Cred că puteți număra pe degetele de la o singură mână de câte ori ați văzut aici pe chinezu.eu un comunicat băgat pe sistemul copy/paste. Dar de data asta simt nevoia de a face acest lucru. Și dacă o să aveți răbdare să citiți ce scrie mai jos, atunci veți înțelege și voi de ce am preferat să fac asta, în loc să conspectez eu materialul și să trag nu știu ce concluzii.
De obicei, copiii mint din aceleaşi motive ca şi adulţii: când simt că sunt într-o capcană, când le este teamă de pedeapsă sau de a fi respinşi spunând adevărul, când se simt ameninţaţi, sau când pur şi simplu se gândesc că minciuna va face lucrurile mai uşoare pentru toată lumea. Deseori minciuna este un semn al unei stime de sine scăzute. Copiii, ca şi oamenii mari, se gândesc că trebuie să pară mai buni pentru că nu ştiu că sunt suficient de buni aşa cum sunt.
Cel mai frecvent, copiii mint pentru a nu fi pedepsiţi. Dacă au luat o notă mică în trecut şi au fost pedepsiţi aspru sau chiar bătuţi, este normal să ascundă adevărul pentru a evita pedeapsa, şi din teamă de consecinţe.
Copiii mint pentru a-şi mulţumi părinţii şi pentru a nu-i dezamăgi. Ei denaturează adevărul şi fabulează în favoarea lor, mint în legătură cu performanţele şi cu randamentul şcolar, pentru a face adulţii să fie mândri de ei. În această situaţie părinţii sunt cei care pot purta o parte din vină, dacă au pretenţii exagerate de la copil iar acestuia îi este frică să nu fie la înălţimea aşteptărilor.
Copiii mint pentru a atrage atenţia adulţilor iar acest tip de minciună, din nevoie de atenţie, este frecvent întâlnită la copiii care nu sunt lăudaţi sau răsplătiţi.
Ca adulţi trebuie să înţelegem motivele pentru care copiii mint, înainte de a-i putea ajuta să renunţe la minciună.
În loc să vă înfuriaţi în această situaţie, urmaţi câţiva paşi:
- Încetaţi să mai puneţi întrebări care ar putea invita la minciună. Astfel de întrebări sunt cele la care ştiţi deja răspunsul. „Ţi-ai făcut temele?” în loc de “Am observat că nu ţi-ai făcut temele, ai un plan în legătură cu asta?”
- Centraţi-vă pe soluţii la problemă şi nu pe învinuirea copilului.
- Fiţi sinceri cu dumneavoastră. Gândiţi-vă că şi celor mai mulţi dintre noi, adulţii, ne este greu sa spunem adevărul atunci când ne simţim încolţiţi, speriaţi sau ameninţaţi în vreun fel. Luaţi o pauză şi lăsaţi spaţiu copilului să spună adevărul. Spuneţi-i: „Mai târziu voi fi disponibil dacă vrei să îmi spui ce se întâmplă”.
- Respectaţi intimitatea copilului atunci când acesta nu vrea să vă împărtăşească ceva.
Cum prevenim minciuna copiilor
Planificaţi în avans pentru a preveni probleme viitoare, ajutaţi copiii să creadă că greşelile sunt oportunităţi de a învăţa astfel încât să nu considere că sunt răi şi trebuie să îşi acopere greşelile atunci când se întâmplă. Cum?
- Daţi un exemplu de spunere a adevărului. Povestiţi copiilor o situaţie în care a fost dificil pentru dumneavoastră să spuneţi adevărul însă aţi decis că este mult mai important să experimentaţi consecinţele şi să vă păstraţi respectul faţă de propria persoană decât să minţiţi persoane dragi să vă simţiţi apoi vinovaţi pentru asta.
- Asiguraţi-i pe copii că sunt iubiţi necondiţionat, indiferent de greşelile pe care le fac. Mulţi copii mint deoarece să tem că adevărul îi va dezamăgi pe părinţi.
- Manifestaţi apreciere atunci când copilul vă spune adevărul, asumându-şi riscul să vă supere. “Mulţumesc că mi-ai spus adevărul. Ştiu că a fost dificil. Admir felul în care doreşti să faci faţă consecinţelor şi ştiu că le poţi face faţă şi poţi învăţa din ele”
- Încetaţi să controlaţi fiecare mişcare a copilului. Mulţi copii mint pentru a afla cine sunt şi pentru a face ceea ce îşi doresc să facă dar nu li se permite. În acelaşi timp încearcă să îi mulţumească pe părinţi, făcându-i să creadă că le îndeplinesc aşteptările.
Este important pentru copii să înveţe că sunt în siguranţă dacă spun adevărul în familie. Copiii pot învăţa că părinţilor le pasă de temerile şi greşelile lor şi că vor fi ajutaţi de aceştia pentru a le depăşi.
De ce bătaia nu dezvaţă copilul să mintă
Bătaia nu îl învaţă nimic pozitiv pe copil, doar produce frică, neîncredere, furie.
Copilul bătut nu va căpăta încredere în părintele său, din contră, va prinde frică de el şi de reacţiile lui.
Copilul bătut nu învaţă să îşi corecteze greşelile, nu află ce ar fi putut face mai bine pentru a nu ajunge în situaţia de a minţi.
Copilul bătut, cel mai probabil va continua să mintă. Doar că, pentru a evita pedeapsa, va căuta să se ascundă şi mai bine de adultul de care se teme.
Copilul bătut, jignit, umilit se va îndoi de dragostea părintelui său şi se va îndoi de sine, de propria valoare.
Copilul bătut va învăţa că greşeala se pedepseşte cu pumnul şi cu tonul ridicat şi va imita acest comportament în relaţia cu alţii.
Copilul bătut poate învăţa în unele cazuri să nu mai mintă, dar nu pentru că a înţeles cu adevărat ce a greşit şi ce poate face mai bine, ci din frică de pedeapsă.
Este bine de reţinut:
- Mulţi copii mint pentru a se proteja de judecată;
- Amintiţi-vă că ceea ce este copilul acum nu va fi întotdeauna. Dacă cel mic spune o minciună, nu reacţionaţi exagerat numindu-l “mincinos”.
- Centraţi-vă pe construirea apropierii şi încrederii în relaţie în loc să vă centraţi pe comportamentul problemă (minciuna). Aceasta este, de obicei, cea mai rapidă cale de a diminua comportamentul pe care îl consideraţi neadecvat, pentru a-l descuraja pe copilul dumneavoastră să se ascundă şi să mintă.
Articol de Andreea Biji, psiholog Salvaţi Copiii
12 thoughts on “Minciuna copiilor nu se pedepsește cu bătaie”
E plin de invataturi comunicatul asta de presa. Si e foarte educativ, pentru parinti. Foarte multi parinti in ziua de astazi au nevoie de educatie, poate in aceeasi masura cu copiii lor. Unde au ajuns copiii din ziua de astazi li se datoreaza aproape in exclusivitate parintilor care au inteles gresit progresul.
@brylu
mi se pare fascinant cum oameni care par chiar normali la cap la prima vedere, atunci cand li se activeaza functia de parinti devin brusc loviti cu pucul
si da si eu cred la fel ca parintii ii strica pe copii si dupa aia tot ei se plang de ce rai sunt
Stii ce ii cel mai dureros, ca multi parinti isi scuza incompetenta de a isi educa copiii, altfel decat prin violenta, cu replica „pai si eu am fost educat asa”.
Bun comunicat si foarte adevarat.Pot sa-l preiau si eu?
da, cum era si vorba aia ”cei care critica generatia zilei de azi, sa nu uite cine a cvrescut-o ”
Am o prietenă care a fost supraverificată de părinții ei tot timpul, și prin asta vreau să zic inclusiv telefoane și emailuri la facultate/liceu. Ce face ea acum? Îi minte. Chiar nu o învinovățesc. Dacă un copil care e verificat tot timpul prinde un gram de libertate, o să facă tot ce nu a avut voie până atunci. De aici se trage tipul copilului scăpat la facultate. Și după aceea plâng părinții că „unde am greșit?”.
Zicea cineva ce trebuie raspuns cand te critica parintii: „Sa fie de vina mostenirea mea genetica sau cresterea defectuoasa pe care mi-ati dat-o?”
@parazitul
normal ca poti prelua, te rog chiar :)
:), zambesc chiar dar si ma intristez, cand stiu ca foarte multi parinti sunt atat de dobitoci ca nici nu vor sa auda de indicatii privind educatia copiilor lor. Nu vor sa primeasca sprijin din partea psihologilor din scoli. Cea mai mare pb este ca majoritatea parintilor nu sun destul de educati ca sa educe. Majoritatea parintilor au crescut sub deviza „bataia e rupta din soare” si cred ca tot asa o sa-si educe si ei copii, lucru care este total gresit.
De ce nu doresc parintii sa se transforme din SEF in PRIETENUL copiilor ? Cred ca daca sunt autoritari rezolva mai mult ? Nici vorba. Daca parintii nu incearca inainte de toate sa devina prietenul copilului multe lucruri nu o sa le afle. Copii trebuie sa simta inainte de toate intr-un parinte un prieten de la care are ce sa invete, un prieten mai mare daca pot sa spun asa. Va intrebati ce facem daca este neascultator ? Fiind prietenul copilului, inseamna ca stim multe lucruri de care nu se poate desparti prea mult timp, deci aici intervenim cu o pedeapsa mica pt inceput. Binenteles avem situatii cand pe un copil poti sa-l pedepsesti cat vrei ca nu-i pasa, dar daca ii spui simplu „nu mai suntem prieteni”, iti da in lacrimi.
Sunt multe de discutat pe acest subiect, dar inainte de toate cred ca cel mai important lucru este SA STAM DE VORBA CU COPII NOSTRII CAT MAI MULT .
O parere doar.
Gata, am scris si eu http://acuzatul.blogspot.com/2011/12/de-ce-mint-copiii.html
In link e alt titlu.Am gresit dar postarea e ok :)
Ati citit unele dintre motivele pentru care mint copii, unele lucruri pe care le puteti face pentru a preveni minciuna lor, eu va recomand in continuare un articol in care vi se spune cum ar trebui sa reactionati atunci cand copiii va mint:
http://www.psihologpentrucopii.ro/2011/03/ce-facem-cand-copiii-ne-mint/
Bineinteles, cei care au copii acasa pot gasi acolo mult mai multe informatii interesante :)
Pingback: Minciuna copiilor nu se pedepseste cu bata ! »