pentru izolare.
Nu sa inchidem ochii la toate atacurile, nu sa fim prieteni cu toata lumea, desi e clar ca nu toti ne sunt pe plac.
Riscam sa dam in diabet. Deci „aurea mediocritas”, daca ma intrebati pe mine. :)
Ai si tu dreptate. Caci exist si o parte din blogosfera in care lucrurile se petrec asa. Dar o parte. La fel cum intr-o parte din blogosfera lucrurile se petrec cum zice Cosmin. Doar intr-o parte. Faza frumoasa este ca intersectia acestor parti are loc doar atunci cand vrem noi sa se intample asta. Deci, va intreb, de ce am vrea sa se intample asa ceva? :)
Asta vroiam sa spun, ca daca ajungem sa controlam aceasta intersectie intr-un fel ne facem ca nu vedem anumite lucruri decat atunci cand vrem noi sau cand ne intra-n ochi. Nu stiu cat e de ok sa controlam noi aceasta intersectie… sa ne mintim, sa ne facem ca nu vedem? sa vedem ce vrem noi, cand vrem noi? Cam asta vroiam sa zic.
Cred ca intersectia celor doua e un fenomen natural si de aici dubiul meu ca e ok sa-l controlezi intr-un sens sau altul.
Asta argumentez si eu: ca e bine sa ne vedem fiecare de lucrurile pe care le putem schimba, cat de putin, decat sa pierdem vremea cu luptatul cu morile de vant 2.0 :)
tu esti unul dintre cei in care se arunca zilnic cu misoginism, rasism si xenofobie?
:)))
Nu, mah, nu sunt, am zis-o doar asa, la misto, sa se oftice anonimii care nu au oo sa isi asume identitatea. Oh wait…
Nu se oftica nimeni, nu stiu cum ai tras aceasta concluzie. Mi s-a parut nespus de amuzant ca un BARBAT ALB se plange ca este zilnic tinta MISOGINILOR & RASISTILOR.
@Haivas Sunt convins ca nu o sa ajungem la dulcegarii gratuite… pentru ca suntem deja acolo. :)
@Cristian Nu te acuz de nimic! Off…
interesant este ca eu urmaresc pe reader peste 100 de bloguri
si pe absolut niciunul nu se folosesc invective, injuraturi, spume etc
cred ca fiecare are parte de ceea ce alege :)
Si io zic la fel, avem de unde alege, doar sa alegem sa ne uitam in directia buna. Dar la tine nu se pune comentariul asta, ca tu esti din DreamTeamRO si tii cu mine :))
Atata timp cat pe mine nu ma obliga nimeni pe cine si ce sa citesc, mi se rupe de aia care injura, ataca alti bloggeri, etc.Si de aia care fac de ras ceea ce inseamna 2.0
>tot ceea ce inseamna 2.0