A mai zice câte ceva despre Marcel Iureș este, nu știu cum să vă spun, ca și cum ai încerca să mai zici ceva despre faptul că Pământul se învârte în jurul Soarelui. Adică s-a vorbit atât de mult despre imensul nostru actor, încât orice ai mai adăuga seamănă cu o potecă mult prea umblată :)
Cu toate acestea, simt nevoia să precizez că este unul din actorii în fața cărora simt o stinghereală teribilă. Pentru că îmi pare că este tipul actorului care trăiește în ceea ce joacă pentru a putea să trăiască mai ușor în lumea reală. Pentru că tot ce face el mi se pare o școală despre cum să înțelegi arta și, cu voia dumneavoastră, misiunea pe care tu, ca actor (creator de frumos) o ai in lumea celorlalți, pentru ceilalți.
De aceea aștept cu mare emoție să îl văd în noul lui film ”Tatăl Fantomă”. O revedere pentru care mă pregătesc de ceva vreme. Pentru că așteptam de ceva vreme să îl văd pe Iureș pe marile ecrane. Să mă bucur de ceea ce are de oferit. Și apoi să vă spun și vouă :)
7 thoughts on “Câteva cuvinte (cam de prisos…) despre Marcel Iureș”
True…true… Unde mai pui că:
1. „Tatăl fantomă” vine după urticaria aia de serial produs de HBO, unde Iureş s-a văzut nevoit să se lupte cu un text prost adaptat, o regie ca şi inexistentă şi un cast deplorabil.
2. Abia aştept să văd cum şi-a luat şi Lucian Georgescu rolul în primire. Un fel de pionier al publicităţii below the line în RO, un creier creativ strălucitor şi şi o legendă în advertising-ul românesc.
@copolovici
Dap, ai dreptate, serif, si eu sunt foarte curios sa vad cum a prestat Lucian. Ca sa avem motiv de barfa, fireste :D
Eu sper sa avem parte de un film a la Kusturica (cel putin asa imi pare din trailer si sper sa nu ma insel), pentru ca m-am saturat groaznic de porcaria asta de „minimalism” romanesc croit dupa reteta festivalurilor de afara.
Urticaria de serial HBO este o franciză. E drept, e greu să-l vezi pe Iureş după prestaţia unui Gabriel Byrne, dar ca iubitor de film aş spune nu că s-a achitat de rol, ci că a făcut din el ceva ce nu poate face vreun alt actor din România. Asta o spun în speranţa că domnul Copolovici a văzut şi varianta aceea, ca să ştie despre ce vorbesc.
În altă ordine de idei, din ce văd eu aici era vorba de film, nu de cine este creativ şi ce succesuri a avut el prin publicitate. Aş opina că ar trebui să nu amestecăm planurile, când vien vorba de actorie, lucrurile nu sunt la fel de simple ca un meniu de prânz.
Se spune ca prima impresie conteaza. Vis-a-vis de stinghereala ta, eu locuiesc cu parintii lui pe scara si il stiu pe Marcel Iures de cand eram mic si nu stiam cu ce se ocupa. Pentru mine e un lucru normal sa-l vad si sa-l salut ca pe un vecin :), iar ca om in viata de zi cu zi am aceleasi cuvinte de lauda precum cele ce privesc activitatea actoriceasca.
@Cristian
Desi eram foarte stingher cand m-am dus la intalnirea cu Iures, dupa cateva cuvinte schimbate cu el, m-am relaxat total si m-am bucurat de acele clipe de exceptie :)
Pingback: Întâlnirea mea cu Marcel Iureș « Republica Culturală Chineză