Primul comentariu pe care îl primești pe blog este întotdeauna special. Căci este prima confirmare a faptului că nu vorbești singur pe blog și că cineva a găsit de cuviință să te bage în seamă :) Simți așa un fior de plăcere când citești primul comentariu, dovadă că, la urma urmei, oricât de unici și irepetabili ne dăm noi, suntem, fiecare, o ființă sociabilă :)
Primul comentariu la ce scriam eu a fost pe primul meu blog de marketing politic. Și a fost de la cineva care nu era de acord cu ce analiză (sau ce era…) făceam eu acolo, dar mă combătea cu argumente. Senzația a fost una tare plăcută. Căci am simțit că ce gândesc eu se lovește de gândirea altuia și că se deschide posibilitatea unui dialog. A fost începutul înțelegerii faptului că blogosfera nu e frumoasă pentru că sunt mulți oameni faini care scriu, ci că e și mai frumoasă pentru că există mulți oameni faini care citesc ce scriu oamenii ăia faini :)
Dacă vă aduceți aminte cum v-ați simțit la primul comentariu de pe blogul vostru, ia băgați acilea să auzim și noi :)
22 thoughts on “Primul comentariu pe blog”
Eu … urmeaza (promit) sa revin cu un comentariu in ceea ce priveste senzatia primului comentariu primit pe blog , deoarece momentan nu am primit nici unul :)), dar se stie „cu rabdarea treci si marea” :))
http://bogdandascalescu.ro/hello-world/comment-page-1/#comment-2
asta este primul comment la mine pe blog.
Primele comentarii vin de obicei din partea prietenilor şi nu fac altceva decât a se întrece în laude si aprecieri.
nu-mi mai aduc aminte de primul comentariu pe blog dar imi aduc aminte de primele comentarii ale unor persoane. fie ele prieteni apropiati sau oameni importanti pentru mine, m-a cuprins o bucurie de fiecare data cand am aflat ca „si asta ma citeste”.
Dezamăgire (în cazul meu). Primul comentariu pe blog a fost un spam. Şi al doilea, şi al treilea. Cred că cam primele 10. Pe urmă a venit un comentariu semi-spam scris la repezeală de cineva, care nimic măcar nu-mi citise articolul. Dacă îmi aduc aminte bine, era ceva de genul „Ai foarte mare dreptate.”
Primul comentariu a fost spam ca nu stiam ce-i aia Akismet :). Oricum, am observat ca de cele mai multe ori, spamul este mai politicos decat comentatorul obisnuit.
Printscreen și direct în ramă :)) – senzațional moment!
Mersi
Cum sa zic… hmm… m-am simtit… m-am simtit ca la prima experienta sexuala :))
Primul comentariu, ce pot sa spun, a fost intr-adevar o felicitare insa nu stiu daca asta e important, pentru ca te poat einfluenta si negativ cateodata. In alta ordine de idei, eu prefer comentariile negative, carora sa le aduc un argument solid sau, comentatori cu care sa discut un alt punct de vedere nu acelasi sustinut de mine.
Oricum, ai o senzatie misto dupa cum ai spus-o si tu, ca nu vorbesti singur ca „bloggerul” si te baga cineva in seama.
Cand am primit primul comentariu scrisesem cateva articole pe primul blog, inca nu stiam daca vorbesc sigur, eram cat pe ce sa ma las, dar cand intr-o dimineata am vazut ca cineva isi facuse timp sa comenteze pe blogul meu m-am simtit special, centrul universului, sentimentul pe care mi l-a oferit acel comentariu m-a mptivat si ma motiveaza sa merg mai departe
Primule comentarii au fost negative-răutăcioase şi nu a fost prea plăcut. M-a demoralizat puţin, dar după aceea mi-am dat seama că noi chiar încercăm să facem ceva spre deosebire de cei care doar comentează. Au urmat şi comentariile pozitive şi de la cei care vor să ştie mai mult.
Dpmdv e jenant cand vezi ca ai vizitatori dar nu comenteaza nici unul din ei.
Primul comentariu de pe blogul meu a fost acesta
Apoi al 2-lea comentariu a venit din partea mea si suna cam asa: „Multumesc ! Sunteti prima persoana care a comentat pe blogul meu ” dar ulterior am sters comentariul meu crezand ca e o prostie. Dar acum cand am citit acest artiol mi-am dat seama ca nu era o prostie…Imi pare rau ca l-am sters.
Primul meu blog se chema romanianwriter , l-am facut ca toti prietenii mei doreau sa ma citeasca , asa ca l-am considerat mai mult o sezatoare literara unde monologam cu elan si prietenii mei comentau de zor, cu incurajari, cu alea, alea … Nu prea i-am luat in serios, stiam ca ma perie, ca doar erau prietenii mei. Dar a venit the biggest day cand primul meu cititor de-adevaratelea mi-a lasat un comentariu de m-a lasat praf. Scrisesem o poezica despre monstrul in care traim (bucuresti) , animalul fioros care se trezeste la viata si ca ma inspaimanta in fiecare zi cand trebuie sa plec la serviciu , asortat cu multitudinea de „senzatii” dragute la ideea unei noi zile la job , unde minteam poporul cu televizorul (la propriu si la figurat). Omul care a comentat simtea cu tarie si chiar mai accentuat ce simteam eu in poezica mea.
Mi-a placut , am rosit de placere si elanul meu de scriitor neconsumat a crescut brusc si alte eseuri, poeme etc au mai aparut in blog.
Primul comentariu a fost de la un prieten : SUPER TARE, CHETANE! Tot mereu pui intrebari grele pe blogul tau, nene Chinezu :D
Si primele mele comentarii erau spamuri asa ca mult timp nu era posibilitate de a comenta. De vreo 2 luni am gasit solutia cum sa integrez facebook comments in mod seo friendly si de atunci au inceput sa vina cateva comentarii de la prieteni. Ceva de genu „foarte tare!”. Din pacate nu prea scriu ci mai mult postez fotografii si nici n-am multi vizitatori (vreo 30 zilnic pe blog) care vin si pleaca. Sper sa se schimbe cu timpul :)
Cred ca chestia cu fiorul primului comentariu poate fi asemanata cat de cat cu faza in care esti intr-un canion si urli cat poti, pe moment nu primesti nimic inapoi si dintr-o data se intoarce ecoul. Surpriza nene, nah ca mi-a raspuns…ceva de genul :))
Si iata si primul comentariu, http://apropouri.com/2011/06/scriu-dar-pentru-mine-n-viitor/
E greu de descris senzatia cand observi ca incepe sa prinda contur ceea faci din suflet :)
Primul comentariu o fost de la un Anonim:)) Hi..Hi…ueic ap ba! la postarea Şi încă nu m-am trezit… :)
Salut
Daca cineva are o problema cu rozatoarele insectele sau alti daunatori am gasit o solutie buna fara substante fara miros fara chesti chimice aparate cu ultrasunete ultraviolete si unde electromagnetice http://roinsect.ro/
e tare rau.
Pingback: Povestea unui blogger. Episodul 1 • Chinezu
primul comentariu a fost ala automat de la wordpress.
al doilea a fost al meu, sa vad ca merge sa bag comentarii.
al treilea a fost primul comentariu adevarat de la altcineva, mi se pare ca un blogger la care ma bagasem in seama (pe spanac)
iar primul comentariu, aparut in 2008 sau 2009 a fost ceva scurt, de genul „nasol”. asta ca na, scrisesem 3 randuri in care ma plangeam ca trag ca un cal la munca, pentru nimic.
asta cu primul comentariu nu e deloc ca aia cu primul sarut sau primul contact sexual.
nu e asa special… mai ales daca stii ce faci (adica te astepti ca unul sa-ti zica ceva intr-un final)