Mi-e plină desaga de cei care zic ”am o idee de proiect excelentă” și care apoi, când aud de parte cu banii, cu business plan, cu cashflow, de astea nașpa, strâmbă din nas și o dau pe alte alea. Îi întreb, invariabil, cum cred ei că o să pornească/meargă înainte/trăiască din/cândă proiectul cu pricina dacă nu au finanțare? De cele mai multe ori mi se răspunde ”o să vezi că mă descurc eu”. Numai că, în 90% din cazuri, nu se mai descurcă. Și proiecte care altfel ar fi putut fi chiar interesante mor înainte de a se naște.
Am încercat să înțeleg reținerea acestora față de a încerca să obțină finanțări pentru proiectele lor. Unii mi-au spus că au bani cât să se mai descurce o perioadă ”până îl pun ca lumea pe picioare”. Nu sunt foarte de acord cu strategia asta, dar nu e momentul să discutăm acum, poate altă dată. Alții zic ”au ai mei niște bani, îmi ajung până încep să scot bani cu el”. Iar alții sunt deschiși la ideea de a căuta finanțare de la investitori. Numai că în momentul în care văd că asta nu înseamnă că mergi, te întâlnești cu ei și le zâmbești frumos și gata ți-au dat banii, își pierd entuziasmul. Căci lor nu li se pare normal să vină cu un business plan, cu niște previziuni financiare minime, cu un mod de prezentare din care cei din fața sa măcar să înțeleagă despre ce este vorba în proiect. Căci unii (of, câți am văzut…) nu reușesc nici să explice în ce constă proiectul lor. Darămite să îi convingă pe investitori că ar putea face un business din el.
Așadar, hai să discutăm un pic. Și să încercați să îmi răspundeți la ce vă întreb în titlu. Poate învățăm ceva toți din asta :)
PS. Uite o oportunitate de a învăța ce, când, cum, de la cine, cât poți cere de la potențiali investitori: Venture Connect.
15 thoughts on “Ce vă oprește să cereți finanțare pentru proiectele voastre?”
Ok deci situatia sta in felul urmator. Sunt trei situatii: 1. apelezi la un imprumut bancar; 2. apelezi la o finantare din fonduri nerambursabile sau 3. apelezi la un investitor.
1. Multe acte, birocratie, zeci de aprobari de la oameni care nici nu ar avea in mod normal de ce sa intre in contact cu ideea ta de afacere, bani aruncati pe geam, nervi, tensiune, nervi…Ca in final sa ti se raspunda ca nu ai nu stiu ce hartie semnata sau ca nu ti-a platit seful nu stiu ce taxa pe la primarie si ca nu ti se poate acorda imprumutul. Ca sa nu mai vorbim de cautarea de giranti sau de garantarea cu casa, masa, rudele, ficatul propriul..:))
2. Aici situatia sta exact la fel daca nu chiar mai rau pentru ca iti iei obligatia de a obtine din primul an profit si de a face afacerea sa mearga no matter what happens..Pilele la nivel inalt sunt de un real ajutor
3. Greu dar nu imposibil atata timp cat ai pregatit tot ce iti trebuie..Incredere in planul de afaceri, un proiect bun si plin de detalii realiste, un know-how pe termen lung dar si scurt, o cifra de afaceri reala si predictii reale ale afacerii..
@Ioana
Sa stii ca am auzit pe multi investitori care au reusit ca ziceau ca la inceput au apelat la banii familiei si ai prietenilor. In care categorie din cele trei ai incadra sumele astea? Sau faci o categorie noua? :)
eu cred ca e vorba de norocul fiecaruia si de cat de ambitios esti..ca sa iti raspund la intrebare depinde de investitor si de familie :)))
Vorbind strict de o finantare a unui investitor (business-angel), cred ca un raspuns la intrebarea ta ar fi: lipsa increderii. Lipsa de incredere a persoanei care vine cu ideea fata de investitorul respectiv. Stii ca mergi la o persoana cu bani, influenta, „cu pile”, elemente care pot ajuta afacerea ta sa creasca. Insa, pot exista si unele temeri (ca o sa-ti fure afacerea, ca o sa te excluda, ca el va castiga mai multi bani) care iti pot duce start-up-ul la faliment.
In concluzie: Mai bine incerci cerand finantare decât să nu incerci necerand nimic. (Adaptare dupa Chinezu) :))
@Mediatorul
Foarte buna asta cu incercatul :)) Serios, de unde stii ce se poate intampla pana nu incerci? As vrea sa vad cat mai multi care zis am incercat si nu a iesit decat nu ma duc sa incerc pentru ca nu o sa iasa.
Am facut multe proiect, dar m-am descurcat si fara finantare si a venit si momentul in care trebuie sa ma descurc cu finantare, iar acest articol m-a ajutat…multumesc. O sa incerc sa vad ce-mi iese si o sa fac cu regula de aur, o „sa bat din usa in usa”
Dar cazurile în care te duci să ceri finanțare pentru un proiect și te tratează ca pe un nimeni pentru că ești tânăr? Lucrez în domeniul artei, nu o dată am fost dat la o parte, doar pe acest motiv cum că aș fi tânăr și că ce știu eu să fac. Am fost nevoit să lucrez 2 luni la un proiect de mozaic, fără a avea vreo pretenție financiară, pentru o fațadă de 180 mp doar pentru a demonstra tuturor ce pot să fac, pentru a putea avea încredere în mine, pentru a putea investi în ceea ce fac.
@Prusu Ana Cristina
Adevarul ca si io prefer varianta cu forte proprii. Numai ca la un moment dat, indiferent cat de bun esti si cat de bine te descurci, o finantare externa te ajuta sa accelerezi teribil proiectul. Din toate punctele de vedere :)
@Glappy
Hmmm, stiu ce zici, se intampla de astea. Cam in orice domeniu. Dar sa stii ca si asta este, daca vrei, un test. Pentru ca doar cei care trec peste mizerii de astea ori de cate ori se intampla si cred cu incapatanare in ce fac ajung la linia de finish. Cred cu tarie ca ai nevoie de mare incapatanare (nu stiu cum sa ii zic altfel) daca vrei sa reusesti in ce faci.
Parerea mea despre motivul pentru care cei cu idei nu cer finantare? In primul rand orgoliul… orgoliul de a nu „cersi”. Urmeaza proasta evaluare a ideii. Obisnuiesc sa urmaresc emisiunea Arena Leilorde la TVR 2. Sunt stupefiat de „valoarea” pe careo atribuie cineva propriei idei de afaceri. Nu poti veni cu o idee si sa ceri 80% din bussiness doar pentru asta.
Nu are rost sa vorbim de birocratie, coruptie. Trebuie sa vorbim de educatie antreprenoriala. Anul acesta la PR Beta Bogdana Butnar vorbea de o hiba a romanilor: complexul tunului. Asa sunt construite majoritatea planurilor de afacere pentru start-up-uri: daca nu castig in 6 luni 10.000 euro, inchid sau, mai bine, nu deschid.
O alta mare greseala, asta a celor care apuca si incep o afacere, e ca nu fac diferenta intre banii proprii si banii firmei. Nu poti sa-ti cumperi paine si lapte pentru acasa cu bani din casieria firmei. Diferenta dintre pretul de achizitie si pretul de vanzare nu reprezinta, in totalitate, castigul tau personal, ca actionar/asociat.
PS: Nu am scoala economica, ci teologica.
@Catalin
Mi-e greu sa ma zic ceva dupa ce ai zis tu ce ai zis :)
@chinezu zi totusi ceva, ceva ce pot considera ca fiind un feedback. Stii cum spun concurentii la Master Chef… „o fi de bine, o fi de rau”.
@Catalin
Bine, zic: foarte bine ai spus :)
Pingback: Idee de conferinta : Manifestul lui Pavăl
Pingback: Ai plecat. Te-am pierdut?
Pingback: Proiect de blogger care a obținut o finanțare de 8000 de euro • Chinezu