Haideți să vă spun ce am făcut eu ieri și apoi să discutăm pe tema asta, spunându-ne părerile și, pe cât se poate, să tragem niște concluzii, parțiale, așa cum sunt, de fapt, toate concluziile :)
Ieri am fost cu doamna sufletului meu la ecograf. Pentru că așteptăm al treilea copil și era momentul să ne spună dacă este băiat sau fată (căci până acum, la ecografiile anterioare, a făcut number 3 – cum îi spun eu – ce a făcut și nu ne-a arătat ce este). Am aflat că e e fetiță și că o să vină pe lume la începutul lui noiembrie :) După ce mi-am privit soția cu un respect și cu o dragoste teribile, după ce am simțit valurile alea de căldură minunată și după ce mi-au tremurat fluturașii prin stomac (așa cum am pățit de fiecare dată când am aflat despre Mara și despre Alex), am deschis twitterul. Și mi-am anunțat toți prietenii de acolo de fericita veste.
Las la o parte faptul că reacția voastră, a celor de pe twitter, m-a năucit de-a dreptul… nu, nu las la o parte, vreau să vă mulțumesc din suflet că sunteți alături de mine în bucuria asta :) Dar ce vreau să zic este că ar trebui să mă analizez serios de ce am simțit nevoia să spun și pe twitter vestea asta minunată. Explicația la îndemână este că, așa cum am spus-o în repetate rânduri, twitterul este o parte importantă din viața mea. Dar nu este o explicație suficientă. O altă, spusă de un prieten bun care a văzut ce am scris pe twitter, este, așa cum zicea el, ”ești prea plin de bucurie ca să nu dai și altora” :) Poate fi și asta.
Nu știu exact ce și cum. Poate îmi spuneți voi :)
15 thoughts on “De ce simțim uneori nevoia să împărtășim lucruri pe net?”
Vestea că vei deveni tătic, o poate înțelege doar cineva care a mai trecut prin faza asta. Înainte (când nu eram tătic) și aflam că vreun coleg de-al meu urmează să fie, îl felicitam, dar neștiind feelingul era ceva automatism. Altfel stă treaba când ai simțit măcar odată acest lucru … deci: FELICITĂRI !!!
Pai…poate pentru a esti tot tu si pe Twitter. Comunici mult, ai prietenii pe care ii „simti”, pe care ii stii. Ai o comunitate in care te-ai integrat si cu care impartasesti multele din viata de zi cu zi.
Felicitari!!!
pe twitter nu suntem „prieteni” si mi-a fost nu-stiu-cum sa ma bag in discutie, asa ca iti scriu si eu aici. Felicitari, sa va traiasca!!!
Pentru ca acolo sunt oameni cu care interactionezi zilnici si la o mare bucurie simtim nevoia de a comunica si altora o mica parte din sufletul nostru. Felicitari!
io zic asa !
cred, pentru ca nu am trecut prin asemenea momente fantastice de emotie, ca orice ai fi facut Cristi, nu trebuie sa te justifici, in fata nimanui ! cu atat mai mult, faptul ca ai simtit asa ceva, ne transforma pe noi, cei cu care interactionezi si acolo, pe Twitter, in persoane privilegiate !
o veste atat de minunata, ce ne-ai impartasit-o, e cu mult peste orice link ori recenzie facuta unui blog, din partea ta. pentru ca imparti aceasta veste a nasterii unui copil care este, foarte probabil, cel mai emotionant moment prin care poate trece un barbat…
felicitari, Cristi ! sa va aduca multe bucurii fetita, tie, sotiei si celorlalti 2 strumfuleti dragi voua ;)
multumesc, dragilor :)
este un momet tare fain din viata mea, inca unul :)
Bre, ce să zic, să-şi fie sănătoasă, şi toată familie să fie sănătoasă să fiţi fericiţi alături de micuţă!
felicitari! :)
Felicitari si ii urez de pe acum sa devina celebra si iubita de tot poprul:D
Felicitări!
In primul rand, felicitari doamnei, tie, copiilor existenti deja! :)
In al doilea rand, e normal sa postezi vestea aici si sa o dai pe Twitter. Cele doua „canale” sunt administrate personal si tu reusesti sa le pastrezi autenticitatea, tocmai prin faptul ca au note personale. Cel ce scrie e om si impartaseste momente din viata lui, nu doar campanii, recenzii, etc.
Si, la urma urmei, e dreptul tau sa te lauzi! Si ai cu ce!
Felicitari!
…chiar nu am prins momentul pe Twitter ?!!
De obicei, vin, vad si ma retrag. Acum iti zic: felicitari voua si sa fiti fericiti!
Eu am aflat abia astazi. Felicitari, sa-ti traiasca si sa-ti aduca bucurii si impliniri