Cel mai fain lucru din aventura asta a mea în blogosferă este că am cunoscut, cunosc și, sper eu, voi cunoaște oameni foarte faini. Mai simplu de atât și mai adevărat de atât nu știu cum să o spun. Căci eu mă uit la oameni când stabilesc o legătură cu ei, nu mă uit la ce trafic au pe blog, câți followeri sau friends au and shit. Degeaba ești mare vedetă dă online, dacă atunci când vorbești de la om la om cu cineva îți cam dă cu virgulă. Și viceversa.
Sigur că vizibilitatea pe care o am (și pentru care am muncit, nu s-a întâmplat așa brusc, după o beție, ce dracu…) mă ajută să întâlnesc mult mai lejereanu, ca să zic așa, oameni care vor ei să mă cunoască, dar și pe care vreau eu să îi cunosc. Și cu unii dintre ei rămân în relații de amiciție corespunzătoare. Dar și chestia asta funcționează pe mai multe sisteme, dacă îmi permiteți.
Lumea vrea să îl cunoască pe chinezu. Pe principiul ”hai să vedem maimuța 2.0”. Că așa funcționează lumea asta, doar nu o să reinventăm noi apa caldă. Dar după ce au cunoscut maimuța, oamenii încep să relaționeze cu omul, nu cu brandul, nu cu avatarul. Și lucrurile încep să se schimbe. Unii constată cu surprindere că sunt altfel decât și-au imaginat, alții spun că sunt exact cum au crezut că sunt. Unii pleacă dezamăgiți, alții își găsesc resurse de energie pentru a rămâne în contact. Fiecare cum îi coafează. Că doar așa e și frumos, asta e puterea adevărată a blogosferei, diversitatea și posibilitatea de a practica această diversitate. Apoi, ca următoare etapă, vin relațiile stabilite cu unii din oamenii pe care i-am cunoscut și care în timp se cimentează pe criterii care funcționează la nivel de om, nu de url.
În raport cu cititorii chinezu.eu, a durat ceva vreme, recunosc, să înțeleg că eu nu am vizitatori. Sau, mă rog, că eu am început să nu îi mai văd ca vizitatori. Ci ca oameni care îmi fac onoarea să mă citească. Și în momentul în care am realizat acest lucru, am știu clar ce am de făcut pe viitor. Și am început să fac. Drept pentru care vă mulțumesc că mă citiți și că m-ați ajutat să mă înțeleg mai bine :)
Câți dintre voi se gândesc la traficul meu atunci când mă citesc sau când comentează la mine? Dacă vă interesează așa ceva, atunci dați-mi voie să vă spun că sunteți pe blogul greșit și că aveți motivații greșite :)
26 thoughts on “Despre cititorii mei, cu sinceritate”
-1
niciodata nu am luat in calcul acest aspect … eu doar vreau sa vad ce ai mai debitat ;-)
Eu citesc acest blog de dinainte de a te cunoaste personal si mi-a placut.Ba mai mult o intalnire in offline m-a facut sa imi intaresc si mai mult convingerea ca e un blog care merita citit.
atunci poate mai iesim la inca o bere :) . Eu nu ma gandesc la trafic cand intru pe aci pe la tine si comentez doar atunci cand simt nevoia sa spun ceva, nu doar asa de dragul de scrie ceva… :)
”hai să vedem maimuța 2.0”. M-am ttavalit pe jos de ras, sa-mi trag una cu tastatura. De unde scoti astfel de expresii? Eu cred ca pierzi prea mult timp pe blogul lui Julius :) :).
Adevarul e ca m-am intristat un pic la articolul acesta. Pentru ca, de cate ori am avut ocazia sa particip la cate o intalnire de „onlineri”, ceva m-a impiedicat. Ba trebuia sa dau cu sapa la serviciu pana-n noapte, ba am fost plecat cu sorcova exact in zia aceea etc. Parca e un blestem. Sunt condamnat sa-i cunosc pe toti numai dupa avatare :(.
Ma, mie imi placi mai mult in offline decat aici pe blog, … poate si pentru faptul ca nu ma consider blogger si nu ma regasesc in multe din articolele tale.Dar asta nu inseamna ca nu arunc un ochi la ce scrijilesti tu aici si nu plec urechea din cand in cand la „sfaturi”
va dati seama ca singurul comentariu pe care il pot face la comentariile voastre este un mic, timid, sincer ”multumesc” :)
sa ne spui cand sa ne ducem la casierie :))))
dacă am conchide că fiecare autor/blogger are cititorii pe care-i merită :), concluzia care se desprinde de aici nu poate fi decât benefică atât pentru blogger, cât și pentru cei care-l citesc (și, eventual, cunosc în mod direct)
De multe ori n-am lasat urme tocmai pentru a nu se interpreta gresit.
Numai bine!
Se numeste comunitate, nu? Cam asta e scopul fiecarui blogger, pana la urma. Daca ai o comunitate in jurul blogului poti relationa mult mai fain asa. Da, citind blogul te-am recunoscut din prima. Online-offline, asa am citit la tine sia sa e fain :d Sa ai o comunitate tot mai mare :D
Foarte fain spus „oameni care îmi fac onoarea să mă citească”. In alta dezordine de idei, recunosc ca si eu am vrut sa te cunosc personal deoarece, fara pupincurism spun, esti o notorietate 2.0. Dupa berile povestite impreuna mi-am dat seama ca esti chiar mai ok decat ma gandeam eu ;) Dintr-un cititor ai reusit sa-ti faci un prieten :)
Eu intru de curiozitate, după ce te-am văzut la TV. Asta e; sunt o superficială. :D
Glumesc. M-am ”ciocnit” de multe ori cu tine prin blogosferă, dar, fiind o timidă, deși nu s-ar zice, n-am intrat ”în vorbă” cu tine. Văzându-te cum vorbești însă, mi-am zis că probabil n-ai să-mi dai cu tifla sau să mă ignori, imperial, așa că am îndrăznit. Iar cât timp nu mi-o iau peste bot nejustificat, te voi frecventa în continuare cu multă plăcere. :)
Nici o secunda nu m-am gandit la trafic….si alte ce-ai scris.
Inca, inainte sa te cunosc, in primul rand mi-a placut ce „debitezi”. Scrii foarte usor, cursiv, placut. Si cu sarm.D-aia intram si citeam pe blogul tau.
Acum ca te-am cunoscut, am de 2 ori mai mult motive sa intru sa „te citesc”.
Imi place ca observi oamenii, iti plac oamenii …..esti uman! Asta m-a cucerit la tine.:)
The rest is history?!:)
Esti un om pe care trebuie sa-l cunosti. Si cu asta am spus totul.Si nu o spun sa „te perii”. No way. Daca nu-mi place cineva, tac. Sunt o persoana directa.
La mai mare!
Mie întotdeauna mi-au plăcut oamenii în realitatea tangibilă, nu asta online. În online poţi fi orice, de la un pahar de plastic la preşedinte de corporaţie inventată într-un joc pe acelaşi computer. Însă atunci când te întâlneşti cu omul din spatele tastelor, e ceva ce totuşi te leagă de omul respectiv. De-aia vrei să-l cunoşti, pentru că tu citindu-l pe el, îţi dă ghies să-l vezi. Mai o vorbă, mai un miau, mai o bere, îţi vei da seama pe viu dacă omul cu care vorbeşti a meritat sau nu osteneala. Eu zic că e bine încă atâta timp cât credem asta. :)
maimuta 2.0 :))))) hai ca era sa cad de pe scaun de ras.
Eu te citesc aproape zilnic, comentez frecvent si fac toate astea pentru ca imi place stilul tau de abordare pe care am observat ca si altii incearca sa-l copieze, dar nu prea il pot duplica ! asa ca tine-o tot asa si.. surprinde-ne :)
Sunt aici… zilnic ! ;)
scrie foarte bine maimuta 2.0 ;)
Si noi ne bucuram ca te-am intalnit… esti meserias si online si offline, numai ca online… nu curge berea :))
mi-a placut blogul dinainte sa va cunosc si sa incep sa comentez pe el :D
Salut!
Încerc de ceva vreme să încropesc un fel de comunitate a blogurilor din Galaţi. E clar că oraşul meu este ceva mai lent sau puţin amorţit dar cred că nici eu nu am făcut tot ce îmi stătea în putinţă, dovadă faptul că nici astăzi acest vis al meu nu s-a transformat în realitate. Cu toate astea… vine Chinezul la Galaţi! E timpul să împuşc doi iepuri: îl cunosc pe Chinezu, person despre care am un respect deosebit şi declarat şi cred că e cazul să mă agăţ de brandul lui şi să folosesc oportunitatea de a întîlni la această adunare oameni din viitoarea comunitate a blogărilor din Galaţi.
De-asta e bine că există Chinezul ca prieten, ai cu cine schimba o vorbă deşteaptă şi servi o bere şi de-asta e bine că există brandul Chinezu pentru că adună oameni pentru nişte treburi, nişte faze. Deci cele două roluri asumate de tine nu cred că au o legătură cu numărul de unici adunaţi într-o lună. Majoritatea comentariilor de mai sus şi probabil următoarele conţin cel puţin un zîmbet :), nu cred că un vizitator unic ţi-ar putea zîmbi atît de sincer şi necondiţionat în comparaţie cu cei care te respectă dar mai ales te apreciază pentru tot ceea ce faci.
Aşa că sănătate maximă! Ne vedem la caravană la ora stabilită! :)
Atunci când comunicarea verbală începe să „de-a cu virgulă” te refugiezi în online. Şi ce te apuci să faci acolo? Cauţi oameni care îţi împărtăşesc ideile. Cauţi oameni care nu-l imită pe Ciprian din Piatra Neamţ atunci când nu ştiu ceva. Sau oameni care citesc şi celelalte 298 de pagini ale unei cărţi de 300 de pagini.
Este unul din avantajele online-ului: apropie oameni care, altfel, nu ar reuşi să se întâlnească.
Daca vii pe un blog sa comentezi doar de dragul de a strange 2-3 ametitit si mai ales pentru a „culege un backlink” esti un comentator de ultima speta.
Imi place ideea pe care o sustii si o sustin si eu deasemenea. Succesul unui blog nu se masoara in unici, ci in vizitatori fideli, cum ar veni, bun, de intrat am intrat, dar de ce revin? Ce ma motiveaza? Astea sunt intrebarile care ar trebui sa-ti dea de gandit.
PS: De ce vrea lumea sa te cunoasca, domnu’ Chinez?
– Ca esti „de-al casei”. Raspunzi cititorilor, incerci sa-i ajuti unde si daca e posibil.
– Ca iti respecti cititorii! Si ai demonstrat-o de enspe mii de ori.
– Ca nu stai cu ochii pe statistici si „ti-o iei in cap” cand vezi 10k vizitatori. Stim noi ca „cine…”.
– Alte motive astept de la alti cititori fideli Chinezu”.
Deci, Chinezule esti popular domle’ d-aia vrea toata lumea sa te „cunoaste”! PS: Cand ziceai ca treci prin Slobozia?:))
Dar ce zici acolo ?! Ca doar ai cel mai mare trafic din blogosfera… insa il ai in offline :D
Nici eu nu iau în calcul aspectul ăsta, după cum vezi, comentez foarte rar la tine, deși te citesc aproape constant. ”Problema” e că ești un om prea fain, bun, sincer și simpatic, ca să nu trec pe-aici.
Și mai urmează muuulți ani de chinezisme pentru noi … așa că așează-te bine-n scaun. :P
Te citesc de ceva vreme asa… din umbra si fac acest lucru din pura placere. Nu am interese ascunse si nici nu cred ca si-ar avea rostul. In fine, mi-a placut tare mult articolul de fata si din cauza aceasta am tinut musai sa-mi las „amprenta” p’acilea.
Te las acum si poate imi voi mai lasa amprentele, daca nu e cu suparare. Acum am de citit. :)