Așa i-aș spune eu cărții ”Commedia dell’Arte – clipa astrală a teatrului universal”, scrisă de Mihai Mălaimare (Editura Tracus Arte), un ghid foarte util, aflat la mijlocul distanței dintre prezentarea acestei perioade pe Wikipedia (mult prea seacă, totuși, și parcă prea ”documentară”) și o carte de specialitate (de obicei de sute de pagini…), care nu prea te coafează dacă nu ești super interesat de domeniu. Dar pentru unul ca mine (și știu că și voi sunteți tot pe acolo :D) interesat de un fel de enciclopedie mai detaliată, această carte este cea mai potrivită și poți să revii la ea de fiecare dată când ai ceva nelămuriri legate de ce s-a întâmplat în acea perioadă.

Spre exemplu, am aflat ridicând sprânceana că Arlechino (un ”brand” care pentru noi înseamnă distracție, simțire de bine, bucurie) se pare că vine de la Hellequin, unde ”hell” înseamnă chiar ”iad”. Iar din această perspectivă este extrem de interesantă evoluția de la diavolesc la distractiv pe care a avut-o Arlechino, ca brand.

Practic această carte îți face o imagine foarte bună a ceea ce a însemnat Commedia dell’Arte ca perioadă extraordinară pentru arta teatrală și nu numai îți deschide niște ”ferestre” foarte interesante asupra subiectului. Spre exemplu acele ”lazzii” pe care le executau artiștii în timpul spectacolului și care reprezentau improvizații geniale, care demonstratu geniul actoricesc al celor care se încumetau să le facă. Plus istoria interesantă a teatrului din acea perioadă și un un ”review” al principalelor tipuri de personaje, din care s-au născut multe alte personaje cu care suntem obișnuiți acum.