Mai jos aveți un guest post semnat de Cristian Clita. Sper să îl citiți cu aceeași emoție cu care l-am citit și eu :)
Atunci cand aud despre proiecte pentru realizarea de case pentru oamenii sarmani imi vin in minte automat reportajele cu casele primite dar neintretinute de acestia sau imaginile cu localnicii care se uitau la soldatii care umpleau sacii de nisip la inunadatii si comentau. Stiu ca este o gandire limitata dar sunt de parere ca acest tip de ajutor trebuie oferit doar dupa ce beneficiarul este facut responsabil. Pe termen scurt, ajutorul trebuie sa fie neconditionat (case modulare, imbracaminte, mancare etc.) dar pentru imbunatatirea conditiilor de viata pentru un beneficiar, responsabilizarea este foarte importanta.
Am participat ieri impreuna cu o echipa numeroasa de bloggeri (in traducere libera, 30 de oameni care nu muncesc fizic mai niciodata dar care ieri au lucrat cot la cot cu restul volutarilor) la proictul Habitat for Humanity la invitatia Cristinei Bazavan si a lui Alex Tunaru.
construim from razvanbb on Vimeo.
Habitat for Humanity este un proiect care se deosebeste de alte proiecte de ajutorare a persoanelor defavorizate tocmai prin responsabilizarea despre care vorbeam, deoarece beneficiarii nu doar ca sunt invitati sa ajute la construirea casei lor, sunt obligati (trebuie sa faca 600 de ore de munca, atat la casa lor cat si la alte proiecte). Dupa realizarea casei, timp de 20 de ani, acestia trebuie sa plateasca o suma modica (aproximativ 50 euro) urmand ca dupa constructia sa intre in propietatea lor. Sunt reguli pe care organizatia le ia foarte in serios, pe santierul nostru existand o casa care nu se construia pentru ca familia beneficiara nu a venit sa ajute. Pe langa responsabilizarea beneficiarilor, proiectul ii ajuta pe acestia sa invete si cum sa locuiasca intr-o comunitate si sa se ajute reciproc. Terenul pe care stau casele este comun si toate aceeasi conformatie.
Am lucrat ieri pentru Nicoleta si Dumitru Toma, o tanara familie care locuieste in prezent intr-un apartament minuscul intr-un bloc din curtea rafinariei din Ploiesti. Nicoleta este asistent medical si Dumitru dascal la o biserica asa ca cei doi inteleg mai bine decat multi ce inseamna sa ajuti. Este o casa modesta (3 camere, baie, bucatarie) la care ce doi au lucrat cot la cot cu restul familiei (alti trei membri ai familiei erau pe santier) si o mica armata de voluntari romani si straini.
Cred ca ce m-a determinat sa gletuiesc 9 ore a fost ca de fiecare data cand ieseam din casa simteam aerul proaspat de care Nicoleta si Dumitru se vor bucura impreuna cu viitorii lor copii. Daca nu ar fi existat acest proiect, Nicoleta, Dumitru si copiii ar fi iesit in fiecare zi din blocul in care locuiesc si ar fi simtit mirosul greu al rafinariei.
Vad Habitat for Humanity ca pe un „credit” pe care o familie care nu ar fi niciodata primita intr-o banca il acceseaza pentru a putea sa isi faca o casa. La pachet cu acest credit vine si lectia pe care ei dar si voluntarii o invata, de a ajuta si de a aprecia acest ajutor.
11 thoughts on “Lecție despre primirea/oferirea ajutorului”
Asta e chiar o initiativa excelenta. Ajuta si ‘proprietarii’, nu stau la carciuma sa comenteze. Si este clar un ajutor pentru cei fara atati bani, deci latura umanitara nu este deloc pierduta din vedere. Sper sa existe in curand ceva de genul asta si in Vest, cu mare drag am ‘dona’ ceva din timpul nostru asta pretios pentru a da o mana de ajutor.
Frumoasa idee de proiect.
astfel de proiecte ar mai trebui si mediatizate
Fain proiect. Pacat ca este prima data cand vad acest clip si acest proiect promovat. Pacat…
1. da e frumos si da se poate an 5 zile sa ridici o casa o zic din experienta proprie ca cu asta ma ocup
2 ,asa si ar trebui sa fie , ca proprietarii sau viitorii sa se implice an construirea casei lor.
3, cum teai sau vati simtit dupa o zi de tras glet :)
Salutare, chinez,
Este frumos sa construim, este frumos sa ajutam. Eu nu am mai scris de mult timp, dar a venit vremea sa revin in online si m-am gandit sa incep cu o leapsa pe o tema delicata. Daca ai timp si chef, mi-ar placea sa-ti citesc parerea despre acest subiect destul de fragil:
http://newdadas.wordpress.com/2011/10/08/fara-violenta/
Bună iniţiativă.Mi-a plăcut faza în care îşi prezentau blogurile pe hârtie.
lasa, nu e nevoie. multumim.
Eyvallah koççum benim ;)
bravo voua,cu astefel de iniziative multi din tinerii nostri ar reusi sa isi intemeieze o familie ,mai ales ca salariile sunt asa mici in romania .astfel de initiative ar trebui sa inceapa peste tot in romania ,chiar si in vest ,in ardeal in moldova ,in oltenia ,asa poate tinerii nostri nu ar mai trebui sa plece in strainatate si sa isi lase familia ,felicitari
Frumos frumos si iar frumos…..pacat ca astfel de evenimente nu sunt mediatizate deloc, ar trebui sa aflam si alte vesti in afara de criem, incendii, politicieni corupti etc…..