Notă: Dacă aveți bloguri și vă tentează să câștigați o tabletă Kindle Fire, o excursie la Bușteni sau o invitație la un eveniment fain, intrați să vedeți campania care vă poate aduce toate acestea :)
Există multe și masive diferențe între generația mea și generația de acum. Una din aceste diferențe este ce în domeniul oportunităților de studii. Noi (adică generația mea) puteam doar visa să ajungem să studiem undeva în străinătate. Ba chiar a visa la așa ceva era o provocare… Era chestiune de obținut vizele (oribilitatea cozilor ca într-un țarc de vaci mă înfioară și acum, motiv pentru care nu am fost niciodată în ceea ce numeam Europa Occidentală înainte de a deveni cetățean european), de lipsă de deschidere a universităților din afară față de români, de bani, la urma urmei, căci venitul nostru de atunci nu se apropia nici de departe de cel despre care discutăm acum. Era greu, foarte greu. Plus că simplul fapt (de fapt, numai simplu nu era…) să te gândești că nu prea ai perspective ucidea gândul de a merge dincolo la studii…
Acum, însă, oportunitățile sunt extraordinare. Pentru că din momentul în care îți pui în minte că vrei să studiezi dincolo, îți poți face un plan de bătaie fără să te gândești la toate neajunsurile prin care trebuia noi să trecem. Sigur că nici acum nu e ușor, mai ales la partea cu banii, dar este cu totul și cu totul altceva.
RIUF este una din modalitățile prin care te poți informa unde poți studia dincolo. Pe lângă detaliile de pe site, poți merge la târgurile organizate pe 17-18 martie la Sala Palatului în București, pe 20 martie la CRAFT în Timișoara și pe 22 martie la Hotel Unirea în Iași.
3 thoughts on “Cât de greu este să ajungi să studiezi în străinătate”
Fericiți tinerii de azi, pentru că au șansa de a alege în ce țară să studieze. Generația mea nu a avut această șansă.
Cristi, ai o leapșă pe blogul meu.
nu sunt de acord cu lipsa de deschidere a universitatilor din strainatate fata de romani, nici macar acu 10-15 ani. In general universitatile au fost intotdeauna un mediu mult mai deschis decit restul societatii, iar daca te gindesti, mai degraba ar prefera o universitate dein Vest un roman comparativ cu un … chinez :) Treaba cu vizele era intr-adevar imputita. Unii stateau la coada o data si apoi nu se mai uitau in urma. De altfel si acum pentru US trebuie sa treci prin purgatoriul asta. Dar cine a fost suficient de motivat sa plece a plecat. Nici macar nu trebuia sa fii „the best”.
@coolnews
Eforturile pe care trebuia sa le faci atunci erau muuuult mai mari decat cele pe care trebuie sa le faci acum. Despre asta e vorba. Intre un chinez si un roman poate ca alegeau si atunci un roman. Dar intre cei din Europa si un roman ma indoiesc la modul foarte serios.