Îmi aduc aminte, cu ani în urmă (nu vă spun câți, că dupa aia îmi ziceți tataie :D), când mi-am luat eu prima chitara electrică, un Reghin (firește :D) second hand, neagră cu griful de culoarea lemnului, de care eram teribil de mândru :) La un moment dat, am făcut ce am făcut și am izbit-o de un colț de boxă și am văzut cu oroare că o tăietură de câțiva centimetri își făcuse apariția pe corpul negru lucios al minunatei mele chitări. Eram atât de supărat… Dar apoi mi-am dat seama că, de fapt, asta o face specială, că acest accident îi dăduse caracterul de unicitate, că, dintr-o dată, chitara mea devenise și mai a mea :)) Și mi-a devenit și mai dragă :)
Mi-am adus aminte de chitara mea cea dragă (pe care mai apoi am vândut-o, cu inima cernită, dar nu aveam ce face, pentru a-mi cumpăra un Hohner, adică pentru a face un upgrade, cum ar veni :D) în primele secunde din momentul în care mi s-a propus această campanie pentru Starbucks (căci da, este o campanie, dar una de aia faina, cum îmi place mie :D). În care chiar despre personalizarea lucrurilor este vorba, despre stilul ”however you want it”, despre libertatea pe care o simți când faci lucrurile să fie cu adevărat ale tale.
Ca parte a campaniei, pe 8 sau e 9 iunie (negociem încă data, căci am un program dement în perioada asta), 3 dintre voi, cei care îmi faceți onoarea de a mă citi, veți veni cu mine la Starbucks Frappuccino® Private Class, o ispravă despre care nu pot să vă raportez prea multe acuma, dar trust me că o să fie fain :) Și cum pot lua doar 3 dintre voi cu mine, vă rog să îmi povestiți mai jos în comentarii cum ați personalizat voi un obiect sau pe ce sistem lucrați, ca să zic așa :D, când e vorba de personalizat obiecte. O să aleg 3 dintre voi, pe criteriile pe care le știți, subiective cât China :D Aștept comentariile voastre până pe 6 iunie, ora 23.59 fix. Și ca să vă dau niște exemple personale, ia să vă dau niște exemple personale :))
A avea ceva nu e tot una cu a fi al tău. Avem și cadă în baie, avem și parchet în casă, avem și țevile prin care curge apa. Dar zău dacă le simțim că sunt ale noastre. În schimb chitara de care vă ziceam, niște cărți, laptopul chiar, astea da, sunt cu adevărat ale noastre. Pentru că, într-un fel sau altul, le personalizăm, le oferim un pic din ce suntem noi și ele, lucrurile astea neînsuflețite, ne oferă, la rândul lor, ceva în schimb.
Eu, spre exemplu, mi-am pus pe laptop stickere cu proiecte care îmi place. Și l-am personalizat în așa măsură, încât chiar și când am povestit despre campania asta mi s-a spus ceva de genul ”personalizat, cam așa cum ai tu laptopul” :)) Adică, mă înțelegeți, în momentul în care personalizare mea devine a noastră, deja discutăm de altceva și treaba e prea profundă ca să intereseze decisiv pe cineva :D
Sau un alt mod de personalizare, după capul meu, firește, este cum citesc eu cărțile. Dacă ajung la un pasaj care îmi place îndoi colțul paginii în așa fel încât una din laturile triunghilui astfel obținut să indice începutul pasajului care mi-a plăcut. Și nu, nu folosesc semn de carte, eu îndoi pagina pe verticală pentru a semnaliza unde am rămas :)
PS. Dacă treceți pe la Starbucks, să profitați de Frappuccino Happy Hour între 3 și 5 după-amiaza și să vă luați de ăla cu caramel mult. Io nu prea mânănc dulce, dar caramelul ăla… :))
25 thoughts on “A avea ceva nu e totuna cu a fi al tău”
In cazul in care se pune, eu m-am personalizat pe mine. Mie imi plac tatuajele si am inceput sa-mi fac tatuaje acum ceva timp in urma, mai exact prin ’95. Prima data mi-am facut unul pe umar, apoi si pe celalalt…Am continuat cu unul pe abdomen, care intre timp s-a transformat intr-o minge de baschet :)) , si am zis ca e pacat sa nu-mi fac si pe gambe. Atat de mult imi plac incat ma inceput sa-mi lucrez si antebratele, pe care am reusit sa nu le julesc pana acum :). Acum, am in plan sa-mi termin mainile, adica sa le am tatuate complet, dupa care ma voi opri, asa zic :) Daca se pune, pot sa pun ca eu am ales sa ma personalizez pe mine, si am facut asta de placere. In primul rand, m-am gandit ca viata e prea scurta pentru a-mi refuza unele placeri, asa ca m-am pus pe treaba :)
Să nu te audă bibliofilii că îndoi paginile cărților, că te mănâncă!
Cafea nu beau, așa că azi nu ”personalizez” nimic. :)
tot acu’ multa vreme (si io am niste ani da’ nu-s mai batrana ca tine) era moda aia cu jeansii „personalizati”
tin minte cum mi-am cumparat o pereche de jeansi , i-am bagat in clor si apoi am desenat pe un crac un indian din profil si pe celalalt niste caramizi reprezentand un zid, peste care am bagat un scris din ala smecheresc
pe atunci se purtau mult chestiile astea, era la moda MC Hammer si alti hip hopperi de gen, treaba e ca oricine vedea capul ala de indian apropiindu-se stia ca vine pustoaica tacanita care se ia la tranta cu baietii :)
În şcoala generală, parcă prin clasa a III-a sau a IV-a, (tot în vremuri imemoriale), mi-a „personalizat” banca cu un briceag. Mi-a luat o zi întreagă să-mi scrijelesc numele întreg (3 bucăţi, ca la ucigaşii celebri), dar pedeapsa pentru asta a fost mult mai rapidă şi mai dureroasă – perciuneală, urecheală etc. Ca să nu rămân dator învăţătoarei, în ziua următoare am şi pictat scrijelitura cu cerneală, să fiu sigur că se vede bine (cu un stilou Flaro, ehe, ce vremuri). Şi ca bonus, l-am învăţat şi pe colegul de banca să facă la fel (parcă doare mai puţin când nu eşti singurul tras de perciuni în toată clasa). Mişto a fost că după ceva ani, când terminam liceul, am ajuns întâmplător pe la fosta clasă de generală. Numele meu era acolo, pe bancă :D
Sincer , eu imi personalizez tot ce se poate.Caietele in scoala generala si liceu aveau stickere pe ele , graffiti (am invatat si eu de la colegul de banca aceasta meserie :)) ).Pana si pe sistemul periodic al elementelor am desenat ceva graffiti.
Pe laptop am un sticker cu „Zu is you” :).Cat despre carti , eu indoi pagina pe latime.
Dar daca vrei ceva heavy , desenam pe peretii camerei :)))))) ce-mi trecea prin minte.Am incercat si cu cola:))))).Se pune ca-mi personalizez si camera , nu?:))))…
Nu-ti mai vorbesc de scrisul pe banca, pe husa bancii :))))
Au si bere la Starbucks… :D
Tin minte ca la un moment dat am dus la o prietena cu care stiam ca urma sa petrec ceva timp- o fantana in miniatura. Foarte Zen, frate. I-a placut la nebunie. Asta pentru ca stiam ca este genul. Ca sa personalizezi cum trebuie, ai nevoie de informatii despre client/prieten etc. Ma rog, the point is ca fiecare obiect poate fi personalizat. Insa important este sa fie personalizat dupa chipul si asemanarea ta sau a celui caruia ii dai/duci!
Daca Starbucks da cani de cafea, sa zicem, atunci e fain ca fiecare client sa aiba posibilitatea sa-si personalizeze cana. Intr-o parte sa scrie Strabucks -The Best Coffee si in alta parte sa scrie: Alex, inca nu esti milionar. La munca! Este doar un exemplu.
Deci care e algoritmul pentru clientul Vadim, sa zicem: afla ce ii place – cafea – ok – afla ce pasiuni are – motociclism-ok – afla ce il motiveaza – sa-si faca un mare grup pentru motociclisti – atunci da-i o cana cu 2 roti pe care sa scrie: Starbucks sustine cel mai mare grup de moto din Romania. Bravo, Vadim! Asta e doar un exemplu. Cand revii cu mai multe detalii revin si eu cu mai multe idei.
Saluti
eu mi-am personalizat site-ul….si rucsacul…deja cu laptopul e ceva din trecut…:D
Pingback: Sunt doar eu si gandurile mele – Drumul Mingii la final dar aventura abia incepe….
eu mi-am personalizat laptopul. e plin de „stickere” din pachetele de dunhil :)) (cele din interiorul pachetului ce se dezlipesc)
Ciao chinezule!
Eu sunt in business cu zmeie, deci personalizez zmeiele in functie de dorintele clientilor.
Pe mine ma personalizez cu niste carti bune, bloguri cu informatii funky si tatuaje.
C.
eu imi personalizez Internetul. In momentul in care nu imi place un site, il sterg.
Il sterg de tot. Pastrez o lista alba si o lista neagra. Site-urile care ma supara intra pe lista neagra. Dupa o atenta monitorizare, le elimin fara remuscari. De exemplu site-ul tau pare interesant.
Desi suna mai bine Japonezu’. As putea sa modific pagina cu un userscript. De exemplu, Qui este japonezu. Dar iti respect alegerea de Zhong Guo Ren.
Eu imi personalizez Internet Explorerul. De fapt e Mozzila. De fapt nici nu conteaza.
Am multe obiecte de care m-am atasat datorita unor mici accidente. Lucrul meu care a devenit si mai al meu este calculatorul, datorita monitorului care a suferit 3 accidente teribile. Dupa o luna de la cumparare deja nu mai puteam sa am pretentie la garantie pentru calculator. Monitorul a cazut de la 2 m inaltime, l-am reparat cu chiu cu vai, dupa care tatal meu a dat cu el de pamant pentru ca n-aveam internet (spirit de luptator dom’le). Dupa acest incident a trebuit sa repar inca odata monitorul. Dupa aproximativ 2 saptamani, mi-a calcat tastatura in picioare pentru ca pierdeam prea mult timp pe net (chestia asta se intampla acum 4 ani). 2 zile m-am chinuit sa repar tastatura (este functionala si in momentul de fata iar comentariul il scriu de pe ea). Ultimul accident a fost anul trecut cand m-am mutat. Nu trebuie sa pui o gorila sa care ceva fragil. Respectiva gorila mi-a scapat monitorul pe jos, apoi cred (sau mai bine zis sper) ca din neatentie a mai trecut de cateva ori cu bocancii peste el iar dupa chestia asta a trebuit sa-l reasamblez. In momentul de fata monitorul inca e functional.
Nu as mai putea renunta la calculatorul asta pentru ca a devenit mai mult decat personal.
Poti avea ceva si fara sa fie al tau la propriu si fara sa fie insusit imoral. Poate fi rezultatul muncii tale. Sau poate fi un banal birou care nu pare al tau pentru ca nu e nicio poza pe el, dar e al tau pentru ca stau pe el trei titirezi de lemn din trei locuri unde ai fost in vacanta.
eu am scris un articol despre cum mi-am personalizat laptopul :D http://cutiuta-milei.com/2011/05/30/a-avea-nu-e-totuna-cu-a-fi-al-tau/
hai sa-ti povestesc cum am procedat cu ceasurile. primul ceas bengos pe care l-am primit a fost acum vreo 4 ani. era negru, cu curea metalica, de la esprit. eu cand merg imi balanganesc mainile cam mult. si ma mai lovesc de usi, de mobila, de stalpi de telegraf :)) ceasul meu a patit asa multe zgarieturi si julituri. pana intr-o zi cand, in drum spre tara, am adormit in rata, si cred ca mi-a alunecat de la mana si dus a fost.
al doilea ceas l-am primit de ziua mea. inca il am, dar are acealeasi personalizari ca primul.
Eu mi-am personalizat stilul. Atunci când mă supăr pe cineva îi ard un pamflet. Sau îi scriu o morală usturătoare în versuri desigur. Aşa că a ajuns un fel de semnătură. Pe polimedia, ori de câte ori vreau să satirizez ceva, sau pe cineva, înţepând eventual cu o mică ironie, scriu un pamflet.:)
„Că de n-aş da cu peniţa
Nu mi s-ar mai spune Miţa!” :D
Servus Cristi
Pai uite ce-am personalizat eu, astfel ca ce am, sa fie al meu :))
1. chitara: corzile sunt nu sunt rulate complet în cheiţe, ci sunt aşa… cum să zic eu… fluturânde :)
2. masina mea initial, era galbenă cu jante gri, lucru ce o făcea prea comună, aşa că am pus mâna şi i-am pus jane negre, că tare merge cu galbenul şi cu personalitatea mea expansivă ;)
3. manechinul meu de kung fu este posesorul unei feţe zâmbăreţe, trasată cu markerul :))
4. evident… în spaţiul 2.0, personalizez tot :D (blog, de fapt bloguri, twitter, facebook, linkedint tra la la)
5. prietena mea e personaliză toată :)))))))
6. frigiderul e plin cu poze cu mine prietena mea, de prin ţările pe unde am fost
7. mi-am personalizat şi corpul – tatuaj, tăietură în creştetul capului şi o semi-gaură în tibia dreată =)))
8. am personalizat şi vreo câteva băi de baruri, dar au şters ăia şi nu pot să dovedesc :)))
9. articolele scrise de mine sunt foarte uşor de identificat, pentru că absolut toate se termină în „Mulţumesc”.
Mai sunt şi altele şi, dacă îmi aduc aminte de ele până la 23.59, 05.06.2011, le scriu aici.
Mulţumesc
Mno, la faza cu personalizatul mi-am lipit pe laptop stickere pe unde am avut loc. Fie cu proiectele care imi plac, fie cu brandurile pe care le ador, pana la punctul in care am vrut sa-mi cumpar un sticker gigant sa-l lipesc pe laptop. Personalizare nematerializata inca. In adolescenta imi personalizam carcasele de pe cd-uri/dvd-uri cu informatii despre jocurile care se aflau pe discuri. Deh, gamer inrait.
In rest imi place sa port tricouri personalizate. Evident cu brandurile care imi plac. Sau cel putin personalizate de mine.
@Laurentiu Buica @Laurentiu Hourubet – Novici.
Degeaba va personalizati laptopurile si mai stiu eu ce daca nu ati facut acelasi lucru cu camera.Daca vreti, va dau lectii :))))))))))))))))))).Cum am scris mai sus, chiar si cu Coca-Cola :).
@radu – mă bucur tare să te contrazic, cand îți spun că la mine în dormitor zace pe perete un poster grafic de 1.5 pe 2 metri cu Marlon Brando (Nasul), De Niro (Casino), Al Pacino (Scarface), si James Gandolfini (The Sopranos) stand la aceeșsi masă, fiecare avand în spate personaje din filmele respective :)… așa că… I rule =)))))))
Eram prin clasa a 4-a si mandru tare de trusa de traforaj primita, asa ca am luat toate cuiele gasite prin casa si „mi-am personalizat” parchetul din camera mea. Traseu de masinute ca al meu nu mai avea nimeni. Asta pana cand a vazut tata intr-o zi ca nu gaseste niciun cui mic. Bineinteles ca atunci cand au vazut „circuitul meu de curse” le-am spus ca asa era el, deja personalizat :D
Pingback: Clasa frapucciană 2.0 este pregătită să fie pregătită :D | Chinezu
Pingback: Gnoseologia frappucinista a agnosticismului chinezesc | Laurentiu Horubet
Pingback: Papen » Blog Archive » Joi voi participa la ceea ce se numeşte “Clasa frappucciană 2.0″
Pingback: Am înființat Frăția Frappuccinilor. Sau nu? :D | Chinezu