Zic din start că nu aș fi citit ”primul manual de Social Media din România”, așa cum îi spune însuși autorul Horia Mihai Bădău, dacă nu se făcea atâta tam tam pe cartea asta. De regulă nu citesc astfel de manuale pentru că sunt prea teoretice și nu sunt pe feng shuiul meu mult mai practic. Dar asta nu înseamnă că nu le recunosc, în principiu, utilitatea și că nu înțeleg că pot fi folositoare altora. Doar că pe mine nu mă pasionează să le citesc, este opțiunea mea, pe care mi-o asum și cu ale cărei urmări mă risc să îmi desfășor activitatea, cum ar veni.
Nici cartea asta nu am citit-o așa cum aș fi citit altă carte. Mai mult am executat o răsfoire detaliată, dacă pot să zic așa. Și din ce am văzut pe acolo, îmi permit să fac următoarele observații.
1. Informațiile pe care le găsești acolo despre social media sunt, în general, corecte. Dar nu originale. Ele se regăsesc peste tot și cam în aceeași formă. Pe de altă parte, însă, ar fi și greu să inventezi apa caldă. Auraș le zice ”truisme traduse din engleză”. E cam dur spus, dar în esență, cum ziceam, vorbim despre niște informații general valabile și care se pot găsi în foarte multe ale locuri.
2. Era nevoie de o astfel de carte în limba română în condițiile în care, oricum, ce se spune acolo se găsește prin alte cărți de limba engleză? Dacă autorul a simțit nevoia să o scrie, probabil că s-a gândit că există piață. Și că această carte va fi un vehicul bun prin care să își facă imagine, să o pună la CV-ul profesional sau să bifeze orice alt motiv pentru care a decis să o publice. Din punctul meu de vedere, a răspunde la întrebarea despre oportunitatea apariției unei astfel de cărți este echivalent cu a te întreba de ce ninge când nu plouă. Adică discuția poate părea interesantă, dar zău dacă ajută la ceva…
3. Există anumite stângăcii în abordarea social media. De genul celor pe care le sintetizează Ruxa. Și care nu sunt un capăt de țară. Există alți autori care o comit și mai și. Dar stângăciile lui Horia Mihai Bădău sunt potențate în mod negativ de ceea ce spun la punctul 4.
4. Pentru o carte care se vrea un ”manual”, mi se par inacceptabile exprimările pe care autorul le are la adresa unor bloggeri. Pe care îi reduce doar la o singură dimensiune și cu care are ceva de împărțit în toată cartea. Ori atunci când, la nivel declarativ, scrii un manual (ceea ce impune o anumită conduită, indiferent cât de free spirit te dai), a da sentințe univoce despre niște oameni pe care i-ai ales să îi pleznești doar pentru că nu îți plac ție mi se pare descalificant. Una era dacă ai fi scris o carte gen ”Părerea mea despre social media de pe la noi”, unde puteai zice ce vrei și lumea te citea ca atare, fiind puși în gardă că autorul are o agendă proprie, și alta este să ai pretenția unui ”manual” și să scrii acolo așa cum o face Horia Mihai Bădău. Tocmai aceste ”încondeieri” de procuror 2.0 fac din restul conținutului (despre care vă ziceam la punctul 1) o simplă înșiruire de pagini care nu își mai găsesc credibilitatea. De altfel, Horia Mihai Bădău recidivează și în afara paginilor cărții, după cum se poate vedea în comentariul de aici. Iar asta nu ajută nici un milimetru la a recâștiga credibilitatea pentru cartea sa. Dimpotrivă.
5. Horia Mihai Bădău mă pune o listă lungă de bloggeri pe care, spune el, i-a ajutat la un moment dat. Mi se pare o forțare să spui așa ceva. Pentru că evenimentul la care face el referire și la care este adevărat că am participat nu era nicidecum pe principiul ”hai să te ajut”. Ba, pe undeva, îmi pare că a fost exact invers, adică faptul că am participat mai mulți bloggeri la astfel de evenimente a dat greutate acestora. A afirma că tu ai ajutat bloggerii invitându-i la evenimentele unde, de altfel, aveai nevoie de ei pentru a le face vizibile, mi se pare o ușoară contradicție logică și o punere într-un context mult prea gen wishlist.
6. Cartea lui Horia Mihai Bădău este, dacă îmi permiteți comparația, ca apa sfințiță. Cei care au nevoie de așa ceva, din diferite motive, o folosesc, cei cărora nu le pasă de așa ceva, rămân indiferenți, iar ”ateii 2.0” iau la caterincă așa ceva, cum iau la caterincă ori ce”sfințenie” de genul acesta.
Atât.
20 thoughts on “Despre ”primul manual de Social Media din România””
Foarte echilibrata recenzia. Bine punctat pe final. :)
@Semanticus
Asta s-o crezi tu :)) Stai ca o sa vina imediat lumea si o sa imi spuna ca nu se face sa vorbesc asa urat sau ceva de genul :D
Da nu ai vorbit deloc urat…
Se putea si mai rau.
Recenzia e scrisă chiar pe un ton mai mult decât decent. Nu am avut ocazia să citesc cartea, dar din tot ce am văzut pe bloguri şi din reacţiile autorului, eu înclin să cred că a pierdut totuşi o doagă pe undeva, pe drum…
Politicos si diplomat ca intotdeauna…
Sper sa accepte dialogul, de data asta nu se mai poate eschiva invocand relele intentii ale recenzorului.
O mica atentionare: il cheama Horea si nu Horia. Daca i te adresezi cu varianta a doua nu raspunde pentru ca nu e vorba despre el. Asa a comentat la un topic pe Facebook. E dreptul lui.
In primul rand, o precizare importanta: ceea ce i-am spus Ruxandrei despre bloggeri si dezbaterile din 2006-2007 a fost o discutie particulara. Pe care ea a facut-o publica. Asa ceva nu se face. Nu as fi facut respectivele afirmatii intr-un context public, pentru ca vreau sa menajez orgolii (care, ca urmare a gestului unfair al Ruxei au explodat). Nu te-am inclus in discutia respectiva. Ai dreptate, eu si dezbaterile mele nu te-am ajutat sa-ti faci un nume in spatiul public. Nu am spus niciodata asa ceva despre tine, tu ai ajuns la statutul pe care il ai, prin propriile forte, ceea ce admir extrem de mult (am spus-o in toate contextele, inclusiv in fata studentilor mei). Daca ai inteles ca te-am inclus cumva in acea lista de la care au izbucnit orgolii in blogosfera, imi cer scuze. Iata citatul din carte: „În acelaşi timp, s-au format şi profesionalizat alţi lideri de opinie în Social Media, ale căror produse rivalizează de multe ori cu cele ale presei tradiţionale sau se constituie într-o alternativă a lor. Iată doar câţiva dintre ei: Cristian Manafu, Bobby Voicu, Cristian Dorombach, Tiberiu Lovin, Cristian China-Birta, Alexandru Negrea, Adrian Cristea, Andrei Roşca. Pe mulţi i-am cunoscut când porneau la drum, în 2006-2007 şi i-am sprijinit, prin invitarea la dezbateri alături de lideri de opinie din presa tradiţională.” Sper ca am lamurit aceasta problema si ca nu mai exista dubii. Pe mine bloggerii respectivi nu m-au ajutat cu nimic, pentru ca am condus o asociatie non-profit, iar dezbaterile le organizam gratuit. Ei au primit mult sprijin, prin faptul ca la dezbaterile la care i-am invitat, venea toata presa si prin faptul ca dialogau de la egal la egal cu lideri de opinie, intr-o vreme in care nimeni nu-i lua in seama si nimeni nu-i lua in serios. Iar ziarele scriau si televiziunile le luau interviuri si se vedeau la jurnalele de stiri… Detalii aici: http://www.horeabadau.ro/expertiza-in-social-media/. Au transformat mediatizarea in bani si si-au oferit serviciile de consiliere invitatilor adusi de mine la dezbateri:) Acum sunt mari lideri de opinie cu nasul pe sus:). Asta a fost o paranteza mai lunga, nu-mi arog niciun merit – inca o data, a fost o discutie privata, pe care Ruxa a publicat-o cu unn zel demn de o jurnalista la Can-can:). S-a creat o discutie care de fapt, nu exista. Despre carte: multumesc pentru recenzia onesta. Am conceput cartea intr-un mod „aerisit”, cu multe intertitluri, cu propozitii scurte (de exemplu, la capitolul despre Twitter, am scris toate propozitiile in 140 de caractere, ca mod de adecvare la subiect), de aceea se poate frunzari usor. Se poate frunzari usor, dar contine multe informatii si tehnici prezentate pentru prima data in Romania. De exemplu, am scris in carte detaliat despre Google Bomb, despre construirea cuvintelor care fac buzz, despre interviul pe Twitter si Facebook, despre personalizarea conturilor institutionale – o greseala pe care o fac frecvent expertii Social Media in Romania este aceea ca folosesc pagini de Facebook cu numele firmei – insa, comunicarea in Social Media inseamna trecerea de la institutional, la personal, ceea ce inseamna ca firmele ar trebui sa desemneze o persoana care sa le reprezinte, sa fie omul-companie, care foloseste comunicarea interpersonala, pentru a transmite mesajele firmei, pentru a dialoga cu clientii de la prieten, la prieten. Citez din carte: „Una dintre marile greseli care se fac acum este ca firmele se prezinta in relatia de comunicare, tot sub forma institutionala, nu personala, respectiv nu au desemnat o persoana care sa reprezinte firma in relatia cu publicul. De exemplu, firma Suzuki ar trebui sa desemneze un om care sa o reprezinte, omul Suzuki. Este mai simplu sa il intrebi pe omul Suzuki ceva legat de masina ta decat sa-i pui aceeasi intrebare firmei Suzuki . In plus, in Social Media oamenii vor sa cunoasca persoana din spatele brand-ului. Ei sunt interesati sa afle informatii de la persoana respectiva si sa comunice cu ea de pe pozitii colocviale. Altfel spus, sa o aiba in lista de prieteni. Cuvantul cel mai folosit in motoarele de cautare din retelele sociale este “profilul”. Ca urmare, o companie trebuie sa fie reprezentata de o persoana care intruchipeaza caracteristicile brand-ului si vorbeste in numele sau.” Si multe alte, pe care le-am scris in carte, deci nu le voi detalia aici. Asa cum am spus, intrucat cartea se poate frunzari usor, informatiile destinate profesionistilor se pot „pierde” printre cele destinate amatorilor, la o rasfoire rapida. Informatiile pentru profesionisti si cele pentru amatori sunt in proportie de 50%-50% in carte. Am alocat un capitol special prezentarii unei strategii de promovare in Social Media, de la A la Z. Nu mai exista asa ceva in bibliografia Social Media din Romania, pentru ca, de obicei, fiecare isi pastreaza un eventual atu, pe care il poate folosi in fata unui client. Nu este cazul meu. Am dat o strategie completa, pe care o poate folosi oricine. Oricine citeste cartea, poate incepe sa actioneze ca expert in Social Media. Practic, primeste prin intermediul cartii acces la cel mai cautat job al momentului. De asemenea, am scris in carte multe adevaruri despre Zoso. Am prezentat fapte pe care le cunoaste toata lumea, dar nimeni nu indrazneste sa le spuna, de teama ca va fi acoperit de o galeata de noroi din partea OTV-ului blogosferei. Eu am spus adevarul despre Zoso si urmarea a fost o gramada de invective din partea suporterilor sai, dupa lansarea cartii. Cel mai activ a fost Auras, pe care il citezi in articol. M-a atacat pe grupurile de Facebook, de cand am anuntat cartea, fara sa o citeasca. Apoi a scris un atac la persoana, sub forma unei recenzii bascalioase a cartii. Cine ia in seama asa ceva? Spune-mi te rog, care fapt din carte despre Zoso nu este adevarat? Am scris numai adevarul. Iar ceea ce am prezis in carte, respectiv ca Zoso se va retrage, s-a adeverit la doua luni dupa aparitia cartii. In final, te rog sa-mi permiti sa mai adaug o recenzie despre carte, scrisa de o specialista in PR din Iasi: http://andreeamarc.com/pentru-cine-e-de-fapt-manualul-de-social-media/ si ce a scris mariussescu: http://mariussescu.ro/2012/01/recenzia-unui-manual-romanesc-de-social-media-tehnici-de-comunicare-in-social-media/. Din pacate, intrucat am scris acele adevaruri despre Zoso, de care pomeneam mai devreme, aparitia cartii a generat atacuri murdare la adresa mea, din partea suporterilor sai. De asemenea, conversatia privata publicata de Ruxa a nascut discutii marcate de orgolii. Mi-as fi dorit ca discutia despre carte sa aiba loc serios, fara hateri si fara orgolii. As fi raspuns cu placere oricarei recenzii serioase si oricaror observatii fundamentate. Ceea ce fac acum:) Voi continua sa raspund oricaror observatii despre continutul cartii. Daca, insa, vor intra aici hateri, amicii lui Zoso, cu atacuri la persoana, ma voi retrage. Am scris in carte lucruri pe care nu le stie toata lumea despre Zoso. Nu ma voi lupta aici cu suporterii sai, care incearca sa ma denigreze pentru a-si apara idolul. Voi participa la orice discutie civilizata despre continutul cartii. Merita. Multumesc si imi cer scuze pentru un comentariu atat de lung.
@Andreea Laciu: Mda, exact despre ce vorbeam…La discutii care se termina cu pierdut doaga, nu particip
Am scris un comentariu elaborat prin care am raspuns tuturor semnelor de intrebare ridicate in recenzie. La aceasta ora nu a aparut inca. A aparut in schimb un comentariu in care i-am raspuns Andreei Laciu si pentru care vreau sa–mi cer scuze, intrucat numele sau apare in mod eronat la semnatura. Este greseala mea
Opinia mea asupra titlului cărții se traduce prin „Să mori tu?!”. Mi se pare absurd să vorbești despre influență și comunicare eficientă în blogosferă câtă vreme ai puțin peste 100 de unici zilnic.
E ca și cum eu mi-aș face un blog pe tema auto pentru că am stat la un moment dat pe scaunul din dreapta al unui Audi.
@Andrei: nu am mai scris pe blog aproape un an de zile, intrucat am lucrat la teza de doctorat si la aceasta carte. De aceea am pierdut trafic, pe blogul deschis din 2006. Acum am revenit si am trecut pe un blog nou, pe .ro. Chiar daca nu am scris pe blog in ultimul an, am fost foarte activ in Social Media, in multe proiecte, pe pozitii de consiliere. Nu a aparut numele meu, dar toate proiectele au avut un succes care a depasit toate asteptarile.
@Andrei: am condus si conduc si acum un Audi in Social Media, ca sa continui comparatia ta:)
@Andrei: intra in Grupul Bloggerilor din Romania de pe Facebook si spune-mi ce parere ai.
horea, tu esti Mata hari alias Monica Marinescu pe care vroia Lovin sa il dea in judecata? si prof la univ. de jurnalism?
Cu siguranţă ai ajutat pe cineva, nu este spus forţat. Uneori poţi inspira pe cineva fără să faci nimic neobişnuit :)
Pingback: Spada reader #6 « « Spada
Pingback: Cum tratam oamenii ca Horea Badau? | M A N A F U *
Pingback: Manualul românesc de social media – se merită sau nu? | bloguldenewmedia
Pingback: În social media e ca într-o supă: găina bătrână îi dă gustul • Chinezu
Pingback: Tehnici de comunicare in Social Media
Pingback: Scrisoare deschisă către studenţii de la FJSC • Chinezu