O astfel de carte este și ”Idele lui martie” de Thorton Wilder. Subiectul este, așa cum bine puteți bănui, despre asasinarea lui Cezar. Mă rog, asta e spus în mare, pentru că autorul prestează foarte interesant și anume cartea este o colecție de scrisori între mai multe personaje din epocă, scrisori create de Wilder, desigur, dar care pornesc de la fapte reale și se bazează pe o extraordinară cunoaștere a contextului, din toate punctele de vedere, în care se săvârșește acțiunea.
De altfel exact aceasta este cea mai faină chestie în scriitura lui Wilder, faptul că balansezi mereu pe marginea lui ”asta e o scrisoare reală sau nu?”, tocmai pentru că a brodat, dacă îmi permiteți, impecabil pe stilul epistolar al epocii.
De ce zic că o astfel de carte trebuie citită după ce ai citit alte cărți despre istoria Imperiului Roman? Pentru că altfel, simplu spus, o citești doar de dragul de a citi o scriitură tehnică foarte bună. Căci mi-e greu să cred că poți înțelege cu adevărat o scrisoare a Claudiei Pulcher către Pompeia dacă nu știi cine sunt cele două doamne, istoricul lor și importanța pe care au avut-o în epocă. Iar dacă vezi Bona Dea, treci nepăsător pe lângă noțiune, deși în Roma antică această sărbătoare era crucială. Ați înțeles ce am vrut să zic.
Așa că recomand cu maximum simț de răspundere această carte amatorilor de istoria Imperiului Roman. Și ceilalți pot să o citească, dar cu precizările de rigoare de mai sus :)
